ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2010

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență de față, din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea adresată instanței înregistrată

sub nr. 2391/212/2010, creditoarea SC C.R.M.T. SA în contradictoriu cu S.L.M. a

solicitat în baza O.G. nr. 5/2001, pronunțarea unei hotărâri prin care

debitorul să fie obligat la plata sumelor de 399,73 RON, cu titlu de preț al

serviciilor de telefonie mobilă, contravaloarea penalităților convenționale în

cuantum procentual de 0,5%/zi de întârziere calculate asupra prețului

neachitat, pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi anexate și

data îndeplinirii obligației de plată și 445,79 RON reprezentând daune interese

rezultate din încetarea contractului înainte de perioada inițială.

În motivarea cererii

arată creditoarea că serviciile de telefoniei mobilă prestate debitorului au

avut la bază contractul de abonament pentru servicii încheiat la 20 decembrie

2007, pentru o perioadă inițială de 12 luni, în baza căruia au fost emise

facturile în valoare totală de 399,73 RON, neachitată până în prezent, deși

scadența stabilită convențional de părți prin contractul încheiat și reluată pe

fiecare factură a fost depășită.

Prin sentința nr. 10878

din 28 aprilie 2010 Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

Pentru a pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta creditoare a învestit

Judecătoria Constanța și nu Judecătoria sectorului 1 București, subzistă

prezumția că aceasta a renunțat la beneficiul alegerii de domiciliu conform art.

12 C. proc. civ., urmând a fi competentă instanța de la domiciliul debitorului.

Cauza a fost la

Judecătoria Beiuș înregistrată la nr. 1670/187/2010.

Judecătoria Beiuș

prin sentința comercială nr. 878 din 21 iunie 2010 a admis excepția de

necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată din oficiu și a dispus

declinarea competenței de soluționare a cererii de emitere a somației de plată

în favoarea Judecătoriei Constanța.

Prin aceeași sentință

s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea

cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut că

excepția de necompetență teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât

și/sau debitor, întrucât este reglementată de norme de ordine privată, care nu

poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.

Prin urmare,

procedura de emitere a somației de plată în prezenta cauză doar debitorul poate

invoca excepția de necompetență teritorială cel mai târziu la prima zi de

înfățișare deoarece nu este obligatorie întâmpinarea. După acest termen,

debitorul este decăzut din dreptul de a mai invoca această excepție care nu

este de ordine publică conform art. 136 C. proc. civ.

În cauză, competența

teritorială a Judecătoriei Constanța a fost stabilită definitiv, ca urmare a

neinvocării de către partea interesată, respectiv de debitoarea S.L.M. fapt

pentru care instanța din apel nu poate invoca această excepție.

Cauza a fost

înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, și

înregistrată pentru pronunțarea unui regulator de competență, stabilindu-se,

conform principiului repartizării aleatorii a pricinilor, la completul de

judecată legal învestit pentru astăzi, când constată competentă Judecătoria

Constanța, în soluționarea cererii de emitere a somației de plată formulată de

creditoarea SC C.R.M.T. SA în contradictoriu cu debitoarea S.L.M., având în vedere

următoarele considerente:

Obiectul cauzei dedus

judecății este în procedura somației de plată.

În procedura de

plată, competența teritorială este: fie pe dreptul comun, art. 5 C. proc. civ.

la domiciliul debitorului, fie alternativă sau facultativă, aceasta din urmă

prevăzând ipoteza alegerii reclamantului între instanțe deopotrivă competente,

potrivit art. 12 C. proc. civ.

În cazul excepției de

necompetență teritorială relativă, competența teritorială de drept comun sau

competența alternativă poate fi invocată numai de pârât și numai prin

întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie până la prima de zi de

înfățișare.

În speță, dat fiind

că debitoarea nu a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei

Constanța această instanță a fost stabilită în mod definitiv de soluționare a

cauzei, excepție ce nu poate fi invocată de însăși Judecătoria Constanța, în

caz contrar, s-ar încălca norma de competență teritorială de ordine privată,

potrivit căreia numai partea interesantă, în speță debitoarea S.L.M., o poate

invoca, nu și instanța.

În consecință,

competentă să soluționeze cererea de emitere a somației de plată formulată de

creditoarea SC C.R.M.T. SA este Judecătoria Constanța, căreia i se va trimite

dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei la Judecătoria Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 14 septembrie 2010.