ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2010

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea adresată instanței înregistrată sub nr. 2391/212/2010, creditoarea SC C.R.M.T. SA în contradictoriu cu S.L.M. a solicitat în baza O.G. nr. 5/2001, pronunțarea unei hotărâri prin care debitorul să fie obligat la plata sumelor de 399,73 RON, cu titlu de preț al serviciilor de telefonie mobilă, contravaloarea penalităților convenționale în cuantum procentual de 0,5%/zi de întârziere calculate asupra prețului neachitat, pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi anexate și data îndeplinirii obligației de plată și 445,79 RON reprezentând daune interese rezultate din încetarea contractului înainte de perioada inițială.

În motivarea cererii arată creditoarea că serviciile de telefoniei mobilă prestate debitorului au avut la bază contractul de abonament pentru servicii încheiat la 20 decembrie 2007, pentru o perioadă inițială de 12 luni, în baza căruia au fost emise facturile în valoare totală de 399,73 RON, neachitată până în prezent, deși scadența stabilită convențional de părți prin contractul încheiat și reluată pe fiecare factură a fost depășită. Prin sentința nr. 10878 din 28 aprilie 2010 Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta creditoare a învestit Judecătoria Constanța și nu Judecătoria sectorului 1 București, subzistă prezumția că aceasta a renunțat la beneficiul alegerii de domiciliu conform art. 12 C. proc.

civ., urmând a fi competentă instanța de la domiciliul debitorului. Cauza a fost la Judecătoria Beiuș înregistrată la nr. 1670/187/2010. Judecătoria Beiuș prin sentința comercială nr. 878 din 21 iunie 2010 a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de emitere a somației de plată în favoarea Judecătoriei Constanța. Prin aceeași sentință s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. S-a reținut că excepția de necompetență teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât și/sau debitor, întrucât este reglementată de norme de ordine privată, care nu poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.

Prin urmare, procedura de emitere a somației de plată în prezenta cauză doar debitorul poate invoca excepția de necompetență teritorială cel mai târziu la prima zi de înfățișare deoarece nu este obligatorie întâmpinarea. După acest termen, debitorul este decăzut din dreptul de a mai invoca această excepție care nu este de ordine publică conform art. 136 C. proc. civ. În cauză, competența teritorială a Judecătoriei Constanța a fost stabilită definitiv, ca urmare a neinvocării de către partea interesată, respectiv de debitoarea S.L.M. fapt pentru care instanța din apel nu poate invoca această excepție.

Cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, și înregistrată pentru pronunțarea unui regulator de competență, stabilindu-se, conform principiului repartizării aleatorii a pricinilor, la completul de judecată legal învestit pentru astăzi, când constată competentă Judecătoria Constanța, în soluționarea cererii de emitere a somației de plată formulată de creditoarea SC C.R.M.T. SA în contradictoriu cu debitoarea S.L.M., având în vedere următoarele considerente: Obiectul cauzei dedus judecății este în procedura somației de plată. În procedura de plată, competența teritorială este: fie pe dreptul comun, art. 5 C. proc. civ. la domiciliul debitorului, fie alternativă sau facultativă, aceasta din urmă prevăzând ipoteza alegerii reclamantului între instanțe deopotrivă competente, potrivit art. 12 C. proc.

civ. În cazul excepției de necompetență teritorială relativă, competența teritorială de drept comun sau competența alternativă poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie până la prima de zi de înfățișare. În speță, dat fiind că debitoarea nu a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Constanța această instanță a fost stabilită în mod definitiv de soluționare a cauzei, excepție ce nu poate fi invocată de însăși Judecătoria Constanța, în caz contrar, s-ar încălca norma de competență teritorială de ordine privată, potrivit căreia numai partea interesantă, în speță debitoarea S.L.M., o poate invoca, nu și instanța. În consecință, competentă să soluționeze cererea de emitere a somației de plată formulată de creditoarea SC C.R.M.T.

SA este Judecătoria Constanța, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 septembrie 2010.