ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4484/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

de instanțele aflate în conflict

1.1. Prin cererea adresată

Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 12 iunie 2008, reclamanta S.R.R.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL, obligarea acesteia la plata

sumei de 466,38 RON, reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune

pentru perioada 2006-2007.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 977/2003 și Legea nr. 533/2003 a fost prevăzută

obligația persoanelor juridice cu sediul în România de a plăti o taxă pentru serviciul

public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai serviciilor respective,

legea prezumând această calitate pentru toate persoanele juridice.

Prin sentința civilă

nr. 14009 din 03 noiembrie 2008, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea,

ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta și, prin decizia civilă nr. 694/R din 18 martie 2009,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis recursul, a casat sentința

atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Învestit cu soluționarea

cauzei, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 2082 din 02 iunie 2009, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în raport de împrejurarea că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune

nu se face venit la bugetul de stat ori bugetele locale, ci este orientată direct

către bugetul propriu al unei persoane juridice de drept privat, asimilată autorităților

publice, respectiv către S.R.R., care este înființată ca serviciu public autonom

de interes național.

Tribunalul a avut în vedere

și calificarea juridică a acestei taxe, reglementată de Legea nr. 41/1994 -

art. 40 alin. (3), republicată, care constituie o contraprestație stabilită în sarcina

tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, în raport de serviciul public

oferit de societatea reclamantă, constatând că în cauză sunt aplicabile prevederile

art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care privesc autoritățile

publice centrale, inclusiv cele asimilate acestora, se soluționează în fond de secțiile

de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 3074 din 06 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în primă instanță

în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că taxele și impozitele care intră sub incidența

contenciosului fiscal sunt cele prevăzute de art. 2 C. fisc., printre care se numără

și taxa prevăzută de Legea nr. 41/1994, astfel că acțiunea promovată de reclamantă

are caracterul unei acțiuni în pretenții.

Judecătoria Sectorului

1 București, prin sentința civilă nr. 4569 din 16 martie 2010, a admis excepția

necompetenței materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului

București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea

dosarului Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia.

1.2. Curtea de Apel București,

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin sentința civilă

nr. 67 CC din 23 iunie 2010, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

reținând că potrivit art. 20 C. proc. civ. există conflict de competență când două

sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente în

judecata cauzei.

În speță, atât Judecătoria

Sectorului 1 București, cât și Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, s-au declarat necompetente în soluționarea prezentei cauze.

Așa fiind, cum instanța

de apel s-a declarat ea însăși necompetentă să judece cauza a constatat că nu poate

soluționa conflictul de competență ivit.

competente să soluționeze cauza de față

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează

a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta S.R.R. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 466,38

RON, reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada

2006-2007, sumă datorată conform prevederilor H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru

serviciul public de radiodifuziune.

Potrivit art. 40 din Legea

nr. 41/1994, republicată, veniturile proprii ale S.R.R. provin și din taxele pentru

serviciul public de radiodifuziune.

Altfel spus, sumele reprezentând

taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se constituie în venituri proprii

ale S.R.R., fără a reprezenta creanțe bugetare.

Or, din interpretarea

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

rezultă că această reglementare se referă la litigiile privind actele administrativ

fiscale, care au ca obiect taxe, impozite, datorii vamale, contribuții și accesorii

ale acestora, datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.

Așa fiind, dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în raport de obiectul

cauzei deduse judecății care constă în pretenții referitoare la taxa pentru serviciul

public de radiodifuziune, astfel că competența materială de soluționare în fond

revine judecătoriei, ca instanță de drept comun.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. în contradictoriu cu pârâta

SC C.I. SRL, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2010.