ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 547/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3990 din 19 august 2008, Judecătoria Sectorului 4 București a admis acțiunea formulată de S.R.R. și a dispus obligarea pârâtei SC U.C.T. SRL București la plata sumei de 1399,14 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada 2005 – 2007 și penalitățile aferente. Instanța a reținut ca temei de drept prevederile art. 40 din Legea nr. 41/1994, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 71/2003 și Legea nr. 533/2003, precum și dispozițiile H.G. nr. 977/2003. Recursul declarat de pârâtă a fost admis de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, care, prin decizia nr. 714 din 23 martie 2009 a casat sentința, a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a invocat prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a calificat litigiul ca fiind de contencios fiscal, întrucât privește o taxă pentru serviciul public, în valoare de până la 500.000 lei. Prin sentința civilă nr. 2215 din 15 iunie 2009 Tribunalul București, secția contencios administrativ, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în raport de calitatea reclamantei, instituție centrală ce prestează un serviciu public autonom de interes național. Tribunalul a reținut în esență că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu intră în sfera de aplicare a art. 1 C. proc.

fisc., pentru a se considera că, în caz de neplată, poate fi promovată o acțiune în contencios fiscal, competența instanței fiind determinată de valoarea debitului. La rândul său, prin sentința nr. 3425 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Secției similare a Tribunalului București, motivat de obiectul litigiului care se referă la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii. În acest sens, Curtea a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relevant pentru stabilirea competenței fiind nu calitatea emitentului actului, ci cuantumul taxelor. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în cauză, în raport de natura litigiului, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 4. Astfel, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, modificat prin Legea nr. 533/2003 de aprobare a O.U.G.

nr. 71/2003, persoanele juridice cu sediul în România au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu. Prin art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, această taxă se va încasa de la plătitori prin SC D.F.E.E.E. SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice. În alin. (2) al textului se prevede că persoanele juridice care își asigură pe cont propriu energia electrică și nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plăti taxa direct S.R.R. Rezultă din actele dosarului că societatea comercială pârâtă achită taxa datorată pentru serviciul public de radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu F.D.F.E.E.

E.M.S. SA – filele 5-8 dosar tribunal. Izvorul obligației îl constituie contractul încheiat de pârâtă cu o persoană juridică de drept privat, F.D.F.E.E. E.M.S. SA, care la rândul său acționează în calitate de mandatar al societății reclamante. În consecință, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, astfel încât competența soluționării acțiunii, având în vedere și valoarea pretențiilor, aparține judecătoriei, care judecă, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Curtea constată că sub aspectul competenței nu prezintă relevanță calitatea reclamantei, care este autorizată să presteze un serviciu public, de interes național, taxa radio făcându-se venit la bugetul societății reclamante, iar recuperarea sumelor datorate efectuându-se potrivit prevederilor contractuale, prin mandatarul său. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze cauza în primă instanță și, în consecință, va stabili competența materială a Judecătoriei Sector 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. , în contradictoriu cu pârâta SC U.C.T. SRL, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.