ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumelor de 3.507,41 RON c/val servicii de comunicații prestate și facturate, 38 RON daune moratorii, 800 RON costuri de încetare prematură a contractului, sume datorate de debitoare în temeiul contractului de prestării servicii telecomunicații și facturilor fiscale depuse la dosar, creanță pe care reclamanta-creditoare a dobândit-o prin cesiune de la creditorul inițial, S.C. C. S.A. (fostă D. SA).

Pârâta nu a formulat întâmpinare în termen legal și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.

Prin Sentința civilă nr. 12.284 din 11.10.2017 pronunțată de Judecătoria Iași, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Iași, invocata din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Pentru pronunțarea acestei soluții, Judecătoria Iași a avut în vedere dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, textul de lege reglementând astfel o excepție absolută, care poate fi invocată de instanță din oficiu.

La data de 25.10.2017, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2017.

La primul termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București excepție pe care a admis-o în raport de dispozițiile art. 107 raportat la art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit Judecătoria Iași cu o cerere de valoare redusă având ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata unei sume de bani. Fundamentul pretențiilor reclamantei îl constituie Contractul de abonament pentru serviciile de comunicații electronice D.

Potrivit dispozițiilor art. 121 din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Raportat la art. 2 din Legea nr. 193/2000, instanța a reținut că pârâta nu este consumator, nefiind persoană fizică care a acționat în scopuri din afara activității ei comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Dimpotrivă, atât reclamanta cât și pârâta sunt profesioniști (persoane juridice autorizate care acționează în cadrul activității lor comerciale).

Fiind incidente dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun și ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel care reglementează o competență teritorială de ordine privată, Judecătoria Iași a rămas definitiv învestită cu soluționarea cererii de valoare redusă, ca urmare a faptului că pârâtul nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Constatând ivit conflictul negativ de competență instanța a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Judecătoriei Iași, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit Judecătoria Iași cu o cerere de valoare redusă având ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata unei sume de bani, ambele părți având calitatea de profesioniști.

Conform art. 2. alin. (1) (1) din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Raportat la aceste dispoziții se constată că litigiul de față nu se supune Legii nr. 193/2000 întrucât niciuna dintre părți nu are calitatea de consumator.

Prin urmare, nu sunt incidente în cauză normele de competență teritorială absolută prevăzute de art. 121 din C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

În aceste condiții, raportat la obiectul pricinii, devin incidente dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun și ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Aceste norme reglementează o competență teritorială de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Contrar acestor dispoziții Judecătoria Iași a invocat din oficiu necompetența teritorială a instanței.

Prin urmare, Înalta Curte arată că neinvocarea excepției necompetenței teritoriale, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ., are drept consecință faptul că instanța trebuie să constate că este competentă, aceasta neputând-o invoca din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Așa fiind, competența de soluționare a cererii de față aparține instanței de la sediul creditoarei, respectiv Judecătoria Iași motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea acestei instanțe care a rămas definitiv învestită cu soluționarea cererii de valoare redusă, ca urmare a faptului că pârâta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2018.

GGC - ED