ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4337/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Municipiul București a chemat în

judecată pe pârâta SC R. SRL și a solicitat ca, prin sentința care se va

pronunța, să fie obligată la plata sumei de 58.161,46 dolari S.U.A.,

reprezentând penalități de întârziere calculate la cota de profit.

La rândul său, pârâta a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a

contractului de asociere în participațiune.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 3328 pronunțată la data de 26 aprilie 2001,

a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2389 dolari

S.U.A., în echivalent lei la data achitării, precum și la cheltuieli de

judecată.

În considerentele sentinței, pe baza

probelor administrate, prima instanță a apreciat că, pe perioada în litigiu, cota

de aport, așa cum a fost determinată de expertiză, este de 2389 dolari S.U.A.

Capătul de cerere pentru plata

penalităților a fost respins pe motivul că reclamanta nu a prezentat un mod de

calcul sau probe care să-i susțină cererea în conformitate cu art. 1169 C. civ.

În ce privește reconvenționala

formulată de pârâtă, instanța de fond a reținut că nu sunt motive întemeiate

pentru aplicarea dispozițiilor art. 1513 C. civ., câtă vreme reclamanta nu și-a

atribuit totalitatea câștigurilor.

Instanța de fond a constatat și

faptul că, în cauză, contractul de asociere a fost reziliat în virtutea

pactului comisoriu expres de gradul IV, așa încât a dispus evacuarea pârâtei

din spațiul comercial situat în Piața Kogălniceanu nr. 8 sector 5.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel București, care, prin decizia nr. 1362 din 1 noiembrie 2001, a respins,

ca nefondat, apelul Primăriei Municipiului București.

Curtea a stabilit că au fost corect

respinse pretențiile pentru plata penalităților de întârziere, întrucât plata

cotei de profit a fost făcută cu respectarea termenului scadent.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs reclamanta, Municipiul București, care a invocat motivul

prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv,

recurenta a susținut că instanțele care au soluționat cauza au interpretat

greșit actul dedus judecății și au schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia.

În concret, recurenta a susținut că,

potrivit art. 9 alin. (2) din contrat, pârâta s-a obligat să-i achite 31,19%

din profitul net lunar, dar nu mai puțin de 1550 dolari S.U.A. Această clauză,

în opinia sa, a fost interpretată greșit și, ca urmare, s-a ajuns la concluzia

că numai suma la care a fost obligată este datorată deși, din evidențele sale,

rezultă un debit de 12699 dolari S.U.A. la care se adaugă 63.243,80 dolari

S.U.A., reprezentând penalități de întârziere.

Faptul că intimata nu și-a respectat

obligația de plată, a mai susținut recurenta, a fost confirmat și de expertiza

care a fost efectuată în cauză, care, la concluziile finale, stabilește că „la

debitul restant se adaugă penalități de întârziere”.

Față de clauza penală stipulată în

contract, prin care s-a stabilit procentul de penalitate, recurenta a

considerat că respingerea pretențiilor pentru plata penalităților este contrară

voinței părților contractante.

Decizia pronunțată de instanța de

apel, în opinia recurentei, este și nemotivată în fapt și în drept în ce

privește respingerea pretențiilor pentru plata penalităților.

Criticile aduse deciziei, a conchis

recurenta, o îndreptățește să solicite admiterea recursului și modificarea

deciziei în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost precizată.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

În adevăr, părțile au stipulat în

contractul de asociere în participațiune clauza potrivit căreia intimata se

obligă să achite 31,19% din profitul net realizat din exploatarea bunului, dar

nu mai puțin de 1550 dolari S.U.A.

De asemenea, au convenit ca, pentru

neîndeplinirea obligațiilor asumate de asociat sau neexecutarea corespunzătoare

a acestor obligații, să se aplice penalități de 1% pentru fiecare zi de

întârziere și respectiv de 2% procent corectat ulterior la 0,2%.

În raport cu aceste prevederi și cu

probele dosarului, instanța de apel a reținut succint că penalitățile de

întârziere sunt nedatorate pentru motivul că expertiza efectuată în cauză a stabilit

că profitul de 31,19%, așa cum s-a stipulat în contract, s-a achitat. Cu alte

cuvinte, clauza agreată de părți prin contractul de asociere în participațiune

a fost respectată. Din acest punct de vedere, instanța de apel a stabilit, în

alți termeni, că nici o altă sumă nu se cuvenea recurentei, dar pentru că, în

propria cale de atac, nu i se putea crea o situație de defavoare față de suma

deja obținută ca diferență cotă de profit, s-au respins pretențiile cu privire

la plata penalităților de întârziere.

La dosarul de fond, expertul a redat

situația plăților efectuate de SC R. SRL din care rezultă că, în perioada de

referință, suma plătită, rezultată din aplicarea cotei de 31,19 % asupra

profitului net realizat, este mai mare, iar pe de altă parte, aceeași situație,

verificată din punctul de vedere al cotei minime de 1550 dolari S.U.A., a dus

la stabilirea unei diferențe de 2389 dolari S.U.A., pe care recurenta a

obținut-o prin hotărârea instanței de fond.

În ce privește penalitățile de

întârziere, potrivit clauzei contractuale, acestea sunt datorate numai în

ipoteza neexecutării corespunzătoare a obligațiilor, fără nici o referire la

întârzierea în plată.

Dar și în ipoteza în care s-ar

admite că prin „neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor” s-a înțeles și

plata cu întârziere, această ultimă condiție nu este îndeplinită, întrucât

diferența de achitat de către intimată s-a stabilit prin raportul de expertiză,

deci în cursul procesului, iar suma astfel determinată nu poate fi raportată anterior

acestei determinări pentru a aplica sancțiunea cerută de recurentă.

În fine, mai este de reținut și

împrejurarea că, după ce a fost depus raportul de expertiză, recurenta a depus

un set de acte cu calcule și situații proprii, fără să ceară completarea

raportului de expertiză sau o nouă expertiză în condițiile art. 208 și urm. C.

proc. civ.

În aceste condiții, soluția a fost

pronunțată în conformitate cu probele dispuse de instanță, cărora le-a fost

dată o interpretare corectă, așa încât motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C.

proc. civ. nu se găsește întemeiat.

În consecință, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul pârât Municipiul București, prin Primarul General, împotriva

deciziei nr. 1362 din 1 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

7.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 noiembrie 2003.