ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, reclamanta S.R.R. a solicitat, în contradictoriu cu SC I.C.I. SRL, obligarea la plata sumelor reprezentând contravaloarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pentru anii 2005, 2006 și 2007, cu penalitățile aferente. Prin sentința civila nr. 6472 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6, acțiunea formulată a fost respinsă ca prematură.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul București, secția a VI - a comercială, care prin încheierea din 16 ianuarie 2009 a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției a IX- a Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului, reținând că suma în litigiu reprezintă o taxă pentru un serviciu public, situație în care competența revine secției de contencios administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 1432 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, avându-se în vedere calitatea reclamantei de instituție centrală.

Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ, a pus în discuție excepția necompetenței materiale, iar prin sentința civilă nr. 3236 din 13 octombrie 2009 a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, constatând totodată ivit conflictul negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe de o parte, că, potrivit art. 299 C. proc. civ., recursul se soluționează de instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea ce se atacă, iar, pe de altă parte, că taxele și impozitele care intră sub incidența contenciosului administrativ sunt cele prevăzute de art. 2 C. fisc., printre care nu se numără și taxa prevăzută de Legea nr. 41/1994, astfel încât acțiunea formulată are caracterul unei acțiuni în pretenții, supusă dreptului comun și nu instanței specializate.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță ce pronunță regulatorul de competență în temeiul art. 22 C. proc. civ. 1. În temeiul art. 10 alin. (19 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.R.R. aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Competența este stabilită de împrejurarea că prin acțiunea formulată s-a solicitat plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantum de 466,38 lei. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.

La stabilirea competenței materiale de soluționare a unor astfel de litigii, nu are relevanță calitatea de asimilat cu o autoritate publică centrală, ci doar suma pretinsă. Întrucât suma cerută este mai mică de 500.000 lei, în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.R.T. și pe SC I.C.I. SRL în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.