ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 692/2018

HOTĂRÂRE

06.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 692/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 6 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, secția Civilă, la data de 13 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., creditor cesionar, a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 999,98 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale pentru serviciile de telefonie prestate și penalitățile aferente, a daunelor moratorii cuantificate la suma de 711,13 RON pană la 31 decembrie 2014, în procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, precum și a taxei de încetare anticipată a contractului, de 927,54 RON. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1026 și urm. C. proc. civ., art. 411, art. 662, art. 1535 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 10973/2017 din 11 septembrie 2017, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță și, pe cale de consecință, a declinat soluționarea cererii cu valoarea redusă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, nefiind incidente dispozițiile art. 113 același cod vizând competența alternativă.

Totodată, s-a mai reținut că, părțile contractante nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, iar pe de altă parte, deși cesionarul reclamant nu s-a obligat el însuși la prestarea de servicii către consumatorul pârât, a preluat prin cesiune creanțe izvorâte dintr-un raport cu reglementări legale specifice, derogatorii, fiind ținut așadar de rigorile procesuale specifice.

În consecință, reieșind din înscrisuri că domiciliul actual al pârâtei se află în Popești Leordeni, prima instanță, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 129 punctul 3 același cod și la art. 121 C. proc. civ. a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința civilă nr. 4410/2017 din 14 noiembrie 2017, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iași. Prin aceeași sentință, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași a fost invocată și soluționată la al patrulea termen de judecată după ce, la primul termen cu părțile legal citate, respectiv 22 mai 2017, Judecătoria Iași a stabilit că este competentă general și material, rămânând în pronunțare asupra fondului cauzei.

Totodată, instanța a mai constatat că, verificarea competenței sub aspectul aplicării art. 121 C. proc. civ. este permisă în contextul respectării termenului procesual imperativ de invocare a excepției necompetenței teritoriale, în caz contrar operând sancțiunea decăderii părților sau a judecătorului din dreptul de a invoca o astfel de excepție, competența teritorială fiind definitiv stabilită în favoarea Judecătoriei Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 ianuarie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul dosarului îl constituie cererea cu valoare redusă, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 999,98 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale de servicii de telefonie prestate și penalitățile aferente, a daunelor moratorii cuantificate la suma de 711,13 RON pană la 31 decembrie 2014, în procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, precum și a taxei de încetare anticipată a contractului, de 927,54 RON.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, aspect ce relevă faptul că, momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică este primul termen la care părțile au fost legal citate.

Verificând actele dosarului, se constată că, la termenul de judecată din 22 mai 2017, respectiv primul termen cu părțile legal citate, instanța a stabilit că este competentă general și material să soluționeze cauza. Prin aceeași încheiere, Judecătoria Iași a reținut dosarul spre soluționare, amânând pronunțarea la data de 06 iunie 2017, dată la care a dispus repunerea cauzei pe rol, constatând că se impune îndeplinirea de către reclamantă a obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

La următorul termen acordat, respectiv 11 septembrie 2017, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale și a declinat dosarul în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Înalta Curte constată că, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de Judecătoria Iași cu depășirea momentului procesual prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, instanța inițial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluționeze litigiul, fiind înlăturată competența Judecătoriei Cornetu.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.