ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2018, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, contestație împotriva Deciziei nr. 1210d/11.10.2018 emise de intimata Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și a actelor preparatorii ce au stat la baza emiterii deciziei anterior - menționate.

Prin sentința civilă nr. 59 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

-a admis excepția prematurității invocată de pârâtul Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și a Inovării;

-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii C.N.E.C.S.D.T.I., din cadrul Ministerul Educației și Cercetării, cu sediul în Sector 1 București, vizând respingerea contestației administrative formulate de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 18/13.02.2018 a Comisiei de Etică a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, ca prematur formulat;

-a admis excepția inadmisibilității și pe cale de consecință respinge ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea adresei nr. x/01.10.2018 emisă de pârâtul C.N.E.C.S.D.T.I., înregistrată la universitatea pârâtă sub nr. x/03.10.2018;

-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat B., în contradictoriu cu pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, cu sediul în mun. Iași;

-a anulat Decizia nr. 1210d/11.10.2018 emisă de rectorul universității pârâte;

-a admis excepția lipsei de interes procesual și, pe cale de consecință, respinge ca lipsit de interes cererea de anulare a Hotărârii nr. 18/13.02.2018 adoptată de către Comisia de Etică a universității pârâte.

Împotriva sentinței civile nr. 59 din 10 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta A., cât și pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Reclamanta A. a formulat recurs și împotriva încheierii din 16.06.2020 pronunțate în același dosar de Curtea de Apel Iași.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1,5 și 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

a. Subsumat motivului prevăzut de art. 488 pct. 1 din C. proc. civ., susținând recursul promovat împotriva încheierii din 16.06 2020, recurenta-reclamantă a arătat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, apreciind că s-a respins nelegal și nefondat cererea de recuzare a magistratului fondului prin încheierea menționată.

În acest sens, recurenta susținut că magistratul fondului, prin modalitatea în care s-a pronunțat anterior asupra excepției necompetenței materiale funcționale a Curții de Apel Iași și dată fiind opinia pe care și-a susținut-o fățiș asupra naturii litigiului, coroborat cu comportamentul magistratului din ședința publică din 20.05.2020, ce a culminat ai respingerea cererii de acordare termen în vederea asigurării dreptului la apărare, dublată de insistența de a pune în discuția părților o pseudoexcepție (a prematurității acțiunii) și amenințarea apărătorului reclamantei cu sancțiuni procedurale, s-a antepronunțat în cauză în favoarea părții adverse.

b. În susținerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că prin reconfigurarea apărărilor intimate C.N.E.C.S.D.T.I. ce vizau prematuritatea cererii de chemare în judecată exclusiv în capătul cu privire la actele administrative preparatorii emise de această intimată, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității procesului civil, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.

Mai mult decât atât, instanța de fond a procedat la o "calificare" ad hoc a petitului acțiunii, stabilind în mod nelegal că acesta ar fi avut mai multe capete de cerere, în condițiile în care obiectul dosarului (petitul acțiunii) a fost în mod clar și precis determinat, și anume, anularea actului administrativ - Decizia nr. 1210d/11.10.2018 emisa de intimata Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" lași (singura care a produs efectele specifice prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 504/2004 contenciosului administrativ) și a actelor preparatorii, hotărârile și rapoartele de caz emise de Comisia de etică a UATC și de C.N.F..C.S.D.T.L.

c. În susținerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În opinia recurentei, considerentele hotărârii recurate abundă în interpretări greșite a normelor de drept ce reglementează materia constatării și sancționării abaterilor de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.

Această lipsă de înțelegere a procedurilor a determinat inițial o declinare a competenței instanței, iar ulterior, și sub influența orgoliului și amorului propriu al magistratului fondului, o recalificare nelegală a apărărilor intimatelor și a petitului acțiunii, urmate de admiterea nelegală a excepțiilor de prematuritate, inadmisibilitate și a lipsei de interes.

Astfel, s-a reținut în mod nefondat că abaterile de la normele de bună conduită se analizează întotdeauna în două etape, aserțiune ce este eronată, analiza putându-se derula și într-o singură etapă la nivelul CNECSDTI în situația autosesizării (art. 4

2

alin. (5) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare și art. 323 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale).

De asemenea, recurenta consideră că sunt utile și eronate din această perspectivă considerentele instanței de fond ce analizează natura juridică a adresei nr. x/01.10.2018 (înregistrată de intimata UAIC cu nr. x/03.10.2018), întrucât nici adresa și nici hotărârea C.N.E.C.S.D.T.I. nu sunt acte administrative și, prin urmare nu pot race obiectul separat al acțiunii în contencios administrativ, ci verificarea legalității și temeiniciei acestora poate fi tăcută doar în cadrul contestației împotriva actului administrativ (ce a produs consecințe juridice), în speță - Decizia nr. 1210d/11.10.2018 emisă de intimata Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași. A admite un alt punct de vedere ar însemna obligarea atacării separate atât a deciziei de sancționare, cât și a Hotărârii și Raportului de caz al C.HE.C.S.D.T.I., ceea ce evident nu are nici o logică juridică și nici nu a putut fi avută în vedere de către legiuitor. De altfel, reclamanta a precizat expres care este obiectul acțiunii, solicitând anularea actelor preparatorii ca o consecință firească a analizării legalității și temeiniciei deciziei de sancționare. A admite un alt punct de vedere ar însemna încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii ICCJ nr. 1485/25.09.2019 (regulator de competență) ce a stabilit natura litigiului raportat la actul contestat - Decizia nr. 1210d/11.10.2018 - ca fiind una de contencios administrativ, și nu de litigiu de muncă.

Nici considerentele din hotărâre cu privire la termenul de emitere a deciziei de sancționare nu au la bază o interpretate a legii în acord cu dispozițiile legale.

Din această perspectivă, apreciază că atât excepția prematurității, cât și cea a inadmisibilității, au fost nelegal admise în cauză. Arătă că prematuritatea unei acțiuni judiciare vizează condiționarea exercițiului la acțiune sub aspect suspensiv sau afectarea dreptului procesual de un termen cu caracter suspensiv, raportat la dispozițiile art. 193 C. proc. civ. ce reglementează procedura prealabilă. Prematuritatea unei cereri în justiție impune așadar o analiză a condițiilor în care procedura judiciară trebuie demarată și are ca obiect drepturi procesuale, iar nu drepturile substanțiale. Or, în speță, procedura prealabilă impusă de lege pentru a putea contesta hotărârea Comisiei de etică a UAIC Iași nr. 18/13.02.2018 este chiar contestația ce se derulează în fața Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, procedură care condiționează și amână promovabilitatea cererii de chemare în judecata. Nu se poate, de asemenea, aprecia că nefiindu-i comunicată oficial hotărârea C.N.E.C.S.D.T.I procedura prealabilă nu a fost îndeplinita. De asemenea, nu se poate nega existența hotărârii C.N.E.C.S.D.T.I. motivat de lipsa redactării în extenso a acesteia, din moment ce este evident că hotărârea și-a produs efectele juridice prin notificarea UAIC Iași prin adresa cu nr. x/01.10.2018, baza căreia a fost emisă decizia subsecventă nr. 1210d/11.10.2018, prin care s-a aplicat sancțiunea "de diminuare a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni".

3.2. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici, sintetizate de instanța de control judiciar după cum urmează:

Prin sentința recurata, instanța de fond în mod greșit a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii, reținând pe de o parte, că instanța de contencios administrativ nu putea fi investită cu acțiunea în anulare a unei hotărâri ce încă nu fusese adoptată și publicată, acest fapt petrecându-se după trei luni de la data sesizării instanței de contencios administrativ, iar pe de altă parte, că adresa din 03.10.2018 (363 din 01.10.2018) emisă de Consiliului Național de Etică nu îndeplinește condițiile unui act administrativ.

Față de ordinea emiterii documentelor în cauză și de împrejurarea că reclamanta a contestat în termen legal atât Decizia nr. 1210d (11.10.2018) cât și actele premergătoare emiterii acesteia, inclusiv Hotărârea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității și excepția inadmisibilității acțiunii.

În opinia recurentei-pârâte, instanța de fond, în mod eronat, a considerat că Decizia nr. 1210d (11.10.2018) a fost emisă în mod nelegal întrucât la data emiterii acesteia nu fusese finalizată legal de către Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării etapa a două de analiză a abaterilor de la normele de bună conduită în cercetare imputate reclamantei.

Apreciază că la momentul emiterii Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018 au fost parcurse ambele etape, respectiv la nivelul Comisiei de Etică a Universității s-au analizat și finalizat Raportul de caz nr. x din 13.02.2018 și Hotărârea nr. 18 din 13.02.2018, iar la nivelul Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării s-a analizat și finalizat cercetarea contestației reclamantei sens în care s-a transmis Universității adresa din 03.10.2018.

În fine, recurenta-pârâtă a susținut că atât Decizia nr. 1210d din 11.10.2018, cât și acțiunea de ­primă instanță a fost emisă, respectiv introdusă după expirarea termenului legal de soluționare a contestației. Și din acest punct de vedere a apreciat că adresa din 03.10.2018 nu poate fi privită decât ca o rezoluție privind soluția Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării la contestația formulată, chiar dacă motivarea a fost comunicată ulterior.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând încheierea și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16.06.2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași și va admite recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"din Iași împotriva sentinței civile nr. 59 din 10 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16.06.2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, Înalta Curte constată că este nefondat.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, pronunțarea judecătorului asupra excepției necompetenței materiale funcționale, motivele avute în vedere, modalitatea în care a decurs judecata, măsurile dispuse cu privire la soluționarea cauzei nu conduc la incompatibilitatea judecătorului, conform art. 41 și 42 din C. proc. civ., fiind corect respinsă cererea de recuzare formulată de reclamantă.

În ceea ce privește recursurile formulate atât de către reclamantă, cât și de către pârâtă, împotriva sentinței, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susținerile privind art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. urmând a fi examinate în cadrul aceluiași motiv de casare, față de cele invocate.

Reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată precizată, anularea Deciziei nr. 1210d/11.10.2018 emise de intimata Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași și a actelor preparatorii ce au stat la baza emiterii deciziei, Hotărârea nr. 18/13.02.2018 a Comisiei de Etică a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Hotărârea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării prin care a fost respinsă contestația împotriva hotărârii Comisiei de Etică a UAIC Iași nr. 18/13.02.2018, cu privire la aceasta din urmă arătând faptul că este necomunicată, existând doar adresa din 01.10.2018 înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" la nr. x/03.10.2018.

Având în vedere obiectul acțiunii, actul contestat, dispozițiile legale, în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii C.N.E.C.S.D.T.I., vizând respingerea contestației administrative formulate împotriva Hotărârii nr. 18/13.02.2018 a Comisiei de Etică a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, ca prematur formulat, a respins ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea adresei nr. x/01.10.2018 emisă de pârâtul C.N.E.C.S.D.T.I., înregistrată la Universitate sub nr. x/03.10.2018, a respins ca lipsită de interes cererea de anulare a Hotărârii nr. 18/13.02.2018 adoptată de către Comisia de Etică a Universității.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a anulat Decizia nr. 1210d/11.10.2018, apreciind că, la data emiterii acestei decizii, pârâtul C.N.E.C.S.D.T.I. nu finalizase legal etapa a doua de analiză a abaterilor de la normele de bună conduită în cercetare, imputate reclamantei.

Înalta Curte reține că, în urma sesizării nr. 7034 din 26.04.2016 privind solicitarea de a analiza abateri de la conduita etică și un posibil plagiat săvârșit de către reclamantă, conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Biologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, în lucrarea Cito-histological changes due to the action of atmospherepolluants on three species of gymnosperms, în lucrarea 3, Phenological data conceming the influence of atmosphere pollutants on some species of woody plants, Proceesings of the 6th IASME/WSEAS International Conference on Heat Transfer, Thermal Engineering and Environment, Rhodes, Greece, Aug. 20-22, 2008, WSEAS Press, pp: 328-333 și în lucrarea 5, Some aspects conceming the interaction between needle surfaces and solid industrial pollutants, Studia Universitatis Vasile Goldiș, Arad, Seria Științele Vieții 18, 2008, 275-280, Comisia de Etică a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași a procedat la cercetarea faptelor sesizate, cercetarea fiind finalizată prin Raportul de caz nr. x din 17.05.2017 și prin Hotărârea nr. 12 din 23.05.2017 prin care s-a propus sancționarea reclamantei.

Prin Hotărârea nr. 10 din 20.06.2017, Senatul Universității a respins contestația formulată de reclamantă la data de 12.06.2017 împotriva Hotărârii nr. 12 din 23.05.2017 și a constatat că organismul competent să soluționeze contestația este Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI), motiv pentru care contestația a fost trimisă Comisiei de etică a Universității "Alexandru Ioan Cuza".

Prin Hotărârea nr. 15 din 26.06.2016, Comisia de Etică a decis să revoce Hotărârea nr. 12 din 23.05.2017 și să continue investigarea cazului ce face obiectul dosarului nr. x din 26.04.2016, în scopul adoptării unei noi hotărâri în raport cu prevederile Legii nr. 206/2004.

Prin Hotărârea nr. 18/13.02.2018, Comisia de Etică a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași a admis sesizarea și, constatând că parte din faptele sesizate se confirmă prin încălcarea de către doamna conf. univ. dr. A. a art. 21 lit. a), art. 23 lit. a) ale Codului de Etică și Deontologie Profesională, a propus aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 30 lit. b) din Codul de Etică și Deontologie Profesională, coroborat cu dispozițiile art. 318 lit. b) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale și cu art. 11

1

lit. c) din Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare: diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control cu 10% pe o perioadă de trei luni. S-a menționat că Hotărârea se comunică persoanei față de care s-a formulat sesizarea, poate fi contestată la Consiliul Național de Etică, iar Hotărârea se comunică Rectoratului Universității în vederea emiterii deciziei de sancționare.

Prin adresa înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" cu nr. x/03.10.2018 (363 din 01.10.2018), Consiliul de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării a comunicat Universității respingerea contestației formulate de reclamantă, confirmarea deciziei de plagiat și menținerea sancțiunii aplicate.

Prin Decizia nr. 1210d/11.10.2018, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" a aplicat reclamantei sancțiunea prevăzută de art. 11

1

alin. (1), lit. c) din Legea 206/2004, constând în diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control, cu 10% pe o perioadă de 3 luni., conform art. 30 lit. b) din Codul de Etică și Deontologie Profesională, coroborat cu dispozițiile art. 318 lit. b) din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale și cu art. 11

1

lit. c) din Legea 206/2004, art. 21 lit. a), art. 23 lit. a) din Codul de Etică și Deontologie Profesională.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că, la momentul emiterii Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018, fuseseră parcurse ambele etape, respectiv Comisia de Etică a Universității finalizase Raportul de caz nr. x din 13.02.2018 și emisese Hotărârea nr. 18 din 13.02.2018, iar Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării finalizase cercetarea contestației reclamantei, sens în care a transmis Universității adresa x din 01.10.2018, înregistrată nr. x din 03.10.2018, prin care a comunicat respingerea contestației reclamantei, confirmarea deciziei de plagiat și menținerea sancțiunii decise de Comisia de Etică a Universității.

În acest sens, art. 4

2

din Legea nr. 206/2004 prevede că "(1) Sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt analizate în două etape detaliate în Codul de etică: a) analiza la nivelul instituției în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs, denumită prima etapă, care se desfășoară conform art. 11 și prevederilor Codului de etică; b) analiza la nivelul Consiliului Național de Etică, denumită etapa a doua".

De asemenea, art. 11 din Legea nr. 206/2004 prevede că "(5) Raportul comisiei de analiză poate fi contestat la Consiliul Național de Etică de către persoana sau persoanele găsite vinovate ori de către autorul sesizării; contestația va conține obligatoriu o copie simplă după sesizarea inițială și după raportul comisiei de analiză. (6) În cazul în care o contestație nu a fost înaintată către Consiliul Național de Etică în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării prevăzute la alin. (3), sancțiunile stabilite de comisia de analiză sunt puse în aplicare de către conducătorul instituției sau de către consiliul de administrație, după caz, în termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării raportului conform alin. (3)", și se coroborează cu art. 322 din Legea nr. 1/2011, "Sancțiunile stabilite de comisia de etică și deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor", ținând seama și de contestația formulată împotriva Hotărârii Comisiei de Etică a Universității.

Faptul că Decizia de respingere a contestației a fost motivată abia ulterior, la data 14.02.2019, nu afectează legalitatea Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018, esențial fiind faptul că, la data emiterii acestei decizii, Consiliul de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării adoptase soluția asupra contestației formulate de reclamantă, aceasta fiind respinsă, astfel cum rezultă din adresa din 01.10.2018, înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" cu nr. x din 03.10.2018, comunicată de Consiliul de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării.

Adresa nr. x din 01.10.2018 emisă de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" la nr. x din 03.10.2018, cuprinde chiar soluția asupra contestației formulate de reclamantă, confirmarea deciziei de plagiat și menținerea sancțiunii decise de Comisia de etică a Universității.

Ca urmare a acestei hotărâri adoptate asupra contestației reclamantei, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", având în vedere Hotărârea nr. 18/13.02.2018, prin care Comisia de Etică a admis sesizarea și a constatat că parte din faptele sesizate se confirmă, propunând sancțiunea, a emis Decizia nr. 1210d din 11.10.2018 prin care a aplicat sancțiunea, actul contestat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și care produce efecte juridice în ceea ce privește sancționarea reclamantei.

Pentru aceste motive, având în vedere că prima instanță nu a examinat, pe fond, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamantă, în mod greșit fiind soluționată cererea atât în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018, de aplicare a sancțiunii, cât și în ceea ce privește actele care au stat la baza emiterii acesteia, Înalta Curte constată că este necesară casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, astfel cum prevede art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. împotriva a încheierii din 16 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, va admite recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"din Iași împotriva sentinței nr. 59 din 10 iulie 2020 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva a încheierii din 16 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile formulate de reclamanta A. și de pârâta Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași împotriva sentinței nr. 59 din 10 iulie 2020 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.