ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 922/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta SC T. SA prin mandatar LL C.R.D. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezilierea contractelor de abonament ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată de către pârâtă și obligarea acesteia la daune interese în valoare de 3764,96 lei reprezentând penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii de menținere a contractelor și obligarea la plata penalităților de întârziere la plată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat la data de 17 martie 2003, primul contract de abonament și al doilea, contracte prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze servicii de telecomunicații către pârâtă pentru un număr de 8 telefoane mobile, iar pârâta s-a obligat să achite contravaloarea acestora.

Ulterior îndeplinirii serviciilor de telecomunicații, reclamanta a emis facturile fiscale, care nu au fost achitate în termenul de scadență, motiv pentru care se impune rezilierea contractelor cu daune interese la valoarea convenită de părți prin prevederile art. 9 pct. 2 din contractul de abonament. Pârâta datorează și penalități de întârziere ca urmare a achitării cu întârziere a facturilor. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 1020, art. 1073 C. civ., art. 274 C. proc. civ. și pe prevederile contractului de abonament. Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința nr. 7611 din 5 iunie 2008, a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, în raport de natura comercială a cauzei și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, verificându-și propria competență, admite excepția necompetenței materiale și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin sentința comercială nr. 163 din 13 noiembrie 2008 stabilește competența de soluționare a cauzei privind acțiunea reclamantei, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, investit cu soluționarea cauzei în primă instanță, prin sentința comercială nr. 2332 din 11 februarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantă, a constatat reziliate contractele de abonament ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată din partea pârâtei; a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății efective, funcție de cursul oficial leu dolar stabilit de B.N.R.

a sumei de 1600 dolari S.U.A. cu titlu de penalități de nerespectare a perioadei obligatorii de menținere a contractelor și de asemenea a obligat pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 9016,99 lei. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că pârâta nu a înțeles să respecte obligațiile contractuale, neachitând la scadență contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă, ci cu o întârziere de 2 ani, motiv pentru care datorează penalități de întârziere. În ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractelor de abonament, tribunalul a constatat că art. 11 pct. 2 din contract reprezintă un pact comisoriu de ultim grad, care are drept efect desființarea necondiționată a contractului.

Față de nerespectarea art. 9 pct. 2 din contract, pârâta a fost obligată la achitarea unei penalități de încetare înainte de termen a contractului, egală cu echivalentul în lei a sumei de 200 dolari S.U.A. Cu referire la penalitățile de întârziere, instanța a făcut aplicarea art. 9 pct. 1 din contract, care privesc aplicarea unei penalități de 1% pe zi de întârziere, penalități care nu pot depăși cuantumul sumei datorate asupra căreia sunt calculate potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002. Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta, iar Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 404 din data de 19 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, menținând ca legală și temeinică sentința apelată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SRL Baia Mare, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată. Recurenta nu a încadrat criticile formulate în motive de nelegalitate, conform cerințelor art. 304 C. proc. civ.

În concret, prin criticile formulate, recurenta a susținut următoarele: -Ambele instanțe au reținut o situație de fapt eronată; instanța de apel s-a mărginit a relua motivarea instanței de fond, deși în virtutea rolului devolutiv instanța de apel trebuia să rejudece în ansamblu cauza; -Susține că a contestat încă de la început existența și întinderea cuantumului pretins de reclamantă, rezilierea contractelor de telefonie datorându-se culpei reclamantei care a avut o atitudine necorespunzătoare clauzelor contractuale; -Întrucât rezilierea nu s-a datorat culpei pârâtei, nu poate fi obligată la plata penalităților de întârziere; -Reclamanta este cea care a încetat contractul în mod unilateral; -Nici una dintre instanțe nu s-a referit la tipurile diferite de condiții generale de furnizare a serviciului Z., ceea ce are o importanță deosebită asupra modului de soluționare al capătului de cerere privind penalitățile de întârziere; -Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra nulității absolute invocată de pârâtă în ceea ce privește clauza penală; Recursul nu a fost motivat în drept.

Înalta Curte, a invocat, din oficiu, excepția de nulitate a recursului raportat la dispozițiile art. 137 coroborat cu art. 3021 litera c C. proc. civ. Prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 3021 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. Proc. civ. Față de aceste considerente se constată că recurenta nu a făcut trimitere la nici unul dintre punctele art. 304 C. proc.

civ., iar din argumentele aduse pentru susținerea criticilor deciziei pronunțată de instanța de apel, nu rezultă nicio referire la dispoziții legale încălcate. Potrivit textelor sus citate, hotărârea se poate recura pentru unul sau mai multe motive expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., partea având obligația să indice și să dezvolte aceste motive, sub sancțiunea nulității, greșita încadrare neatrăgând nulitatea căii de atac dacă este posibilă încadrarea motivelor în unul din cele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Recurenta pârâtă, nu și-a întemeiat, în drept recursul pe nici unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Întrucât recursul nu are caracter devolutiv, ci pe această cale se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat soluția, recurentei îi revenea obligația să indice temeiurile legale încălcate și să își dezvolte în fapt și în drept criticile.

Așa fiind, în lipsa unor motive care pot fi încadrate în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., se va admite excepția și se va constata nul recursul reclamantei. În ceea ce privește cererea formulată de către intimată privind acordarea de cheltuieli de judecată aferente căii de atac a recursului, Înalta Curte urmează să o respingă, constatând că justificarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, nu a fost efectuată în condițiile legii, prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței care să ateste această plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC E. SRL Baia Mare împotriva deciziei comerciale nr. 404 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Respinge cererea intimatei SC T. SA București privind acordarea de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.