ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5526/2010

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7562 din 11 septembrie

2008, Judecătoria sectorului 2 București a respins ca prematur introdusă

acțiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în

contradictoriu cu pârâta SC A.C.D.P.I. SRL București.

Cererea de chemare în judecată s-a

întemeiat pe dispozițiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 71/2003 și Legea nr. 533/2003, precum și pe

dispozițiile H.G. nr. 977/2003.

Recursul declarat de reclamantă a

fost admis de Tribunalul București, secția a VI comercială, care, prin decizia

nr. 303 din 2 februarie 2009 a casat sentința și a reținut cauza spre

competentă soluționare în fond la Tribunalului București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și a

calificat litigiul ca fiind de contencios fiscal, întrucât privește o taxă

pentru serviciul public de radiodifuziune în valoare de până la 500.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 3124 din 9

noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a IX- a contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

554/2004, în raport cu calitatea reclamantei, instituție centrală care

prestează un serviciu public autonom de interes național.

Tribunalul a reținut că taxa pentru

serviciul public de radiodifuziune nu intră în sfera de aplicare a art. 1 alin.

(1) C. proc. fisc., pentru a se considera că, în caz de neplată, poate fi

promovată o acțiune în contencios fiscal și pentru a se determina competența în

raport de valoarea litigiului.

La rândul său, prin sentința civilă

nr. 3405 din 15 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Totodată a constatat ivit conflictul

negativ de competență între Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel București a avut în vedere obiectul litigiului care se referă la

taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii în valoare de până la

500.000 lei.

În acest sens, Curtea a apreciat că

sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relevant

pentru stabilirea competenței fiind cuantumul taxelor și nu calitatea

emitentului actului.

Examinând conflictul negativ de

competență, Înalta Curte va constata că în raport de natura litigiului,

competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 2, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea

nr. 41/1994, modificat prin Legea nr. 533/2003 de aprobare a O.U.G. nr.

71/2003, persoanele juridice cu sediul în România au obligația să plătească o

taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul

public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.

Prin art. 5 alin. (1) din H.G. nr.

977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, această taxă

se va încasa de la plătitori prin SC D.F.E.E.E. SA, prin filialele sale, în

baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice.

În alin. (2) al aceluiași text de

lege, se prevede că persoanele juridice care își asigură pe cont propriu

energia electrică și numai contract de furnizare a energiei electrice, vor

plăti taxa direct S.R.R.

Din actele dosarului rezultă că

societatea comercială pârâtă achită taxa datorată pentru serviciul public de

radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei electrice, astfel

că izvorul obligației de plată îl constituie contractul încheiat de aceasta cu

o persoană juridică de drept privat, care acționează în calitate de mandatar al

reclamantei.

În consecință, taxa pentru serviciul

public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor și

contribuțiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, astfel încât

competența de soluționare a acțiunii, având în vedere și valoarea pretențiilor,

aparține judecătoriei, care judecă, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate

procesele și cererile , în afară de cele date prin lege în competența altor

instanțe.

Curtea constată că, sub aspectul

competenței, nu prezintă relevanță calitatea reclamantei, care este autorizată

să presteze un serviciu public, de interes național, taxa radio făcându-se

venit la bugetul societății reclamante, iar recuperarea sumelor datorate

efectuându-se potrivit prevederilor contractuale, prin mandatarul său.

În raport de considerentele expuse,

se constată că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să

soluționeze cauza în primă instanță și în consecință, se va stabili competența

materială a Judecătoriei sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune și pârâta SC A.C.D.P.I.

SRL București favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2010.