ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2886/2011

Ședința publică de la 29 septembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta N.A. prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6

București a chemat în judecată pe pârâta SC C.R.M.T.C. SA, solicitând să se

dispună rezilierea contractului de abonament nr. 90164544 încheiat între părți

la data de 25 aprilie 2007, cu obligarea pârâtei să-i restituie suma de 253,49

lei, reprezentând prețul abonamentului achitat în avans de reclamantă pentru

perioada 25 februarie –24 martie 2008 și să îi plătească daune morale în

cuantum de 36.500 lei, pentru repararea prejudiciului de imagine pe care i l-a

cauzat.

Prin sentința civilă nr. 14511

din 07 noiembrie 2008 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția

necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Tribunalul București, secția a VI

a comercială, prin sentința comercială nr. 14056 din data de 11 decembrie 2009

a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Prin decizia

comercială nr. 462 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat declarat de reclamanta N.A., ca

nefondat.

Împotriva

acestei decizii reclamanta N.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În

motivarea recursului reclamanta a susținut, în esență, că instanța de apel în

mod vădit netemeinic a stabilit că prin neachitarea sumei de 410,84 lei în mod

legitim a procedat intimata suspendând serviciile de comunicații în condițiile

în care atașat facturii fiscale este atașat bonul fiscal care face dovada

achitării sumei datorate.

Totodată,

susține recurenta, în timp ce obligațiile asumate de abonat au fost în

întregime achitate, îndatoririle corelative ale intimatei nu au fost onorate,

dimpotrivă aceasta a suspendat în mod nejustificat serviciile pe care trebuia

să le presteze către abonat, chiar dacă la acel moment acele servicii erau

achitate în avans, așa cum rezultă din facturile și bonul fiscal.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

C.

proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Este

de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele

prevăzute de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și

dezvoltat motivul invocat, conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., ci s-a limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în

care instanța de apel a analizat probele administrate și a indicat faptul că

bonul fiscal care face dovada achitării sumei datorate în cuantum de 410,84 lei

a fost atașat facturii fiscale.

Cum

aceste aspecte țin de o pretinsă netemeinicie a deciziei atacate, ele nu pot

face obiectul controlului judiciar al instanței de recurs.

Chiar

dacă în cuprinsul cererii de recurs s-a indicat motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care argumentele

aduse nu se pot încadra în motivul indicat, instanța de recurs nu-și poate

exercita rolul de control judiciar al deciziei atacate cât timp, modificarea

sau casarea acesteia se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate

limitativ prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Simpla

nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea

instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de

fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport

de dispozițiile art.304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Constatând

că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte

va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta N.A. împotriva deciziei comerciale

nr. 462 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.