ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
27 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, reclamanta S.R.R. a
solicitat, în contradictoriu cu SC I.C.I. SRL, obligarea la plata sumelor
reprezentând contravaloarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune
pentru anii 2005, 2006 și 2007, cu penalitățile aferente.
Prin sentința
civila nr. 6472 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6,
acțiunea formulată a fost respinsă ca prematură.
Împotriva
acestei sentințe s-a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul
București, secția a VI - a comercială, care prin încheierea din
16 ianuarie 2009 a admis excepția necompetenței funcționale
și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției a IX-
a Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului, reținând că
suma în litigiu reprezintă o taxă pentru un serviciu public,
situație în care competența revine secției de contencios
administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin
sentința civilă nr. 1432 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a
fost admisă excepția de necompetență materială și
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ
și fiscal, avându-se în vedere calitatea reclamantei de instituție
centrală.
Curtea
de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ, a pus
în discuție excepția necompetenței materiale, iar prin sentința
civilă nr. 3236 din 13 octombrie 2009 a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, constatând totodată ivit conflictul negativ
de competență.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe de
o parte, că, potrivit art. 299 C. proc. civ., recursul se
soluționează de instanța superioară celei care a
pronunțat hotărârea ce se atacă, iar, pe de altă parte,
că taxele și impozitele care intră sub incidența
contenciosului administrativ sunt cele prevăzute de art. 2 C. fisc.,
printre care nu se numără și taxa prevăzută de Legea
nr. 41/1994, astfel încât acțiunea formulată are caracterul unei
acțiuni în pretenții, supusă dreptului comun și nu
instanței specializate.
Considerentele Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, ca instanță ce pronunță regulatorul de
competență în temeiul art. 22 C. proc. civ.
În temeiul art. 10 alin. (19 din Legea
nr. 554/2004 modificată și completată, competența
materială de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.R.R.
aparține Tribunalului București, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Competența este stabilită de
împrejurarea că prin acțiunea formulată s-a solicitat plata
taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantum de 466,38 lei.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată
că litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, se
soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.
La stabilirea competenței materiale
de soluționare a unor astfel de litigii, nu are relevanță
calitatea de asimilat cu o autoritate publică centrală, ci doar suma
pretinsă.
Întrucât suma cerută este mai
mică de 500.000 lei, în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe S.R.T. și pe SC I.C.I. SRL în
favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.