ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3574/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3574/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.
Circumstanțele cauzei. Soluțiile pronunțate de instanțele aflate în conflict
Prin cererea adresată
Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27 iunie 2008, reclamanta S.R.R.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.P.C. SRL, obligarea acesteia la
plata sumei de 466,38 lei, reprezentând taxă pentru serviciul public de
radiodifuziune pe anul 2005, în cuantum de 120 lei, penalități în cuantum de
106,38 lei pentru factura din 28 noiembrie 2005 și taxă pentru serviciul public
de radiodifuziune pe anii 2006 și 2007, în cuantum de 240 lei.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 977/2003 și Legea nr. 533/2003
a fost prevăzută obligația persoanelor juridice cu sediul în România de a plăti
o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai
serviciilor respective, legea prezumând această calitate pentru toate
persoanele juridice.
1.1. Prin sentința
civilă nr. 6471 din 10 octombrie 2008, Judecătoria sectorului 6 București a
admis excepția prematurității introducerii acțiunii și în consecință a respins
acțiunea.
Împotriva sentinței
sus menționate a declarat recurs reclamanta și prin decizia civilă nr. 1202 din
22 iunie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis recursul,
a casat sentința atacată și trimis cauza spre competentă soluționare
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Învestit cu
soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3201 din 11 noiembrie 2009, a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, în raport de împrejurarea că taxa pentru serviciul public de
radiodifuziune nu constituie taxă fiscală în sensul art. 1 alin. (1) și (2) C.
proc. fisc., nefăcându-se venit la bugetul de stat ori bugetele locale, ci
fiind orientată direct către bugetul propriu al unei persoane juridice de drept
privat, asimilată autorităților publice, respectiv către S.R.R., care este
înființată ca serviciu public autonom de interes național.
Judecătorul fondului
a avut în vedere și calificarea juridică a acestei taxe, reglementată de art. 40
alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, care constituie o contraprestație
stabilită în sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, în
raport de serviciul public oferit de societatea reclamantă, constatând că în
cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit
cărora litigiile care privesc autoritățile publice centrale, inclusiv cele
asimilate acestora, se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel.
1.2. Curtea de Apel
București, învestită cu soluționarea cauzei, la rândul său, prin sentința
civilă nr. 2497 din 26 mai 2010, a declinat competența soluționării cauzei în
favoarea Tribunalului București.
Pentru
a se pronunța astfel, această instanță a reținut că reclamanta a formulat o
cerere în baza Legii nr. 533/2003 și a H.G. nr. 977/2003, acte normative care
reglementează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv
cuantum, penalități, persoanele fizice și juridice care sunt obligate la plata
taxei, obiectul cauzei constând în obligarea pârâtei la plata unor taxe și accesorii
ale acestora.
De
asemenea, a reținut că din conținutul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
reiese că ori de câte ori obiectul cauzei se referă la taxe, impozite,
contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora nu este relevant emitentul
actului pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ,
ci cuantumul acestor taxe.
Astfel,
cum valoarea pretențiilor reclamantei este de 466,38 lei, deci până la 500.000
lei, instanța a apreciat că competența de soluționare a cauzei în fond aparține
tribunalului și nu curții de apel.
Totodată, a constatat
existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă
să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus
judecății.
2.
Stabilirea instanței competente să soluționeze cauza de față Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C.
proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul
cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Prin
cererea de chemare în judecata reclamanta S.R.R. a solicitat obligarea pârâtei
SC A.M.P.C. SRL la plata sumei de 466,38 lei, reprezentând taxa pentru
serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005, penalități pentru factura din 28
noiembrie 2005 și taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006
și 2007, sumă datorată conform prevederilor H.G. nr. 977/2003 privind taxa
pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit art. 40 din
Legea nr. 41/1994, republicată, veniturile proprii ale S.R.R. provin și din
taxele pentru serviciul public de radiodifuziune.
Altfel spus, sumele
reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se constituie în
venituri proprii ale S.R.R., fără a reprezenta creanțe bugetare.
Or, din interpretarea
art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
rezultă că această reglementare se referă la litigiile privind actele
administrativ fiscale, care au ca obiect taxe, impozite, datorii vamale,
contribuții și accesorii ale acestora, datorate bugetului de stat sau bugetelor
locale.
Așa fiind,
dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente
în raport de obiectul cauzei deduse judecății care constă în pretenții referitoare
la taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, astfel că competența
materială de soluționare în fond revine judecătoriei, ca instanță de drept
comun.
În
raport de considerentele expuse, se va stabili competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. în
contradictoriu cu pârâta SC A.M.P.C. SRL București în favoarea Judecătoriei
sector 6 București.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.