ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 819/2018

Ședința publică din data de 9 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumelor de 838,28 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de comunicații prestate și facturate, x,82 RON reprezentând penalități de întârziere facturate, x,17 RON reprezentând penalități de întârziere și 4.800 RON reprezentând costuri de încetare prematură a contractului, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 11401 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov.

În pronunțarea acestei soluții, Judecătoria Iași a reținut că, față de obiectul dedus judecății și de temeiul acțiunii, în prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului și nu cele prevăzute de art. 113 C. proc. civ. care reglementează norme de competență alternativă.

Instanța a constatat, pe de-o parte, că părțile contractante nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire iar, pe de altă parte, că deși cesionarul reclamant nu s-a obligat el însuși la prestarea de servicii către consumatorul pârât, a preluat prin cesiune creanțe izvorâte dintr-un raport cu reglementări legale specifice, derogatorii, fiind ținut așadar de rigorile procesuale specifice, inclusiv cele vizând competența instanței de la domiciliul pârâtului, având în vedere faptul că scopul edictării acestor dispoziții a fost cel de asigurare a dreptului la apărare al consumatorului, astfel că acest beneficiu nu ar putea fi anulat prin simpla voință a profesionistului de a ceda creanța unui alt profesionist care să nu fie ținut de aceleași rigori procedurale legale.

Judecătoria Brașov, prin sentința nr. 13045/2017 din 22 decembrie 2017 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.

A dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iași.

A constat ivit conflictul negativ de competență.

A suspendat din oficiu judecata cauzei.

A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În pronunțarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că, față de fundamentul pretențiilor reclamantei, în raport de art. 2 Legea nr. 193/2000 pârâta nu are calitatea de consumator, nefiind persoană fizică care a acționat în scopuri din afara activității ei comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, astfel că în speță sunt incidente sub aspectul competenței teritoriale dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun și cele ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care cuprind norme de competență cu caracter alternativ.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Iași este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit Judecătoria Iași cu o cerere de valoare redusă având ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumelor de 838,28 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de comunicații prestate și facturate, x,82 RON reprezentând penalități de întârziere facturate, x,17 RON reprezentând penalități de întârziere și 4.800 RON reprezentând costuri de încetare prematură a contractului.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenta prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Întrucât pârâta nu se înscrie în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de evocatul text de lege, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun și cele ale art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, norme care reglementează o competență teritorială de ordine privată.

Dat fiind faptul că excepția de necompetență teritorială a fost invocată de prima instanță cu nerespectarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Iași a rămas definitiv învestită cu soluționarea acțiunii.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 martie 2018.