ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2022

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 10.12.2018 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării - Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, a solicitat: - anularea Hotărârii nr. 4 din data de 20 noiembrie 2017 inclusiv a Anexei nr. 1 privind Raportul final nr. 4 din data de 20 noiembrie 2017 privind soluționarea contestației înregistrată cu numărul x din 25.07.2017; - înlăturarea pe cale de consecință a propunerii de acordare a unui avertisment scris, în baza actelor contestate; - ca efect al anulării Hotărârii a solicitat retragerea Raportului de pe site-ul web al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării; - obligarea pârâtului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii judecătorești, pe site-ul pârâtului; - obligarea pârâtului, la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit de petentă în cuantum de 5.000 RON; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 347 din 30 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, A., în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul Educației și Cercetării. A anulat Hotărârea nr. 4/20.11.2017 inclusiv Anexa nr. 1 și a dispus înlăturarea propunerii de acordare a unui avertisment scris. A dispus retragerea Raportului de pe site-ul web al pârâtului și obligă pârâtul la publicarea hotărârii pe site-ul său. A respins în rest cererea ca neîntemeiată. Obligă pârâtul la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul, Cercetării, Inovării și Digitalizării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond, la pronunțarea sentinței civile nr. 347/2020 nu a ținut cont de prevederile art. 2 1 alin. (2) lit. b), art. 4, art. 11 1 și art. 14 din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și Inovare, cu modificările și completările ulterioare. Astfel prezentă cauză are ca obiect cererea reclamantei prin care solicită anularea Hotărârii nr. 4 și Referatul aferent acesteia, emis de către Consiliul Național de Etică, organism care își desfășoară activitatea în temeiul Legii nr. 206/2004. In acest sens, Consiliul Național de Etică, în urma Sesizării nr. 54/2017, a analizat posibila încălcare a prevederilor legale privind etica și buna conduită în activitatea de cercetare, respectiv, a analizat modalitatea în care reclamanta a respectat prevederile Legii nr. 206/2004 Ia elaborarea tezei de doctorat. Nu pot fi reținute criticile reclamantei cu privire la faptul că acest organism nu are competența de a analiza aspectele privind respectarea prevederilor legale privind conduita în cercetare, deoarece aceste prevederi legale sunt obligatorii nu doar pentru cei care își desfășoară activitatea în domeniul cercetării propriu-zis, ci de către toți cei care desfășoară activități care presupun cercetare, indiferent de domeniul în care activează. Or, reclamanta, în vederea elaborării tezei de doctorat a desfășurat activitate de studiu, de cercetare, activitate care se bazează atât pe studiile, manualele, articolele altor persoane/autori, la care se raportează în cuprinsul lucrării sale prin citări, cât și propriile cercetări, documentări, lucrarea de doctorat fiind o lucrare originală, elaborată pe baza studiilor personale, coordonate de conducătorul de doctorat și de membrii comisiei de îndrumare și care trebuie să corespundă unor standarde de calitate, de etică profesională și de redactare. Comisia care a analizat aspectele sesizate cu privire la întocmirea tezei de doctorat a reclamantei, a constatat doar faptul că în ultimul capitol al tezei, respectiv capitolul "Concluzii", aceasta nu a mai respectat prevederile legale cu privire la citarea sursei, chiar dacă în cuprinsul tezei au fost corect citate. Chiar dacă capitolul "Concluzii" reprezintă o însumare a tuturor informațiilor cuprinse în textul tezei, referirile la pasajele citate trebuiau să fie evidențiate cu trimitere la sursa de citare, conform prevederilor legale. Din aceste considerente, sancțiunea pe care a aplicat-o Consiliul Național de Etică nu este dintre cele mai dure. În acest sens, trebuie avut în vedere că acest organism are competența să analizeze orice lucrare științifică, inclusiv teze de doctorat daca se constată că au fost încălcate normele legislative cu privire la conduita în cercetare, legiuitorul nu a condiționat aplicabilitatea Legii nr. 206/2004 doar unei categorii de persoane, respectiv cei care își desfășoară activitatea în instituțiile/unitățile de cercetare, ci le sunt aplicabile tuturor persoanelor care au legătură cu știința, mediul universitar, edituri, toți cei care publică articole, cărți științifice sau adresate învățământului de orice nivel. Reclamanta a susținut teza de doctorat în cadrul Universității din Craiova. In acest sens, trebuie ținut cont de Raportul privind situația respectării eticii universitare și a eticii activităților de cercetare în Universitatea din Craioava în perioadă 1 iunie 2017- 31 mai 2018, depus la dosarul cauzei, care a concluzionat că "Experiența acumulată în cei doi ani de activitate a Comisiei a scos în evidență, printre altele. unele greutăți determinate de normele interne care reglementează funcționarea Comisiei. în concret. Codul de etică si deontologie profesională universitară adoptat în anul 2011 s-a dovedit a fi depășit nefăcând referire la modificări și completări ale legislației naționale cu relevanță în această materie intervenite ulterior adoptării Codului (...) Din cazuistica aflată pe rolul Comisiei în ultimul an. respectiv două solicitări de a formula puncte de vedere privitoare la soluționarea unor cereri având ca obiect suspiciuni de plagiat în teze de doctorat s-a constatat că Universitatea din Craiova nu a reglementat în mod expres o procedură internă (...) lucrările desfășurandu-se după o procedură ad hoc (...)". Astfel, trebuie reținut faptul că Universitatea din Craiova, în mod indubitabil a recunoscut fără nicio tăgadă că analiza unei posibile suspiciuni privind fapte de plagiat au fost făcute fără o analiză temeinică, fără respectarea prevederilor legale incidente în domeniu. În conformitate cu prevederile art. 67 alin. (3) din H.G nr. 681/2011 (3) privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat: |,,(3) în urma identificării unor încălcări ale bunei conduite în cercetare-dezvoltare, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori, confecționarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, în cadrul evaluării tezei de către conducătorul de doctorat sau comisia de îndrumare, acordul de susținere publică nu se obține", In acest sens, Comisia constituită la nivelul universității trebuia să constate eventualele abateri de la etica în cercetare. Or, prin raportul mai sus amintit, Președintele Comisiei de Etică din cadrul Universității din Craiova, a recunoscut că nu s-a acordat prea multă atenție aspectelor privind etica în cerectare la nivelul universității prin regulamentele interne. In acest sens, apreciază că instanța de fond, nu a ținut cont de niciunul dintre aceste aspecte și nici de prevederile Legii nr. 206/2011 aplicabile în prezenta cauză. De fapt, instanța de fond, și-a însușit criticile formulate de către reclamantă cu privire la calitatea Consiliului Național de Etică de a analiza posibilele suspiciuni de plagiat, fără a analiza în mod temeinic cadrul legal aplicabil cauzei deduse judecății. De asemenea, nu pot fi reținute criticile cu privire la aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1/2001, având în vedere că reclamantei nu i-a fost retras titlul de doctor, ci doar s-au constatat anumite nereguli în ceea ce privește redactarea tezei de doctorat cu privire la respectarea eticii în cercetare. Totodată, trebuie avute în vedere prevederile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 1/2011:,,(1) In cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul National de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: a) retragerea calității de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor; (...)" Se poate observa că și Consiliul Național de Etică are competența de a verifica respectarea eticii profesionale în cercetare și de a propune sancțiuni, în coroborare cu prevederile Legii nr. 206/2004. Cu privire la cheltuielile de judecată solicită să se constate că prin sancțiunea propusă de către Consiliul Național Etică nu i s-a adus reclamantei niciun prejudiciu și nici nu a suferit vreo pagubă financiară. In acest sens, solicită respingerea solicitării de plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.

Apărările intimatei Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce urmează: Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care solicitat anularea Hotărârii Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) nr. 4/20.11.2017, prin care s-a aprobat Raportul final nr. x/20.11.2017 privind soluționarea sesizării înregistrate sub nr. x/25.07.2017. Înalta Curte, în ceea ce privește situația de fapt care a condus la prezentul litigiu, reține că CNECSDTI a adoptat hotărârea contestată în temeiul art. 323, 324 și 326 din Legea nr. 1/2011- Legea Educației Naționale, art. 4 2 alin. (2) și (7), art. 7 lit. f), art. 14 alin. (1), alin. (1) 1 și alin. (2) din Legea nr. 206/2004 din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, art. 4 lit. d) și e) din Regulamentul de organizare și funcționare al CNECSDTI aprobat prin Ordinul MCI nr. 211/2017 pe care a supus-o avizării Compartimentului juridic din cadrul Ministerului Cercetării și Inovării respectiv a stabilit transmiterea acesteia către ministrul educației naționale, ministrului cercetării și inovării, conducătorului unității sau instituției și organismelor ori persoanelor îndreptățite legal pentru aplicarea sancțiunilor recomandate conform art. 326 din Legea nr. 1/2011, dispunând totodată publicarea hotărârii pe site-ul web. Litigiul privește legalitatea emiterii actului de administrativ contestat, astfel că instanța de recurs apreciază că elementele factuale nu prezintă prioritate în stabilirea lor, instanța de contecios administrativ și fiscal având obligația de a stabili dacă actul a fost emis cu respectarea normelor legale aplicabile. În speță, instanța de fond a efectuat o astfel de analiză și a concluzionat în mod corect că Hotărârea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) nr. 4/20.11.2017 este nelegală, deoarece Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării nu avea competența în efectuarea verificării tezei de doctorat a intimatei-reclamante. În conformitate cu prevederile art. 50 din H.G. nr. 681 din 29 iunie 2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat:,,(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională în organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate lua măsurile prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011. (2) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii CNATDCU și IOSUD, poate sesiza în scris, prin intermediul UEFISCDI, Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia, și de data acordării titlului de doctor. (3) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării poate fi sesizat cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul IOSUD, potrivit prevederilor art. 323 din Legea nr. 1/2011." Iar în conformitate cu prevederile art. 3 lit. c) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - Anexă la Ordinul nr. 3482/2016 din 24 martie 2016: "CNATDCU are, în principal, următoarele atribuții: ... c) analizează și decide asupra sesizărilor nerespectării standardelor de etică profesională, inclusiv existența plagiatului, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare, conform metodologiei prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul regulament." Prin raportare la prevederile actelor normative citate mai sus, Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia instanței de fond că, în ceea ce privește activitatea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, această instituție are în sarcina sa competențe ce nu se suprapun competențelor CNECSDTI. În conformitate cu prevederile art. 50 alin. (3) din H.G. nr. 681 din 29 iunie 2011, Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării poate fi sesizat cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul IOSUD, potrivit prevederilor art. 323 din Legea nr. 1/2011, în timp ce CNATDCU conform Ordinului nr. 3482/2016 (art. 3 al Regulamentului de Organizare și Funcționare al CNATDCU - Anexă), are în exclusivitate competența de soluționare a sesizărilor privind existența plagiatului în cazul tezelor de doctorat. Așadar, constatarea existenței plagiatului, în cadrul tezelor de doctorat, revine Consiliului general al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Această entitate, în conformitate cu Anexa nr. 2 - Soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate și de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat din Ordinului nr. 3482/2016 are în atribuții soluționarea sesizărilor privitoare la plagiatul unei teze de doctorat. Prin raportare la modalitatea în care a fost soluționată sesizarea înregistrate sub nr. x/25.07.2017, respectiv de către o autoritate ce nu avea competențe legale în domeniul de analiză a plagiatelor tezelor de doctorat, în mod corect a reținut instanța de fond că Hotărârea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) nr. 4/20.11.2017 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. Pentru considerentele expuse în analiza recursului declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (fost Ministerul Cercetării și Inovării), nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma criticilor invocate de acesta, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 347 din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.