ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1205/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6.036 din 29

septembrie 2008, Judecătoria sectorului 6 București a respins, ca prematur

formulată, acțiunea promovată de reclamanta S.R.R. pentru obligarea pârâtei SC

O.T. SRL la plata sumei 1.399,14 lei reprezentând taxa pentru serviciul public

de radiodifuziune pentru perioada 2005 - 2007 și penalitățile de întârziere

aferente.

Cererea de chemare în judecată s-a

întemeiat pe dispozițiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 71/2003 și Legea nr. 533/2003, precum și pe

dispozițiile H.G. nr. 977/2003.

Recursul declarat de reclamantă a

fost admis de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, care, prin

decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2009, a casat sentința, a admis excepția de

necompetență materială a judecătoriei și a trimis cauza spre competentă

soluționare în primă instanță la Secția de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a invocat prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și a calificat

litigiul ca fiind de contencios fiscal, întrucât privește o taxă pentru

serviciul public de radiodifuziune în valoare de până la 500.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 1839 din 15

mai 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea reclamantei, instituție centrală

care prestează un serviciu public autonom de interes național.

Tribunalul a reținut că taxa pentru

serviciul public de radiodifuziune nu intră în sfera de aplicare a art. 1 C. proc.

fisc., pentru a se considera că, în caz de neplată, poate fi promovată o

acțiune în contencios fiscal și pentru a se determina competența în raport de

valoarea litigiului.

La rândul său, prin sentința civilă nr.

3492 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea secției

similare a Tribunalului București, motivat de obiectul litigiului care se referă

la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii în valoare de până

la 500.000 lei.

În acest sens, Curtea a apreciat că

sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relevant

pentru stabilirea competenței fiind cuantumul taxelor și nu calitatea

emitentului actului.

Examinând conflictul negativ de

competență, Înalta Curte va constata că în raport de natura litigiului,

competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 6, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea

nr. 41/1994, modificat prin Legea nr. 533/2003 de aprobare a O.U.G. nr. 71/2003,

persoanele juridice cu sediul în România au obligația să plătească o taxă

pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de

televiziune, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.

Prin art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003

privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, această taxă se va

încasa de la plătitori prin SC D.F.E.E.E. SA, prin filialele sale, în baza unui

contract  de mandat, odată cu plata energiei electrice.

În alin. (2) al aceluiași text de

lege, se prevede că persoanele juridice care își asigură pe cont propriu

energia electrică și numai contract de furnizare a energiei electrice, vor

plăti taxa direct S.R.R.

Din actele dosarului rezultă că

societatea comercială pârâtă achită taxa datorată pentru serviciul public de

radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei electrice, astfel

că izvorul obligației de plată îl constituie contractul încheiat de aceasta cu

o persoană juridică de drept privat, care acționează în calitate de mandatar al

reclamantei.

În consecință, taxa pentru serviciul

public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor și

contribuțiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, astfel încât

competența de soluționare a acțiunii, având în vedere și valoarea pretențiilor,

aparține judecătoriei, care judecă, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate

procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor

instanțe.

Curtea constată că, sub aspectul

competenței, nu prezintă relevanță calitatea reclamantei, care este autorizată

să presteze un serviciu public, de interes național, taxa radio făcându-se

venit la bugetul societății reclamante, iar recuperarea sumelor datorate

efectuându-se potrivit prevederilor contractuale, prin mandatarul său.

În raport de considerentele expuse,

se constată că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să

soluționeze cauza în primă instanță și în consecință, se va stabili competența

materială a Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe S.R.R. și SC O.T. SRL București în favoarea Judecătoriei Sectorului

6 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2010.