ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul M.B. prin P.G., prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei

SC D.A. SRL la plata sumelor de 3.154.850 lei (31.548.508.842 rol) cotă de

aport și 1.866.082 (18.660.822.271) lei penalități, sume calculate pentru

perioada 1 iulie 1998 – 31 mai 2005.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 7138 din 10 iunie 2008, a admis în

parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata sumei de 1.680.878,4

lei cu titlu de cotă aport pentru perioada august 2002 – mai 2005 și

1.162.199,11 lei cu titlu de dobândă legală aferentă, calculată până la data de

31 mai 2005.

S-au respins, ca prescrise,

pretențiile reclamantului M.B. prin P. pentru sumele de bani solicitate cu

titlu de cotă de aport pentru perioada iulie 1998 – iulie 2002, precum și penalitățile

aferente.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de asociere nr.

6685 din 11 august 1993, având ca obiect modernizarea, dotarea și exploatarea în

comun a spațiilor comerciale, a domeniului public (zonele de acces și

pietonale) și a instalațiilor tehnice ape Pasajului Universității.

Potrivit expertizei efectuate s-a

reținut că pârâta SC D.A. SRL în raport de plățile efectuate în cauză și de

valoarea cotei de participare cu aplicarea clauzei de index, are de plătit

pentru perioada august 2002 – mai 2005 suma de 2.100.034,39 lei, iar pentru

perioada iulie 1998 – iulie 1998 – iulie 2002, instanța a apreciat că sunt

incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958.

Apelurile declarate, atât de reclamant

cât și de pârâtă, împotriva sentinței instanței de fond, au fost respinse ca

nefondate, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia

comercială nr. 51 din 2 februarie 2009, reținând, în esență, că termenul de

prescripție este de 3 ani (prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958),

termen care începe să curgă, conform art. 7, de la data când s-a născut dreptul

la acțiune, respectiv 5 zile de la încheierea lunii, pentru fiecare cotă lunară

în parte conform art. 5 alin. (1) pct. 1 din contractul de asociere în

participațiune.

De asemenea, s-a reținut, că motivul de

apel privind autoritatea de lucru judecat nu a putut fi reținut întrucât

neexistând identitate de obiect între acțiunea în care s-a pronunțat sentința nr.

7138 din 10 iunie 2008 și acțiunea în care s-a pronunțat decizia nr. 1098 din

28 iunie 2001, nu poate opera instituția autorității de lucru judecat.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs atât reclamantul M.B. prin P. cât și pârâta SC D.A. SRL

București, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Prin recursul formulat reclamantul, a

solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea criticilor aduse

deciziei, recurentul a susținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 12

din Decretul nr. 167/1958, întrucât este vorba de un contract cu executare

succesivă, iar pentru perioada iulie 1998 – iulie 2002 prin efectuarea plăților

pârâta a recunoscut, în mod tacit, obligația sa contractuală cu privire la

debitele solicitate.

Totodată, susține recurentul, în cauză

nu operează prescripția, întrucât pârâta, prin fiecare plată efectuată, în

contul debitelor, a recunoscut obligațiile contractuale și, având în vedere că aceste

sume sunt creanțe bugetare, sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 61/2002 și a art.

91 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.

Pârâta SC D.A. SRL prin recursul

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului

și a respingerii acțiunii ca neîntemeiată și a susținut că instanța de apel în

mod greșit a reținut  lipsa de identitate dintre obiectul prezentei cereri și al

cererii soluționate invocabil prin decizia nr. 1098/2001, și consideră că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ.

I. Recursul reclamantului M.B. este

nefondat. Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere potrivit art. 304

punctele 8 și 9 C. proc. civ., atunci când natura actului juridic dedus judecății

a fost schimbată prin interpretare și când dispozițiile legale au fost greșit

interpretate.

Critica recurentului-reclamant conform

căreia în cauză nu sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, ci

dispozițiile codului de procedură fiscală, astfel că termenul de prescripție

este de 5 ani și nu de 3 ani, este nefondată.

Prin decizia criticată, dispozițiile art.

3 și 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 au fost interpretate corect potrivit

cu exigențele acestor texte reținute prin soluția pronunțată. De asemenea, s-a

ținut seama și de faptul că printr-o astfel de excepție de fond este afectat

însuși exercițiul dreptului la acțiune. Din acest punct de vedere se observă că

momentul de la care începe să curgă dreptul la acțiune s-a analizat conform

regulii generale instituită de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958

potrivit căreia prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la

acțiune.

De altfel, instanța de apel a analizat

corect actul dedus judecății, în speță fiind vorba de un contract de natură

comercială, contractul de asociere nr. 6685 din 11 august 1993, constatând că

se aplică termenul general de prescripție, de 3 ani, care începe să curgă de la

data nașterii dreptului la acțiune, respectiv 5 zile de la încheierea lunii pentru

fiecare cotă lunară în parte, astfel cum a fost prevăzut în art. 5 alin. (1) pct.

1 din contractul de asociere în participațiune.

II - Recursul declarat de pârâta D.A. SRL

București.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a

reținut:

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normative, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la

termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în

recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11

din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina

recurentului, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de

15.808,64 lei și 5 lei timbru judiciar, fiind citat cu această mențiune.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost

timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 5 februarie 2010, când

procedura a fost legal îndeplinit, că în cauză nu operează scutirea legală de

obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (3) din legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să

dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.

În consecință, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul reclamantului M.B. va fi respins, ca nefundat, și recursul

pârâtei SC D.A. SRL București va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul M.B. prin P. împotriva deciziei nr. 51 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Anulează recursul declarat de pârâta SC

D.A. SRL BUCUREȘTI împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

februarie 2010.