ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1593/2017

Asupra recursurilor de față, constată și reține următoarele:

I. Primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2010, reclamanta SC A. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC B. SA și a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, instanța să o oblige pe pârâtă la clarificarea și corectarea sumelor facturate cu încălcarea clauzelor Contractului de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005 în perioada 15 noiembrie 2006 - 18 septembrie 2008, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 4.500.000,00 RON cu titlu de prejudiciu cauzat de către pârâtă prin neexecutarea unor clauze și executarea defectuoasă a altor clauze ale contractului de parteneriat sus-arătat, a anexelor acestuia și a actelor sale adiționale, ca și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt între SC A. și SC B. SA, în perioada 2003 - 2008 s-au derulat mai multe relații comerciale, după cum urmează:

Contractul nr. x din 1 octombrie 2002 - cu un număr de 48 de acte adiționale încheiate la acest contract în perioada 1 august 2003 - 25 septembrie 2007, având ca obiect furnizarea de servicii dedicate internet și acces la rețeaua B. (bandă acces servicii internet), privind toate locațiile în care SC A. SRL avea edificate rețele de telecomunicații, respectiv: reședințele de județ Iași și Tulcea, municipiile Pașcani (județul Iași) și Rădăuți (județul Suceava), orașele Târgu Frumos (județul Iași) și Fălticeni (județul Suceava), cu mențiunea că aceste numeroase acte adiționale au vizat în general mărirea cantității de bandă contractată și diversificarea locațiilor de conectare în rețeaua B. și că, simultan Contractului nr. x din 22 februarie 2005, A. a acordat exclusivitate B. ca furnizor unic de servicii dedicate de internet pentru A.; acordarea exclusivității avea ca scop întărirea eforturilor comune de lansare a noilor servicii.

Contractul nr. 6 din 22 septembrie 2004 - cu un număr de 9 acte adiționale, având ca obiect furnizare servicii de telefonie în toate locațiile în care A. SRL avea edificate rețele de telecomunicații (mai puțin locația din Fălticeni, județul Suceava);

Contractul de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005, cu anexa și actul adițional, încheiat pentru o perioadă de 5 (cinci) ani, având ca obiect utilizarea în comun a infrastructurii de telecomunicații, precum și desfășurarea împreună a tuturor activităților și investițiilor necesare în vederea furnizării către abonații A. a serviciilor de telefonie fixă a B. în toate rețelele A. care aveau capabilitățile tehnice necesare - contract pe care, cu vădită rea-credință, B. l-a încălcat.

A arătat reclamanta că scopul acestor contracte a fost sincronizarea eforturilor de a susține lansarea noilor servicii de telecomunicații, că contractul de parteneriat arată clar că părțile au convenit să realizeze eforturi comune pentru realizarea acestui obiectiv, iar obligațiile asumate de către fiecare dintre companii, precum și modul de lucru stipulat prin clauzele contractuale demonstrează că B. își asuma faptul că nu poate contracta direct prestarea de servicii către abonații rețelelor A.

Pentru a face o analiză de ansamblu asupra dimensiunii financiare stabilite în sarcina societății A. SRL, dimensiune financiară necesară pentru a face posibilă derularea contractelor sus-menționate, reclamanta a făcut următoarele precizări:

În perioada 2003 - 2007 reclamanta A. SRL a efectuat investiții semnificative în dezvoltarea rețelelor de comunicații electronice, înregistrând următoarele cheltuieli directe: pentru rețeaua din Iași - 3.152.842,21 RON; pentru rețeaua din Pașcani - 549.489,37 RON; pentru rețeaua din Tulcea - 2.195.092,59 RON; pentru rețeaua din Rădăuți - 502.045,46 RON - respectiv un total cheltuieli în cuantum de 6.399.469,63 RON, pentru a face posibilă realizarea angajamentelor asumate prin contractele menționate.

Pe lângă aceste investiții, reclamanta a arătat că A. SRL a achitat direct către SC B. SA costurile legate de furnizarea accesului internet și telefonie, precum și pentru achiziția de modem-uri (dispozitive prin care se transmit și se primesc informații prin linia telefonică sau direct printr-un cablu coaxial sau o fibră optică) în cuantum total de 3.803.958,30 RON.

În același context, la costurile anterioare, în interesul realizării obiectului contractelor comerciale dintre cele două părți contractante, numai reclamanta A. SRL a înregistrat costuri directe pentru instalarea/edificarea și întreținerea rețelelor de internet și telefonie în cuantum total de 2.792.664 RON, reprezentând: costuri de conectare abonați - 773.669 RON și costuri legate de întreținerea rețelelor - 1.608.438 RON (cheltuieli materiale, manopere și cheltuieli indirecte), dar și cheltuieli legate de dobânzile bancare pe care le-a contractat pentru realizarea relațiilor comerciale stabilite prin contractele încheiate cu B., în cuantum de 410.558 RON.

Susține reclamanta că, în ansamblul ei, întreaga relație comercială cu pârâta B. a costat-o o sumă considerabilă, cuantificată în evidențele contabile proprii la nivelul sumei de aproximativ 12.996.000,00 RON - sumă pe care reclamanta a cheltuit-o cu bună-credință pentru realizarea obiectelor contractelor comerciale pe care le-a încheiat cu pârâta, având tot timpul convingerea că amortizarea investițiilor și recuperarea acestor cheltuieli se va realiza într-o perioadă relativ rezonabilă (de 10 până la maximum 12 ani), în condițiile în care pârâta B. ar fi manifestat aceeași bună-credință în executarea contractelor sus-menționate.

Însă, pretinde reclamanta, s-a dovedit că pârâta B. nu a acționat cu bună-credință în realizarea contractelor comerciale pe care le-a încheiat cu reclamanta, ci a urmărit doar cunoașterea locațiilor și pieței în care A. activa, cu scopul clar și precis al deturnării clientelei reclamantei și al scăderii valorii de piață a acesteia.

S-a mai arătat că, fără a cunoaște intențiile și fără a bănui comportamentul ilicit al pârâtei, A. SRL a încheiat în anul 2005 un nou contract de parteneriat cu aceasta, înregistrat sub nr. x din 22 februarie 2005, contract încheiat pentru o durată de 5 ani, având tot timpul reprezentarea faptului că se dorea și din partea partenerului contractual B. o relație comercială cinstită și loială, dar că ulterior s-a dovedit că întreaga relație comercială a fost caracterizată de scopul direct al firmei partenere B. de a deturna clientela A. către serviciile oferite de B., prin practicarea de manevre comerciale necinstite.

Continuând prezentarea situației de fapt, reclamanta a afirmat că obiectul Contractului de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005 nu a vizat constituirea unei asocieri în înțelesul definit de Legea societăților comerciale, acesta a avut un obiect bine definit și acceptat de ambele părți contractante, în sensul că fiecare parte contractantă s-a obligat să realizeze investițiile necesare furnizării serviciilor de telefonie B. în toate rețelele A. existente la acea dată și că serviciul de telefonie B. se adăuga serviciilor de televiziune prin cablu și internet asigurate de A., formând un serviciu complex definit serviciu " triple-pay", care putea fi furnizat printr-un singur cablu coaxial.

Cu referire la același Contract de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005, A. SRL a arătat că a urmărit ca finalitate fidelizarea și stabilizarea abonaților proprii, existenți la data încheierii contractului, dar și dezvoltarea bazei de abonați prin furnizarea unui serviciu integralist în domeniul comunicațiilor electronice (televiziune prin cablu - internet - telefonie), iar partenera B. a încheiat acest contract cu scopul clar și evident al vânzării serviciului propriu de telefonie prin intermediul rețelelor reclamantei A. SRL, în condiții foarte avantajoase din punct de vedere financiar pentru B.: 90% pentru B. și doar 10% pentru A. SRL din totalul încasărilor serviciilor de telefonie.

Reclamanta a mai arătat că, după semnarea contractului de parteneriat, a direcționat toate resursele din încasări și a contractat importante credite bancare pentru modernizarea și dezvoltarea rețelelor din toate locațiile în care avea edificate asemenea rețele (Pașcani, Iași, Tulcea, Rădăuți), acționând cu bună- credință pentru realizarea parteneriatului și vânzând serviciul de telefonie B. în condițiile stabilite contractual.

Reclamanta a făcut ample și detaliate precizări privitoare la conduita părților contractante după încheierea Contractului nr. 6 din 22 februarie 2005, conchizând în sensul că din partea pârâtei au existat practici ilicite și neconcurențiale, care au avut ca finalitate deturnarea a peste 5.000 de clienți ai A. către rețeaua proprie a B. și care a creat astfel o scădere importantă a veniturilor A., dar mai ales o scăderea valorii de piață a acesteia și implicit a generat momente de instabilitate financiară, făcând imposibilă amortizarea investițiilor efectuate de societatea reclamantă în mod expres pentru derularea contractului de parteneriat.

A fost reclamată încălcarea de către pârâtă a clauzelor contractului de parteneriat care reglementau procedura de facturare a serviciilor tripartite, care în timp a creat un prejudiciu de imagine iremediabil pentru societatea A., manifestată prin: 1) nefacturarea lunară a convorbirilor telefonice adiționale și, în același timp, prin neprezentarea desfășurătorului convorbirilor telefonice aferent fiecărui abonat în parte, ceea ce a făcut ca societatea reclamantă să nu mai aibă posibilitatea refacturării convorbirilor adiționale către beneficiarii serviciilor de telefonie (abonații finali); 2) prin nefacturarea lunară a convorbirilor telefonice adiționale, serviciile de telefonie B. au fost catalogate de cei care le-au contract direct ca fiind servicii foarte ieftine, astfel încât cu un abonament de doar 11,00 RON/lună beneficiarii serviciilor tripartite, vorbeau nelimitat în timp, pe orice rețea de telefonie națională și internațională; 3) la momentul în care B. a reușit să transfere în proporție de 90% semnatarii contractelor tripartite pe propria rețea, au facturat către A. întreaga cantitate de convorbiri adiționale, acumulate pe parcursul a aproximativ șase luni calendaristice, sume pe care A. nu a putut să o refactureze către abonații plecați deja în rețeaua B..

S-a arătat, de asemenea, că acest contract de parteneriat nu a fost respectat în executarea clauzelor sale de către partenerul B., întrucât agenții de vânzări ai B. nu respectau prevederile din anexa nr. 1, punctul B, subpunctul a) ale contractului de parteneriat, respectiv nu redirecționau clienții din zonele în care A. deținea capacitatea tehnică de contractare și care formulau solicitări de contractare ale serviciului de telefonie direct la punctele de lucru ale B. către sediile A., ci contractau direct cu aceștia, eludând obiectul contractului de parteneriat și deturnând clientela. Toate acestea au fost caracterizate de către reclamantă ca acțiuni inițiale neconcurente, de fapt practici comerciale și uzanțe necinstite, săvârșite cu bună-știință și intenție de partenerul B., acțiuni prin care se încălca înțelegerea părților stabilită prin contractul de parteneriat și care aveau un singur scop determinat: deturnarea clientelei de pe rețeaua A. și direcționarea acesteia către B..

S-a mai arătat că B. a determinat A. să facă investiții foarte mari pentru realizarea contractelor comerciale menționate, dar nu a onorat și angajamentele asumate, că A. a realizat acele investiții și cu ajutorul unor importante credite bancare, care au crescut semnificativ gradul de îndatorare a reclamantei pentru perioade mari de timp, iar în aceeași perioadă B. a realizat profituri mari ca urmare a eforturilor făcute de A., prin deturnarea clientelei căreia i se ofereau serviciile devenite posibile prin investiții.

A susținut reclamanta că toate acțiunile care constau în încălcarea înțelegerii părților stabilite prin contractul de parteneriat au determinat persoanele de decizie din cadrul SC A. SRL să notifice încălcarea clauzelor contractuale și apariția fenomenului de deturnare a clientelei, respectiv a practicilor neconcurențiale practicate de B. încă de la 17 noiembrie 2006.

Au fost prezentate toate notificările adresate pârâtei, s-au relevat lipsa de răspuns și neprezentarea nici unui reprezentant al B. la convocările făcute A. SRL în noiembrie 2006 și s-a arătat că, în acest context, reprezentanții legali ai reclamantei s-au văzut nevoiți să-l notifice încă o dată pe partenerul B. la 02 aprilie 2007 cu referire la campania publicitară negativă efectuată la adresa A. SRL, care a dus la migrarea unui număr impresionant de abonați A. către B., avertizându-se asupra faptului că nu se mai asuma răspunderea pentru neîncasarea serviciilor facturate conform convenției părților.

A arătat reclamanta că comportamentul comercial neloial al partenerului B. nu s-a estompat ca urmare a notificărilor adresate de către A. SRL, dimpotrivă, s-a accentuat și prin faptul netransmiterii la timp a facturilor care să cuprindă consumurile adiționale pentru serviciile de telefonie (cele diferite de abonamentul lunar contractat de fiecare utilizator), situație față de care, tot în temeiul prevederilor art. 720

1

C. proc. civ., s-a mai trimis către B. o altă notificare, prin care se comunica faptul că s-a creat o situație fără precedent, anume că începând cu luna octombrie 2007 nu s-a mai transmis către A. SRL desfășurătorul convorbirilor adiționale telefonice, astfel încât abonații beneficiari ai serviciilor de telefonie B. prin intermediul rețelelor A. SRL nu au mai putut fi facturați, avertizându-se în mod expres cu privire la încetarea prestării serviciilor de telefonie către toți abonații începând cu 31 martie 2008.

Reclamanta a prezentat situația notificărilor ulterioare lunii octombrie 2007 și a arătat că la 28 februarie 2008 i-a notificat pârâtei încetarea Contractului de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005, ulterior contestând modul de întocmire a facturilor emise de B. la 6 martie 2008, peste termenele contractuale.

O ultimă notificare a fost indicată de reclamantă ca fiind cea cu nr. 354 din 20 aprilie 2010, emisă de reclamanta A. SRL în temeiul dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., notificare prin care A. SRL solicita, din nou, ca starea conflictuală și litigiul dintre cele două societăți să fie rezolvate prin conciliere directă prealabilă, prin care s-a stabilit un termen în acest sens pentru 20 mai 2010, termen la care sumele datorate să fie clarificate și astfel să fie rezolvat litigiul și pe care pârâta B. nu l-a onorat, determinând-o pe reclamantă să promoveze acțiunea de față.

Având în vedere situația de fapt expusă detaliat anterior, refuzul sistematic al fostului partener contractual B. de a soluționa amiabil situația litigioasă apărută în legătură cu executarea necorespunzătoare de către acesta a înțelegerii stabilite de părți prin Contractul de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005, faptul că prin acest contract partenerul B. a obligat-o pe reclamantă să efectueze investiții pe piețe de pe care ulterior i-a fost deturnată clientela, reclamanta apreciază că a suferit un prejudiciu care constă în deturnarea clientelei și scăderea valorii de piață a firmei A. MBIT SRL, prejudiciu estimat la 2.000.000 Euro - aproximativ 9.000.000,00 RON - la cursul actual de schimb EURO/ROL.

Ca parte componentă a aceluiași prejudiciu, reclamanta a indicat și sumele facturate cu încălcarea clauzelor contractului de parteneriat, pentru care s-au emis notificările expuse anterior pentru clarificarea și corectarea acestora, precum și sumele facturate în afara contractului de parteneriat după notificarea încetării acestuia la 31 martie 2008, conform datelor din evidențele contabile ale celor doi parteneri contractuali, în cuantum de 624.165,47 RON.

În compunerea aceluiași prejudiciu a fost inclusă și achiziționarea de materiale în vederea executării contractelor comerciale dintre cele două societăți, respectiv modem-uri de la B., care s-au constituit în stocuri de materiale în patrimoniul A. SRL, stocuri ce nu au mai putut fi valorificate, în condițiile încălcării contractului de parteneriat de către B.., așa încât prejudiciul pe care reclamanta l-a înregistrat constant pe parcursul derulării contractelor comerciale este unul semnificativ și real.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 942 și următoarele din C. civ., ale Codului Comercial și ale Legii nr. 11/1991.

Pe cale de întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 1.204.138,80 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de internet, telefonie și televiziune prin satelit furnizate reclamantei-pârâte și neachitate de către aceasta.

Ca temei al pretențiilor au fost invocate următoarele facturi: nr. x din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,47 RON, suma achitată 27587,63 RON, rest de plată 31702,84 RON; nr. 45522 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,96 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 60534,96 RON; nr. 45515 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,98 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 73736,98 RON; nr. 45516 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,74 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 58713,74 RON; nr. 45517 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,26 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 51428,26 RON; nr. 45518 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,87 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 38344,87 RON; nr. 45519 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,41 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 57076,41 RON; nr. 45523 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,23 RON, suma achitată 333,83 RON, rest de plată 47888,40 RON; nr. 45520 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,24 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 44645,24 RON; nr. 45521 din 15 noiembrie 2007, scadentă la 25 noiembrie 2007, suma facturată x,73 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 58021,73 RON; nr. 110204 din 6 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,13 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 47119,13 RON; nr. 110205 din 06 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,14 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 39597,14 RON; nr. 110206 din 6 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,79 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 32661,79 RON; nr. 110207 din 6 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,88 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 49011,88 RON; nr. 110211 din 6 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,56 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 39760.56 RON; nr. 110209 din 6 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,72 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 41049.72 RON; nr. 110210 din 6 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,43 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 44634.43 RON; nr. 110203 din 6 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,91 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 59989,91 RON; nr. 110208 din 06 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,21 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 38389,21 RON; nr. 110202 din 06 martie 2008, scadentă la 16 martie 2008, suma facturată x,35 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 43934,35 RON; nr. x din 19 mai 2008, scadentă la 30 iunie 2008, suma facturată x,67 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 47119,13 RON; nr. x din 19 mai 2008, scadentă la 31 iulie 2008, suma facturată x,51 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 35219,51 RON; nr. x din 18 iulie 2008, scadentă la 31 august 2008, suma facturată x,06 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 34331,06 RON; nr. x din 18 august 2008, scadentă la 30 iunie 2008, suma facturată x,62 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 34117,62 RON; nr. x din 18 septembrie 2008, scadentă la 31 octombrie 2008, suma facturată x,80 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 34987,80 RON; nr. 34356096 din 18 noiembrie 2008, scadentă la 31 decembrie 2008, suma facturată x,15 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 36078,15 RON; nr. x din 7 iulie 2008, scadentă la 10 august 2008, suma facturată x.25 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 27,25 RON; nr. x din 6 august 2008, scadentă la 10 septembrie 2008, suma facturată x,25 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 27,25 RON; nr. x din 06 august 2008, scadentă la 10 septembrie 2008, suma facturată x,25 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 27,25 RON; nr. x din 2 septembrie 2008, scadentă la 10 octombrie 2008, suma facturată x,25 RON, suma achitată 0 RON, rest de plată 27,25 RON.

Cu privire la denunțarea unilaterală a contractului, pârâta a susținut că lipsește notificarea, iar rezilierea s-a produs începând cu 31 martie 2008.

În drept, a invocat dispozițiile art. 969 din C. civ. și dispozițiile din Codul comercial.

Reclamanta-pârâtă A. SRL a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și a solicitat respingerea acesteia.

Prin Sentința nr. 1529 din 13 decembrie 2013, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC A. SRL în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, constând în plata de daune în sumă de 4.500.000 RON, rezultând din neexecutarea sau executarea defectuoasă a unor clauze ale Contractului de parteneriat 6 din 22 februarie 2005, invocată de pârâta-reclamantă.

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele rezultând din facturile emise de la nr. 45514 din 15 noiembrie 2007 și până la 5 octombrie 2007, excepție invocată de reclamanta-pârâtă prin întâmpinarea la cererea reconvențională.

A constatat prescris dreptul la acțiune al SC B. pentru sumele rezultând din facturile aferente perioadei 15 noiembrie 2007 - 5 octombrie 2007.

A respins ca nefondată acțiunea formulată de SC A. SRL în contradictoriu cu SC B. SA

A respins cererea reconvențională formulată de SC B. SA în contradictoriu cu SC A. SRL

A compensat cheltuielile de judecată efectuate.

Împotriva sentinței de primă instanță au declarat apeluri reclamanta și pârâta.

Prin Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul declarat de apelanta - intimată SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1529 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul lași, secția II civilă - contencios administrativ. A admis apelul declarat de intimata-apelantă SC B. SRL împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte și, în consecință, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei-reclamante cu privire la pretențiile întemeiate pe facturile emise la 15 noiembrie 2007. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B. SRL A obligat-o pe reclamanta-pârâtă SC A. SRL să plătească pârâtei-intimate SC B. SRL. suma de 763.344,01 RON cu titlu de pretenții. A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate. A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recursuri ambele părți.

Prin Decizia nr. 1802 din 16 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursurile declarate de către reclamanta SC A. SRL și pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 14 din 8 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. A casat decizia atacată și Sentința civilă nr. 1529 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul lași, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. I pct. 27 din Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010, potrivit art. XXVIII din lege, au fost modificate prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că: "în cazul în care s-a constatat că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

În redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010, dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. prevedeau că: "în cazul în care s-a constatat că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de fond va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare".

Prin Decizia nr. 2 din 18 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de prim-adjunctul procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010, nu se aplică proceselor în care prima instanță a fost învestită înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Curtea a constatat că instanța de apel a făcut în mod greșit aplicarea în cauză a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., nemodificate, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată - 26 septembrie 2010, apreciind că nu se impunea condiția ca cel puțin una dintre părți să fi solicitat luarea respectivei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.

Cum procesul dedus judecății a fost înregistrat pe rolul primei instanțe la 26 septembrie 2010, adică înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 la 25 noiembrie 2010, s-a apreciat că instanța de apel a făcut în mod greșit aplicarea în cauză a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin legea menționată, iar nu în redactarea anterioară respectivei modificări (care nu limita numărul desființărilor cu trimitere spre rejudecare și nici nu impunea condiția ca cel puțin una dintre părți să fi solicitat luarea respectivei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare).

În același timp, s-a reținut că, în baza rolului activ pe care trebuia să-l manifeste raportat la situația dedusă judecății, instanța de apel nu a aplicat dispozițiile anterior invocate și că, în ipoteza în care instanța de apel constata că nu s-a intrat în cercetarea fondului, aceasta era obligată să trimită cauza spre rejudecare în primă instanță, conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma anterioară prevederilor art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010, deoarece prezentul litigiu a fost inițiat la 26 septembrie 2010, când erau incidente textele de lege menționate.

II. AL DOILEA CICLU PROCESUAL

Pe rolul tribunalului cauza a fost înregistrată sub numărul 7741/99/2010*.

Procedând la rejudecarea cauzei, tribunalul a pronunțat Sentința nr. 1106/2016 din 20 octombrie 2016, prin care a hotărât următoarele:

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul al doilea din cererea formulată de către reclamanta SC A. SRL, constând în plata de daune în cuantum de 4.500.000 RON, excepție invocată de către pârâta SC B. SRL

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele rezultând din facturile emise de la nr. 45514 din 15 noiembrie 2007 și până la nr. 45521 din 15 noiembrie 2007, excepție invocată de către reclamanta-pârâtă.

A respins acțiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă SC B. SRL

A respins cererile privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:

Excepția prescripției dreptului material acțiune cu privire la capătul al doilea din cererea formulată de către reclamanta SC A. SRL, constând în plata de daune în cuantum de 4.500.000 RON, excepție invocată de către pârâta SC B. SRL, a fost apreciată ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvențională expediată prin corespondență la 15 noiembrie 2010 pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 1.204.138.80 RON (precizată ulterior ca fiind de 1.280.392,87 RON ce include contravaloarea facturilor emise la data de 15 noiembrie 2007, scadente la 25 noiembrie 2007.

Raportat la data expedierii cererii - 15 noiembrie 2010 și la data scadenței facturilor emise la 15 noiembrie 2007, necontestată în cauză, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 nu era îndeplinit la data formulării cererii reconvenționale.

Pe fond, acțiunea reclamantei a fost găsită neîntemeiată.

Cererea privind acordarea de daune reclamante-pârâte, întrucât pârâta-reclamantă a deturnat clientela reclamantei, în vederea scăderii valorii de piață a societății și îndatorarea reclamantei prin contractarea de împrumuturi bancare pentru a face posibilă derularea contractului de parteneriat, respectiv achiziționarea de echipamente de retransmisie care, după încetarea contractului de parteneriat, s-au constituit în stocuri de materiale, ce nu au mai putut fi valorificate, este neîntemeiată.

În cauză, reclamanta nu a făcut dovada încălcării clauzelor contractuale.

Prin Contractul de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005, părțile au convenit utilizarea în comun a infrastructurilor de telecomunicații, precum și desfășurarea împreună a tuturor activităților și investițiilor necesare în vederea furnizării către abonații A. a serviciilor de telefonie fixă în toate rețelele A. care au capabilitățile tehnice necesare.

La punctul 3.1 din contract sunt menționate drepturile și obligațiile reclamantei. Aceasta are dreptul de utilizare a rețelei sale metropolitane de cablu din locațiile pentru care operează prezentul contract; asigură accesul abonaților A. la infrastructura de comunicații a B., semnează contractele tripartite între B., A. și beneficiarul serviciului de telefonie; asigură terminalele de comunicații; asigură facturarea și încasarea contravalorii serviciilor de la clienți, asigură personalul pentru întreținerea, service-ul rețelei și conectarea noilor abonați ai serviciilor ce formează obiectul parteneriatului, în casieriile A. M Bit, semnează contracte tripartite între B., A. și beneficiarul serviciilor de telefonie, asigură terminalele de telecomunicații; asigură facturarea și încasarea contravalorii serviciilor de la clienți; s-a obligat să aducă rețelele puse la dispoziția parteneriatului la parametrii tehnici necesari pentru a putea furniza serviciile ce fac obiectul contractului în condiții de calitate tehnică adecvată; are dreptul de a reține un procent de 10% din contravaloarea tuturor serviciilor facturate clienților pentru serviciile de acces la telefonie.

La punctul 3.2 din contract sunt menționate drepturile și obligațiile B.: asigură resursele de numerotație la care B. are acces potrivit contractelor de interconectare semnate cu operatorii de telecomunicații interni și internaționali; asigură accesul la rețeaua B. pe care o deține sau o operează, pentru furnizarea serviciilor către clienți; asigură transmiterea apelurilor către abonații B. din rețeaua A.; asigură programele soft și know-how-ul necesare pentru desfășurarea activității ce formează obiectul parteneriatului; semnează contractele tripartite între B., A. și beneficiarul serviciului de telefonie; are dreptul să încaseze de la A. 10% din contravaloarea tuturor serviciilor facturate clienților pentru serviciile de acces la telefonie, potrivit contractelor tripartite.

Raportat la acest obiect și la obligațiile părților contractante, enumerate la art. 3.1 și 3.2 din contract (în special la obligația reclamantei de a asigura dreptul de utilizare a rețelei sale metropolitane de cablu, terminalele de comunicații, personalul și spațiile necesare desfășurării parteneriatului, de a administra rețelele puse la dispoziția parteneriatului la parametri tehnici necesari furnizării serviciilor în condiții de calitate tehnică adecvată, și la obligațiile pârâtei: de a asigura resursele de numerotație și facilitățile la care pârâta are acces; de a asigura accesul la rețeaua pe care o deține sau operează; de a asigura transmiterea apelurilor către abonații B.; de a asigura programele soft și know-how-ul necesare etc) instanța a reținut că obiectul acordului încheiat de părți nu l-a reprezentat doar realizarea investițiilor necesare dezvoltării rețelelor de comunicații, astfel cum a susținut reclamanta, ci constituirea unei asocieri în vederea furnizării de servicii de telefonie fixă în toate rețelele A..

Serviciul de telefonie B. se adaugă serviciilor asigurate de A., formând un serviciu complex (serviciu "triple-play), posibil a fi furnizat printr-un singur cablu coaxial.

Faptul că părțile s-au obligat să aducă rețelele la parametrii tehnici necesari pentru a se putea furniza serviciile în condiții de calitate termică adecvată, să asigure terminalele de comunicații, spațiile și personalul necesar desfășurării, respectiv să asigure resursele de numerotație și facilitățile necesare, programele soft și know-how-ul, transmiterea apelurilor către abonații B. din rețeaua A. (obligații asumate de pârâtă la pct. 3.2 din contract), dar și prevederile cuprinse în anexa 1 contract, potrivit clauzei referitoare la costurile promovării în forma menționată, are semnificația faptului că costurile urmau a fi suportate de către fiecare parte conform angajamentelor de mai sus.

De asemenea, în Anexa 1 s-a menționat că fiecare parte își asumă riscul de profit/pierdere pentru serviciile oferite în comun conform clauzelor contractuale.

Scopul încheierii contractului nu a fost doar acela al realizării unor investiții în infrastructură, ci de asociere în vederea furnizării serviciilor de telefonie fixă.

Prin urmare, instanța nu a primit susținerea reclamantei potrivit căreia investițiile efectuate pentru dezvoltarea rețelei de telecomunicații, respectiv îndatorarea societății prin contractarea de credite reprezintă un prejudiciu imputabil pârâtei, aceste investiții realizându-în exercitarea clauzelor contractuale.

Critica referitoare la deturnarea portofoliului de clienți, având ca efect desconsiderarea valorii de piață a reclamantei nu a putut fi reținută din lipsa dovezilor relevante în acest sens.

Instanța a avut în vedere și că în anexa 1 lit. B), pct. a din contract s-a prevăzut obligativitatea redirecționării către A. doar a abonaților care au depus solicitările de conectare la B., clienți deținuți de către reclamantă în portofoliu la momentul semnării contractului, dar și lipsa unei clauze de non-concurență în acordul părților, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.

Există neconcordanțe în privința numărului clienților care au trecut în rețeaua B. din rețeaua A..

Suplimentul de expertiză efectuat în apel relevă faptul că s-a constatat migrarea clienților doar pentru cei menționați în anexa 1 (918 clienți), fiind incertă situația a 39 clienți, iar numărul clienților care au contractat direct cu B. fiind de 3912.

A fost apreciat ca irelevant faptul că un client care a contractat de la reclamanta-pârâtă doar serviciul de internet a contractat ulterior de la pârâtă serviciul de telefonie, individual sau ca parte dintr-un pachet complet de servicii (telefonie fixă, internet și televiziune), întrucât beneficiarul avea dreptul de a alege operatorul de serviciu.

Instanța a constatat că, raportat la prevederile contractului de parteneriat, care fac referire la existenta unei infrastructuri proprii a pârâtei și care nu limitează adoptarea unei politici comerciale proprii la lipsa altor elemente probatorii, de natură a susține atragerea clientelei prin uzanțe necinstite, criticile reclamantei referitoare la deturnarea clientelei și la dovedirea prejudiciului produs ca efect al acestei deturnări sunt nefondate și au fost respinse ea atare.

Instanța a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect clarificarea și corectarea sumelor facturate în temeiul contractului de parteneriat, nefiind dovedită, în concret, cu privire la facturile enumerate în acțiune, încălcarea clauzelor acestui contract.

Deși prin Adresa nr. x din 2 aprilie 2008, invocată prin cerere reclamanta contestă modul de întocmire, de transmitere, precum și parțial, sumele înscrise în facturile enumerate, aceasta nu precizează care sunt prevederile contractuale încălcate, sumele acceptate la plată, respectiv sumele contestate, pentru a putea fi verificate susținerile acesteia. Mai mult, deși o parte din sume au fost recunoscute, reclamanta, nu a făcut dovada plății nici pentru sumele necontestate, astfel că nu poate invoca excepția neexecutării contractului.

Excepția neexecutării contractului sau executarea necorespunzătoare a contractului de către pârâtă se referă la încălcarea clauzelor Contractului de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005, în sensul că potențialii abonați, care se adresau direct B. la sediile pârâtei, pentru contractarea serviciilor în zonele în care A. avea infrastructura, trebuiau redirecționați către reclamantă. Instanța a reținut mai sus că este irelevant faptul că un client care a contractat de la reclamanta-pârâtă doar serviciul de internet a contractat ulterior de la pârâtă serviciul de telefonie, individual sau ca parte dintr-un pachet complet de servicii (telefonie fixă, internet și televiziune), întrucât beneficiarul avea dreptul de a alege operatorul de serviciu.

S-a mai reținut că în septembrie 2007 s-a finalizat vânzarea rețelelor de telecomunicații ale reclamantei, că începând din iunie 2007 s-a solicitat expres sistarea furnizării de servicii de "banda pentru acces internet" pentru abonații din Tulcea, Târgu - Frumos, Pașcani, Rădăuți, Fălticeni, Iași, astfel încât orice facturare a unor astfel de servicii cu ignorarea acestor comunicări nu poate conduce la obligarea la plata serviciilor de către reclamantă, în condițiile în care cererea reconvențională este fundamentată expres pe conținutul contractelor încheiate între aceleași părți la 1 octombrie 2002 (având ca obiect furnizarea de servicii de internet și banda acces servicii internet) și apoi la 22 septembrie 2004 (având ca obiect furnizarea de servicii de telefonie fixă, în toate locațiile rețelei de telecomunicații A., mai puțin locația din Fălticeni), care prevăd obligația reclamantei de a deconta serviciile furnizate de B..

Cu privire la sumele solicitate de către pârâtă în cererea reconvențională, instanța a reținut că aceste facturi au fost emise în baza contractului de parteneriat.

Susținerea reclamantei-pârâte că facturile cu nr. x din 19 mai 2008, nr. x din 19 mai 2008, nr. x din 18 iulie 2008, nr. x din 18 august 2008, nr. x din 18 septembrie 2008 au fost refuzate la plată a fost găsită întemeiată. Cu adresa din 28 februarie 2008, reclamanta-pârâtă a notificat-o pe pârâta-reclamantă cu privire la încetarea contractului de parteneriat.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză instanța a reținut că la 06 martie 2008 pârâta reclamantă a emis un număr de 11 facturi în valoare totală de 469.510,96 RON, din care în contabilitatea reclamantei pârâte s-a înregistrat valoarea de 216.444,30 RON.

În perioada derulării relațiilor comerciale în baza contractelor menționate, reclamanta pârâtă nu a achitat potrivit soldului fișei cont 401 furnizori la 21 aprilie 2008 facturi în sumă de 815.075,14 RON și a refuzat total la plată facturi în valoare de 173.821,60 RON. Nu au fost înregistrate în evidențe facturi în sumă de 211.170.45 RON, facturi pe care reclamanta pârâtă a pretins că nu le-a primit.

Conform contractului de parteneriat, facturarea serviciilor și plata între parteneri sunt prevăzute la punctul 4 din contract. Potrivit punctului 4.1, facturarea contravalorii serviciilor de acces la telefonie, respectiv operațiunile de încasări aferente serviciilor furnizate în baza contractelor tripartite urmau a fi realizate de către A..

Potrivit punctului 4.3, în termen de 5 zile de la sfârșitul fiecărei luni părțile vor încheia un proces-verbal în care vor fi evidențiate rezultatele parteneriatului, respectiv veniturile și încasările efective de la clienții care au încheiat contracte tripartite, iar în baza acestor procese-verbale va fi emisă factura fiscală de către B. către A., aceasta din urmă având obligația de a achita contravaloarea facturii în termen de 15 zile de la data emiterii.

Facturarea serviciilor de telefonie pe fiecare client, precum și încasarea contravalorii acestor servicii reveneau reclamantei pârâte. Potrivit punctului B lit. e) din Anexa 1 la contract, factura lunară trimisă de către B. trebuia să fie însoțită de către un document în format electronic cu detaliile de facturare pe fiecare abonat.

În speță nu a fost îndeplinită această condiție de a încheia procesele-verbale de către părți anterior emiterii fiecărei facturi, motiv pentru care a fost respinsă cererea reconvențională.

Prin decizia nr. 377 din 16 mai 2017, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis apelurile declarat de SC A. SRL și de SC B. SRL împotriva Sentinței nr. 1106/2016 din 20 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Iași, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal, sentință pe care instanța de apel a anulat-o în parte.

A trimis spre rejudecare cererea formulată de SC A. SRL privind obligarea SC B. SRL la plata sumei de 4.500.000,00 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat de pârâtă prin neexecutarea sau executarea defectuoasă a unora din clauzele contractuale, precum și a anexelor contractului de parteneriat și a actelor sale adiționale, precum și excepția formulată de SC B. SRL privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei în ceea ce privește acest capăt de cerere.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B. SRL A obligat-o pe reclamanta-pârâtă SC A. SRL să plătească pârâtei-intimate SC B. SRL suma de 815.075,14 RON, cu titlu de pretenții.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut în esență următoarele:

Prin ambele cereri de apel se critică soluția pronunțată de prima instanță în cererea reclamantei SC A. SRL, care are drept obiect obligarea pârâtei SC B. SRL la plata sumei de 4.500.000 RON, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâtă ca urmare a neexecutării sau a executării defectuoase a unor clauze din Contractul de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005,cerere respinsă de tribunal.

Referitor la soluția dată de prima instanță în această cerere, s-a menționat că criticile apelantei SC B. SRL se referă la faptul că prima instanță a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată. fără însă să motiveze această soluție.

Mai constată instanța de prim control judiciar că apelanta SC A. SRL a criticat soluția de respingere a cererii de obligare a pârâtei B. SRL la daune în cuantum de 4.500.000 RON pe fond, susținând, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că pârâta datorează această sumă.

Examinând aceste critici, curtea de apel a constatat că cererea reclamantei SC A. SRL, care are drept obiect obligarea pârâtei SC B. SRL la plata sumei de 4.500.000 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâtă ca urmare a neexecutării sau a executării defectuoase a unor clauze din contractul de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005, se impune a fi trimisă spre rejudecare în raport de dispozițiile art. 297 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare și aplicabile la data învestirii primei instanțe, respectiv 26 septembrie 2010.

În acest sens, curtea de apel a notat că pârâta B. SRL s-a apărat față de pretențiile reclamantei de obligare la daune în valoare de 4.500.000 RON prin invocarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, că prin dispozitivul sentinței criticate această excepție este respinsă, dar prin considerentele hotărârii această soluție nu este motivată, judecătorul fondului limitându-se la a arăta în hotărâre că excepția este neîntemeiată, fără să prezinte fundamentul acestei soluții, respectiv pentru ce argumente a primit apărările reclamantei în raport de această excepție și a respins susținerile pârâtei referitoare la aceeași excepție.

Curtea de apel a reamintit că motivarea unei hotărâri înseamnă arătarea în scris a argumentelor pentru care instanța a admis sau a respins o excepție sau o cerere, iar în situația în care argumentele lipsesc, aceasta echivalează cu necercetarea fondului, iar controlul judiciar nu se poate realiza, ceea ce atrage în speță incidența art. 297 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Având în vedere că excepția prescrierii dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care, în raport de art. 137 din C. proc. civ., se soluționează cu prioritate și are în mod evident o înrâurire asupra soluției pe fondul pretențiilor deduse judecății, curtea de apel a constatat că se impune trimiterea spre rejudecare a cererii reclamantului față de care s-a invocat această excepție.

Drept urmare, curtea de apel a constatat că sub acest aspect ambele apeluri sunt fondate și urmează a fi admise, iar soluția instanței în cererea având drept obiect daunele în cuantum de 4.500.000 RON se impune să fie anulată și cererea urmează a fi trimisă spre rejudecare.

Referitor la cererea de apel formulată de reclamanta SC A. SRL, instanța de prim control judiciar a constatat că se critică sentința primei instanțe și în raport de soluția de respingere a capătului de cerere care are drept obiect obligarea pârâtei B. SRL la clarificarea și corectarea sumelor facturare cu încălcarea clauzelor Contractului de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005 în perioada 15 noiembrie 2006 - 18 septembrie 2008 și a apreciat că toate criticile subsumate acestui motiv de apel sunt nefondate.

Cu titlu preliminar, curtea de apel a notat că sunt neîntemeiate susținerile apelantei în sensul că, prin respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta B. SRL, instanța, în mod implicit, a soluționat și capătul unu al cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii acestuia, chiar dacă prin dispozitiv și considerente soluția este de respingere.

Au fost găsite ca neîntemeiate și susținerile apelantei în sensul că motivarea avută în vedere la respingerea cererii reconvenționale, în realitate, constituie temei al admiterii primului capăt din cererea de chemare în judecată, astfel că se impune admiterea acestuia.

În acest sens, curtea de apel a apreciat, contrar susținerilor apelantei, că instanța de fond a argumentat diferit soluțiile date în primul capăt al cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și în cererea reconvențională formulată de pârâtă, temeiurile respingerii celor două cereri fiind distincte.

Curtea de apel a constatat că soluția judiciară de respingere a primului capăt de cerere este corectă, pentru considerentele care succed:

În primul capăt din cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. SRL la clarificarea și corectarea sumelor facturate cu încălcarea clauzelor Contractului de parteneriat nr. 6 din 22 februarie 2005 în perioada 15 noiembrie 2006 - 18 septembrie 2008, iar în raport de conținutul acestei cereri și de modul în care a fost explicitat obiectul acesteia, în mod judicios a reținut prima instanță că nu s-a dovedit în concret, cu privire la fiecare din facturile enumerate, care sunt prevederile contractuale încălcate, sumele acceptate la plată, respectiv sumele contestate, pentru a se putea verifica susținerile acesteia.

Raportat la cadrul procesual de învestire a instanței prin primul capăt de cerere, la modalitatea în care reclamanta a înțeles să-și susțină și să dovedească pretențiile din acest capăt de cerere, s-a considerat că în mod evident excepția de neexecutare a contractului invocată de reclamantă nu poate fi primită.

Ca și consecință, toate criticile subsumate motivului de apel care vizează soluția pronunțată de prima instanță în primul capăt al cererii de chemare în judecată au fost considerate ca nefondate, astfel că soluția primei instanțe sub acest aspect a fost păstrată.

Curtea de apel a constatat că este întemeiată în parte critica din apelul pârâtei SC B. SRL referitoare la greșita respingere a cererii reconvenționale formulată de aceasta.

În acest sens, instanța de apel a notat că cererea reconvențională a fost respinsă de prima instanță cu motivarea că facturile emise de pârâta-apela