ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3187/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Iași la data de 13 iulie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Universitatea Al. I. Cuza Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar POS Capital Uman Din cadrul Ministerului Educației Naționale, anularea deciziei x/29 ianuarie 2018 prin care a fost respinsă contestația administrativă și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare care a fost imputată reclamantei suma de 610,68 RON.

Ca o consecință a anulării acestor acte, reclamanta a mai solicitat restituirea sumei de 610,68 RON deja achitată precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Iași– secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 8 din 17 februarie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Al. I. Cuza Iași, în contradictoriu cu OI POS Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale și, în consecință, a anulat Decizia OI/46/DDZ din 29 ianuarie 2018 și Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. OI/6468/SJCSN din 16 noiembrie 2017 și a obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 610,68 RON precum și la plata către aceasta a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței nr. 8 din 17 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași– secția contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale,în condițiile art. 483 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentineți atacate și, în rejudecare, respingerea acțiuii ca neîntemeiată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5, pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul-pârât a criticat hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" (art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.)

- indubitabil art. 51 alin,(2) din O.U.G. nr. 66/2011 este textul de lege ce stabilește obiectul acțiunii în contencios administrativ si prevede în mod expres, clar și fără dubiu că ceea ce se atacă la instanța de contencios administrativ competentă este tocmai decizia de soluționare a contestatiej;

- în cazul de față, instanța fondului nu a avut în vedere efectiv la judecarea cauzei actul administrativ reprezentat de Decizia nr. x/29.01.2018 de soluționare a contestației și nu 1-a analizat sub niciun aspect;

- soluția de a anula decizia sus-menționată alături de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/16.11.2017 nu este consecința unei analize, din moment ce prin hotărârea atacată instanța nu s-a aplecat asupra deciziei de soluționare;

- în realitate, prin sentința civilă nr. 8/17.02.2020, instanța de fond s-a mărginit să invoce "puterea de lucru judecai a considerentelor sentinței civile nr. 123/2018" din Dosarul nr. x/2018, dar fără a proceda la o analiză efectivă a Deciziei de soluționare a contestației,

- potrivit mecanismelor de control sub prerogativele judecătorești prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2O04, cu modificările și completările ulterioare, poate fi supusă analizei instanței de contencios administrativ numai decizia care cuprinde soluția dată în procedura administrativă și doar în măsura în care instanța ar constata nelegalitatea și netemeinicia acesteia, ar putea trece la analizarea actului administrativ reprezentat de nota/procesul-verbal de constatare;

- în situația de față, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, fără a efectua o analiză temeinică a actului administrativ reprezentat de Decizia nr. x/29. 01.2018 fără a se pronunța în mod concret asupra sa, astfel încât este neclar modul în care decizia a fost avută în vedere la judecarea cauzei;

- prin sentința civilă nr. 8/17.02.2020 Curtea de Apel lași, secția de contencios administrativ și fiscal, nu s-a raportat în mod corect la obiectul cererii de chemare în judecată reprezentat de anularea Deciziei nr. OI/46/DDZl29.01.2018 de soluționare a contestației, astfel încât obiectul cauzei nu a fost analizat în mod corespunzător.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" (art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.):

- motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție;

- necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar;

- instanța de fond nu a luat în considerare apărările formulate de pârât, nefiind analizate efectiv susținerile invocate prin întâmpinare;

- instanța de fond s-a limitat la a prelua din considerentele sentinței civile nr. 123/17.10.2018 din Dosarul nr. x/2018, fără a se efectua o analiză efectivă a sa, conduce Ia concluzia că din acest punct de vedere motivarea lipsește, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

- reducerea prevăzută la art. 75 alin. {2) și (3) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, de la 52 de zile la 36 de zile pentru perioada cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în JOUR și data limită de depunere a ofertelor, ca fiind valabilă doar în cazul în care "anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare", astfel încât să se regăsească informațiile esențiale pe baza cărora potențialii ofertanți și-ar fi putut evalua capacitatea de a participa la procedura de atribuire, aspect care nu este îndeplinit de Anunțul de intenție publicat în JOUE sub nr. 2010/S 14-017865 în data de 21.01.2010.

- din analiza anunțului de intenție sus-menționat, s-a constatat că acesta nu a cuprins informațiile care sunt prevăzute în Anexa 3A din O.U.G. nr. 34/2006 (Anexa VII A din Directiva 2004/18/CE) pentru anunțul de participare, neregăsindu-se date și informații esențiale pentru potențialii ofertanți.

- din datele existente a rezultat cu certitudine faptul că Anunțul de intenție publicat în JOUE la 21.01.2010 nu a cuprins informații pe baza cărora potențialii ofertanți și-ar fi putut evalua capacitatea de a participa în procedura de atribuire, cu toate că aceste informații erau sau puteau fi cunoscute de către intimata reclamantă, astfel încât Universitatea, în calitate de autoritale contractantă, a redus în mod nejustificat termenul de primire a ofertelor în cazul procedurii de atribuire, contrar celor reținute de instanța de fond;

- în cauza litigiul s-a născut din însăși exercitarea de către OIPOCU-MEC, în calitate de pârâtă, a atribuțiilor sale generale și specifice și a misiunii pe care o îndeplinește (garantarea legalității cheltuielilor banilor alocați din fonduri europene/naționale), iar resursele alocate funcționării trebuie realizate în concordanță cu misiunea specifică;

-obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON nu este justificată din moment ce OIPOCU-MEC este instituție publică, bugetul aprobat pentru funcționarea sa neimplicând costuri suplimentare de acest tip.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași a formulat întâmpinare, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului și, în consecință, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca legală și temeinic motivată.

La rândul său, recurentul- pârât a formulat răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 8 septembrie 2021a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 26 mai 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluționării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, mai întâi, trebuie spus că toate susținerile din recursul pârâtei prin care se tinde la o reapreciere a probelor administrate, în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea stabilită în fața instanței de fond nu pot face obiect de analiză în recurs, întrucât toate acestea țin de stabilirea situației de fapt supusă judecății, și nu de aplicarea legii, observându-se în acest sens că printr-o reapreciere a probatoriului în sensul dorit de recurent s-ar ajunge să se schimbe situația de fapt stabilită de instanța de fond, ceea ce nu este permis în recurs.

În acest sens se reține că, așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Astfel, în motivarea recursului, recurentul-pârât nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, aceasta făcând doar o prezentare a unor texte de lege și acte normative, aspecte probatorii exprimându-și nemulțumirea față de soluția dată de instanța de fond, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care apreciază că instanța a pronunțat o soluție care nu este motivată și care este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., invocat ca temei pentru casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte apreciază că nu este fondat. Potrivit textului de lege mai sus evocat, se poate cere casarea, când, prin hotărârea data, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta a înțeles să încadreze în dispozițiile art. 488 alin. (5) C. proc. civ., pretinsa ignorare din partea primei instanțe de a cerceta cauza

conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

A opinat recurenta că prin omisiunea de a analiza actul administartiv cu care instanța de fond a fost învestită, respectiv Decizia nr. x/29 ianuarie 2018, acesta reprezintă o cauză de nulitate a hotărârii.

Înalta Curte subliniază că, potrivit doctrinei juridice al cincilea motiv de casare vizează orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic.

Așadar, sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale etc. Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale.

În continuare, potrivit 488 pct. 6 C. proc. civ., o hotărâre poate fi recurată când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura cauzei. Nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

În prezenta cauză, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse la art. 425 alin. (1) lit. a)-c) C. proc. civ., republicat, întrucât instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, judecătorul fondului analizând susținerile părților, în raport cu dispozițiile legale invocate de acestea și cu materialul probator administrat în cauză.

Cu alte cuvinte, motivarea soluției s-a făcut în concret, prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză și la situația de fapt rezultată din materialul probator administrat, în raport cu obiectul cauzei și actul administrativ atacat.

Pe de altă parte, în contextul în care instanța de fond a apreciat că prezumția de lucru judecat impune consecvență în judecată, pentru motivarea hotărârii, logic și legal, tocmai din perspectiva respectării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. (b) din C. proc. civ., invocată de recurentă, instanța trebuia să se axeze pe aceasta, ceea ce s-a și realizat, motivarea fiind făcută fără cusur, instanța de fond arătând clar și convingător, prin indicarea motivelor de fapt și de drept, rațiunea care a determinat-o să admită cererea introductivă de instanță.

În ceea ce privește celelalte critici, rezultă că acestea se circumscriu motivului de casare, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurena susținând în esență că judecătorul fondului a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale incidente în cauză.

Este de menționat că acest text vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită; violarea unor principii generale de drept.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Instanța de control judiciar reține, așa cum treiese din actele și lucrările dosarului, că în anul 2010, reclamanta a derulat o procedură de achiziție tonere prin licitație deschisă. în vederea derulării procedurii sesn in care a publicat în data de 19.01.2010 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) un anunț de intenție.

Ulterior, în august 2010, s-a publicat în JOUE anunțul de participare. Referatele de necesitate și oportunitate pentru achiziționarea de tonere nr. 849/11.11.2010 și nr. 433/30.06.2011, întocmite pentru proiectul POSDRU 21/1.5/G/22682 cu titlul "Programe pentru cercetare doctorală de excelență în economie prin parteneriate active", s-au emis ulterior acestei date, respectiv Ia 11.11.2010 și 30.06.2011.

Procedura de achiziție tonere s-a finalizat prin încheierea unor acorduri cadru, printre care și Acordurile cadru nr. 832/15.10.2010 și nr. 834/15.10.2010 în baza cărora s-au încheiat Contractele subsecvente de furnizare nr. 1824/24.11.2010, 1825/24.11.2010 și 729/12.07.2011, contracte pentru care s-a aplicat corecția financiară.

Prin Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 6468/16 noiembrie 2017 pârâta a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 610,68 RON reprezentând un procent de 25 % asupra cheltuielilor validate la plată în contextul achizițiilor publice de tonere și cartușe de cerneală efectuate de reclamantă în cadrul proiectului cu finanțare nerambursabilă POSDRU Programe pentru cercetare doctorală de excelență în economie prin parteneriate active.

Neregularitățile identificate de către pârâtă în privința acestor achiziții s-au axat pe pretinsa nerespectare de către UAIC a principiului transparenței și cel al egalității de tratament la momentul atribuirii acordurilor cadru anterior menționate.

S-a reținut faptul că, la atribuirea acordurilor cadru nr. 832 și 834 din 15 octombrie 2010 reclamanta nu a respectat prevederile legale care impuneau stabilirea unui termen minim de 52 de zile de primire a ofertelor, reducând nejustificat acest termen la 28 de zile calculat de la data publicării anunțului de participare nr. x/20 august 2010 și data limită de primire a ofertelor, în contextul în care reclamanta nu se încadra în prevederile legale care ar fi permis reducerea duratei minime legale întrucât anunțul de participare nu a cuprins toate informațiile prevăzute în Anexa 3A din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv criteriile de calificare și selecție și criteriul de atribuire, elemente esențiale pentru ca potențialii ofertanți să își poată evalua capacitatea de participare la licitație.

Totodată, s-a mai reținut că a existat o discrepanță majoră dintre valoarea estimată în anunțul de intenție și cea din anunțul de participare și nici nu s-a anunțat ab initio intenția de a împărți procedura pe loturi deși obiectul achiziției ar fi permis de la început cunoașterea acestor elemente.

Prin Decizia nr. 46 din 29 ianuarie 2018 contestația administrativă a reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

Așa cum s-a precizat la pct. 1.3. al prezentei decizii, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este în mare parte motivată de "puterea de lucru judecat a considerentelor sentinței civile nr. 123/2018" din Dosarul nr. x/2018, dar fără a proceda la o analiză efectivă a Deciziei de soluționare a contestației. Acestă, afirmație care nu poate fi reținută.

Astfel, potrivit art. 432 C. proc. civ. "Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată."

După cum putem observa, în optica legiuitorului, încălcarea autorității de lucru judecat este o gravă nelegalitate. Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect." Pentru a fi incidentă excepția autorității de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate între părțile, obiectul și cauza litigiilor.

În schimb, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă." Asupra acestui aspect a statuat și instanța supremă prin Decizia nr. 2357 din 5 iunie 2015, pronunțată în recurs de secția de contencios administrativ și fiscal.

În cuprinsul acestei hotărâri, instanța a statuat că prezumția legală a puterii de lucru judecat nu stopează judecata celei de-a doua acțiuni, ci ușurează sarcina probațiunii, aducând înaintea instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății trecute, ce trebuie avute în vedere la modul imperativ. Puterea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure, în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim proces va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Această prezumție constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar o identitate de chestiuni juridice litigioase.

Pe de o parte, se observă că amploarea și consistența motivării hotărârii atacate exclud ideea lipsei considerentelor de fapt ce au stat la baza reținerii puterii de lucru judecat sau a insuficienței clarități a argumentării.

Pe de altă parte, expunând considerentele ce au fundamentat soluția adoptată se constată că acestea sunt în concordanță cu hotărârea pronunțată.

Împrejurarea că în cauză, curtea de apel a reținut că aspectele legate de legalitatea procedurilor de achiziție publică aferente celor două acorduri cadru nr. 832/2010 și 834/2010 în baza cărora au fost semnate cele trei contracte de achiziție față de care s-au aplicat corecțiile financiare în speță, au fost deja tranșate definitiv prin sentința civilă nr. 123/17 octombrie 2018 a Curții de apel Iași, rămasă definitivă prin nerecurare, înseamnă tocmai că acesta a dat astfel eficiență puterii de lucru judecat, fiind ținută de dezlegarea judiciară deja dată asupra problemelor de drept invocate și în prezenta cauză.

Așadar, puterea, prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, cum am mai arătatat,astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Contrar susținerilor recurentei analiza puterii de lucru judecat a fost efectuată din perspectiva dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel precizând că în acest caz instanța are obligația de a judeca în fond, însă soluția trebuie să țină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept dedusă judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat, că a mai fost odată dezlegată chestiunea litigioasă, astfel că nu pot fi primite susținerile recurenteiin sesnul că instanța de fond nu a soluționat cauza din perspectiva art. art. 51 alin,(2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, se constată că instanța de apel a reținut, în mod corect că motivele de nelegalitate avute în vedere la momentul acelei prime judecăți sunt identice cu cele aflate în discuție în prezenta cauză în sensul că reclamanta nu a lezat cu nimic principiul transparenței și al egalității de tratament cu ocazia organizării licitațiilor publice finalizate cu cele două acorduri cadru.

Așadar intră sub protecția puterii de lucru judecat nu doar dispozitivul hotărârii și considerentele pe care se sprijină acesta, ci și acele considerente "decizorii", adică acelea care conțin soluții de sine stătătoare și că efectul autorității de lucru judecat este deopotrivă, unul negativ, care împiedică reluarea aceleiași judecăți pe temeiul aceleiași acțiuni (identitate de părți, obiect, cauză), și unul pozitiv, care presupune ca ceea ce a statuat o instanță, inclusiv pe cale incidentală, să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis (sancționându-se nu doar contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și între considerentele acestora, atunci când ele conțin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat).

Din această perspectivă, Curtea reține că în ceea ce privește reducerea termenului limită pentru primirea ofertelor, de la 52 de zile la 28 de zile, prin sentința civilă anterioară, a Curții de apel Iași, s-a reținut că reclamanta a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul de participare în data de 21 august 2010, stabilind ca dată de depunere a ofertelor data de 16 septembrie 2010, astfel încât perioada cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data limită de depunere a ofertelor a fost de 25 de zile, în termenul prevăzut de articolul 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006.

De asemenea, în ceea ce privește valoarea estimată din anunțul de intenție (475.000 RON) diferită de valoarea estimată stabilită prin nota justificativă în baza căreia a fost transmis anunțul de participare și valoarea publicată în anunț (1.668.900.00 RON), instanța a reținut în mod coret cu putere de lucru judecat că majorarea valorii procedurii la 1668900 RON a fost justificată de necesitatea de a include în achiziție echipamentele identificate la beneficiarii interni (imprimante și copiatoare) varianta originală și neoriginală de tonere și cartușe de cerneală, pentru ambele stabilindu-se o cantitate minimă și maximă (care trebuia să fie măcar 2 buc) pentru a exista necesarul de cartușe de tonere și de cerneală în cazul apariției unei solicitări din partea unui beneficiar intern.

De asemenea, din conținutul hotărârii, se constată că împrejurările de fapt au fost examinate prin prisma celor rezultate din materialul probator administrat, fiind avute în vedere aspecte esențiale pentru pronunțarea soluției.

De altfel, și cu refeire la faptul că în anunțul de intenție s-a menționat că procedura nu va fi împărțită pe loturi, iar prin anunțul de participare s-a precizat că procedura se va desfășura pe loturi, instanța de fond in mod corect a reținut că reținut că această omisiune este justificată având în vedere că potențialii ofertanți care vând consumabile aparținând doar anumitor producători au putut depune ofertă doar pe respectivele loturi.

Așadrar, dispozițiile art. 75 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 sunt suficient de clare, în sensul că anunțul de intenție trebuie să conțină toate datele cunoscute la data publicării lui, astfel că nu există o încălcare a principiului transparenței și a egalității de tratament în evaluarea și selectarea ofertanților în condițiile în care în anunțul de intenție din data de 21 ianuarie 2010 nu se regăsesc informațiile menționate deoarece nu erau cunoscute la data publicării. Pe de altă parte, este de subliniat faptul că anunțul de participare nr. x din 10 august 2010 conține toate informațiile necesare luării deciziei de participare la procedura de achiziție publică, inclusiv criteriile de calificare și selecție a ofertanților, precum și criteriul de atribuire a contractului, astfel că nu se pune problema lipsei de transparență și a discriminării în evaluarea și selectarea ofertanților."

În concluzie, instanța de fond, având de soluționat cauza, a analizat aceste condiții prin raportare la pueres de judecat [art. 431din C. proc. civ..] care presupune că o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

Aceasta nu înseamnă, însă, că, așa cum greșit și tendențios susține recurenta, că instanța de fond admis acțiunea reclamantei, fără a efectua o analiză temeinică a actului administrativ reprezentat de Decizia nr. x/29. 01.2018 fără a se pronunța în mod concret asupra sa, fiind neclar modul în care decizia a fost avută în vedere la judecarea cauzei.

În contextul arătat, faptul că recurenta-pârâtă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce critica recurentei cu referire la obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, Curtea observă ca pârâta este cea care se află în culpă procesuală, fiind obligată la plata acestei sume, reprezentând taxa de timbru, iar cuantumul acestora nu poate fi redus potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.., astfel că și acet motiv de recurs va fi respins .

III Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În raport cu cele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât argumentele recurentei formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 8 din 17 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași– secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.