ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2010

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 6730 din 20 octombrie 2008, Judecătoria sectorului 6 București a

admis excepția prematurității formulării acțiunii și a respins ca prematur introdusă

acțiunea promovată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune pentru obligarea

pârâtei SC F.I.D. SA București la plata sumei 466,38 lei, reprezentând taxa pentru

serviciul public de radiodifuziune pentru anul 2005, în cuantum de 120 lei,

penalități în cuantum de 106,38 lei pentru factura nr. 8117309 din 28 noiembrie

2005 și taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 și 2007, în

cuantum de 240 lei.

Cererea de

chemare în judecată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 40 din Legea nr.

41/1994, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 71/2003 și Legea nr.

533/2003, precum și pe dispozițiile H.G. nr. 977/2003.

Recursul

declarat de reclamantă a fost admis de Tribunalul București, secția a

VI

comercială, care, prin decizia nr. 142 din 19 ianuarie

2009 a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă

instanță la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

București.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a invocat prevederile art. 10 din Legea

nr. 554/2004 și a calificat litigiul ca fiind de contencios fiscal, întrucât

privește o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune în valoare de până la

500.000 lei.

Prin sentința

civilă nr. 116 din 18 martie 2009 Tribunalul București, secția a

IX-

a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat

competența în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

554/2004, în raport cu calitatea reclamantei, instituție centrală care

prestează un serviciu public autonom de interes național.

Tribunalul a

reținut că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu intră în sfera de

aplicare a art. 1 alin. (1) și (2) C. proc. fisc., pentru a se considera că, în

caz de neplată, poate fi promovată o acțiune în contencios fiscal și pentru a

se determina competența în raport de valoarea litigiului.

La rândul său,

prin sentința civilă nr. 621 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea

secției similare a Tribunalului București, motivat de obiectul litigiului care

se referă la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii în

valoare de până la 500.000 lei.

În acest sens,

Curtea a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, relevant pentru stabilirea competenței fiind cuantumul taxelor și

nu calitatea emitentului actului.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte va constata că în raport de natura

litigiului, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 6,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, modificat prin Legea nr. 533/2003 de

aprobare a O.U.G. nr. 71/2003, persoanele juridice cu sediul în România au obligația

să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru

serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestui

serviciu.

Prin art. 5 alin.

(1) din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de

radiodifuziune, această taxă se va încasa de la plătitori prin SC D.F.E.E.E. SA,

prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei

electrice.

În alin. (2)

al aceluiași text de lege, se prevede că persoanele juridice care își asigură

pe cont propriu energia electrică și numai contract de furnizare a energiei

electrice, vor plăti taxa direct Societății Române de Radiodifuziune.

Din actele

dosarului rezultă că societatea comercială pârâtă achită taxa datorată pentru

serviciul public de radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei

electrice, astfel că izvorul obligației de plată îl constituie contractul

încheiat de aceasta cu o persoană juridică de drept privat, care acționează în

calitate de mandatar al reclamantei.

În consecință,

taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din categoria

impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor

locale, astfel încât competența de soluționare a acțiunii, având în vedere și

valoarea pretențiilor, aparține judecătoriei, care judecă, potrivit art. 1 pct.

1 C. proc. civ., toate procesele și cererile , în afară de cele date prin lege

în competența altor instanțe.

Curtea constată

că, sub aspectul competenței, nu prezintă relevanță calitatea reclamantei, care

este autorizată să presteze un serviciu public, de interes național, taxa radio

făcându-se venit la bugetul societății reclamante, iar recuperarea sumelor

datorate efectuându-se potrivit prevederilor contractuale, prin mandatarul său.

În raport de

considerentele expuse, se constată că instanțele de contencios administrativ nu

sunt competente să soluționeze cauza în primă instanță și în consecință, se va

stabili competența materială a Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe Societatea Română de

Radiodifuziune și SC F.I.D. SA București în favoarea Judecătoriei Sectorului 6

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.