ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului
5 București, reclamanta S.R.R. a chemat în judecată pe pârâta SC C.I.C. SRL București,
pentru obligarea acesteia la plata sumei totale de 466,38 RON reprezentând taxă
pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2005, 2006 și 2007 și penalități.
Prin sentința civilă
nr. 6190 din 05 septembrie 2008 Judecătoria sectorului 5 București a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, având în
vedere că sediul societății pârâte se află în raza teritorială a sectorului 1.
Prin sentința 13458 din
24 octombrie 2008, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea formulată
de reclamanta S.R.R. și a obligat pârâta la plata sumei de 466,38 RON către reclamant
cu titlu de taxă neachitată.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamanta S.R.R., iar prin decizia comercială nr. 279 din 30
ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis recursul
formulat, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare la Tribunalul
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă
nr. 1563 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,
secția contencios administrativ și fiscal, instanța reținând că reclamanta prestează
un serviciu public de interes național, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 41/1994
și fiind asimilată autorităților publice conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 554/2004, cererea este în competența Curții de Apel București, reclamanta fiind
o autoritate centrală.
Prin sentința civilă
nr. 3089 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, instanța reținând că
litigiul de față privește o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, fiind
aplicabile dispozițiile art. 10 teza I din Legea nr. 554/2004, iar pentru că suma
contestată este mai mică de 500.000 RON, competența aparține Tribunalului, secția
de contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, în temeiul
dispozițiilor art. 20 pct. 2 și ale art. 21 din C. proc. civ., Curtea de Apel București
a constatat ivit un conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de
Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Având în vedere obiectul
litigiului dedus judecății și dispozițiile legale incidente în cauză, competența
materială de soluționare în fond revine judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Astfel, în cauză, este
necontestat că obiectul acțiunii îl formează cererea formulată de S.R.R. prin care
a solicitat obligarea societății comerciale pârâte la plata unei sume reprezentând
taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2005-2006-2007, datorată
în baza art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public
de radiodifuziune.
Or, potrivit art. 40
alin. (1) din Legea nr. 40/1994, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 71/2003,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 533/2003, veniturile proprii
ale S.R.R. provin, între altele, și din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune.
Deci, cu alte cuvinte,
sumele reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se constituie
în venituri proprii ale S.R.R., fără a reprezenta creanțe bugetare.
Or, din interpretarea
art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
rezultă că această reglementare se referă la litigiile privind actele administrativ-fiscale,
care au ca obiect taxe, impozite, datorii vamale, contribuții și accesorii ale acestora,
datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Astfel fiind, rezultă
că dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente
în cauză, obiectul dedus judecății constituindu-l o cerere în pretenții referitoare
la taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. și pârâta SC C.I.C. SRL în
favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, ca instanță civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 martie 2010.