ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1919/2024

Ședința publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, la data de 17.05.2021, reclamanta A., a chemat în judecată pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, solicitând anularea Hotărârii nr. 4 din 28.01.2021 și a Raportului final nr. x din 15.01.2021 privind soluționarea sesizărilor înregistrate la Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) cu nr. x/20.09.2017 și x/7.11.2016, cu Adresa de revenire nr. x/03.09.2020, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. dosar x/2021, reclamanta Universitatea B. din Arad a solicitat anularea Hotărârii nr. 4 din 28.01.2021 și a Raportului final nr. x/15.01.2021 privind soluționarea sesizărilor înregistrate la Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (în continuare CNECSDTI) cu nr. x/20.09.2017 și x/7.11.2016, cu adresa de revenire nr. x/03.09.2020, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin acțiunea înregistrată la data de 14.07.2021 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, anularea și a Ordinului nr. 3643/06.04.2021 pentru punerea în aplicare a hotărârii nr. 4/2021 a CNE, iar în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a solicitat suspendarea acestui act.

Cele trei dosare au fost conexate la primul termen de judecată sub nr. x/2021, astfel că prezenta cauză are ca obiect cele trei acțiuni formulate de reclamanta A. și Universitatea "B." pentru anularea Hotărârii și a Raportului nr. x/2021 emise de CNECSDTI, precum și a Ordinului nr. 3643/2021 emis de Ministerul Educației pentru punerea în aplicare a hotărârii nr. 4/2021.

La termenul de judecată din data de 18.11.2021, instanța a respins ca tardiv formulate cererile de modificare a acțiunilor care fac obiectul dosarelor nr. x/2021 și y/2021, la același termen fiind soluționate și excepțiile de prematuritate și de inadmisibilitate a acțiunilor în anulare din dosarele conexate nr. x/2021 și nr. y/2021, excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și Ministerul Educației.

La termenul de judecată din data de 16.12.2021, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 lit. f) și f)

1

) și art. 14 lit. b), e) și i) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, iar la termenul din data de 13.12.2022 a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 324 lit. e) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și ale art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.

Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, recurată în prezenta cauză, a fost admisă excepția de tardivitate a modificării de acțiune din dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021

Au fost respinse excepțiile de prematuritate și de inadmisibilitate a acțiunilor în anulare din dosarele conexate nr. x/2021 și nr. y/2021

Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și Ministerul Educației.

A fost respinse cererea de suspendare a executării Ordinului emis de Ministerul Educației sub nr. x/6.04.2021, pentru punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării nr. 4/28.01.2021, din dosarul conexat nr. x/2021

Prin încheierea de ședință din data de 27.01.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, recurată în prezenta cauză, a fost amânată judecarea cauzei la data de 15.02.2022, termen dat în cunoștința părților, pentru când s-a revenit cu adresă către Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, în atenția conducătorului instituției.

Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, recurată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, formulată de reclamanta A. în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 17.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, recurată în prezenta cauză, din lipsă de timp pentru deliberare, a fost amânată pronunțarea la data de 05.12.2022.

Prin încheierea de ședință din data de 13.12.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, recurată în prezenta cauză, a fost admisă în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale.

S-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 324 lit. e) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și ale art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.

S-a dispus înaintarea prezentei încheieri Curții Constituționale a României, alături de înscrisurile și dovezile relevante în cauză.

A fost respinsă cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

A fost amânată pronunțarea în cauzele nr. 815/59/2021, 1131/59/2021 și 913/59/2021, toate conexate sub nr. x/2021, pentru data de 16 decembrie 2022.

Prin sentința civilă nr. 533 din 16 decembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, acțiunile formulate de reclamantele A. și Universitatea B. din Arad, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ministerul Educației și Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, în dosarele nr. x/2021, y/2021 și 1131/59/2021, toate conexate sub nr. x/2021.

Împotriva încheierilor de ședință din 18 noiembrie 2021, 27 ianuarie 2022, 15 martie 2022, 17 noiembrie 2022 și 13 decembrie 2022, precum și împotriva sentinței civile nr. 533 din 16 decembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și Universitatea "B.". Recursul care vizează încheierile de ședință este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar recursul care vizează sentința este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Criticile celor două recurente A. și Universitatea B. din Arad sunt similare, în esență, acestea susținând următoarele:

Nelegalitatea încheierilor de ședință - motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.:

Nelegalitatea încheierii din 18.11.2021 - cu privire la aceasta fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., respectiv prima instanță a încălcat prevederile art. 204 din C. proc. civ., referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată, sens în care, recurentele solicită casarea acesteia pentru cele mai jos menționate.

În dosarul x/2021, primul termen de judecată a fost stabilit la data de 22.09.2021, iar în dosarul nr. x/2021, la data de 23.09.2021.

Prin emailul din data de 16.09.2021, ora 11:29 au fost comunicate mai multe documente, solicitând să fie atașate atât în dosarul x/2021 cât și în dosarul x/2021

Analiza documentelor comunicate prin emailul din 16.09.2021 și a notelor de ședință comunicate de către recurenta A. pe email la data de 20.10.2021 pentru termenul de judecata din 21.10.2021, conduce la concluzia că prin niciunul dintre acestea, nu a modificat în niciun fel cererea introductivă în sensul prevăzut de art. 204 alin. (1)din C. proc. civ., inclusiv nu a invocat motive de fapt diferite sau suplimentare față de cele expuse în cererea inițială, de natură să conducă la schimbarea cauzei acțiunii, astfel cum în mod greșit a reținut prima instanță.

Astfel, prin notele de ședință în discuție nu a făcut decât să expliciteze pe larg și să arate/dezvolte în concret ceea ce, în opinia sa, rezultă din documentele transmise pe email la data de 16.09.2021, chiar dacă formularea folosită în redactarea notelor de ședință în cauză a fost cea de completare.

Or, din analiza făcută, este evident că termenul de completare a fost folosit în sens larg având menirea de a explicita/dezvolta mai clar și pe bază de documente motivul invocat prin acțiunea introductivă. Prin Notele de ședință în cauză nu a operat nicio modificare a cererii introductive în sensul prevederilor art. 204 (1) din C. proc. civ.

Nelegalitatea încheierii din 27.01.2022 - cu privire la aceasta fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., respectiv prima instanță a încălcat prevederile art. 235 din C. proc. civ. referitoare la încheierile interlocutorii, sens în care solicită casarea acesteia pentru cele mai jos menționate.

Față de cele statuate prin încheierea din 27.01.2022, criticile pe care le formulează cu privire la caracterul interlocutoriu al încheierii din 18.11.2021, în raport de faptul că prima instanță a admis excepția de tardivitate a cererii modificatoare a acțiunii prin care "problema conflictului de interese a fost invocată de reclamantă pentru prima dată" se subsumează următoarelor: pentru prima data problema conflictului de interese a fost ridicată de către reclamanta UAV în cadrul înscrisului denumit "cerere de amânare", întocmit pentru termenul de judecata din 21.10.2021, comunicat pe email la data de 19.10.2021 și înregistrat la dosar la data de 20.10.2021.

Prin acest înscris denumit "cerere de amânare" UAV solicita atât amânarea cauzei pentru comunicarea întâmpinării formulate de către CNECSDTI/CNE, cât și o cerere în probațiune, solicitând instanței să oblige pârâții să depună o copie de pe Raportul final nr. 4 din 15.012021 purtând semnăturile tuturor membrilor CNECSDTI (Grupului de Lucru CNECSDTI) care au participat la întocmirea și redactarea acestuia.

În susținerea și motivarea acestei cereri în probatiune, UAV a invocat pentru prima dată conflictul de interese în care s-ar afla cel puțin 2 dintre membrii grupului de lucru, și nu "prin notele de ședință depuse la 21.10.2021", astfel cum în mod eronat susține prima instanță.

Arată că, în ceea ce privește cererea în probațiune, prin încheierea de ședință din 21.10.2021 prima instanță "Prorogă discutarea cererii de probațiune formulată de reclamanta Universitatea "B." din Arad, având în vedere lipsa de procedură cu pârâtul Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării", iar prin încheierea de ședința din 14.12.2021 o admite dispunând "Pentru a se emite o adresă către Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, cu mențiunea de a înainta instanței, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Raportul final nr. x/15.01.2021, prin care s-au stabilit cele două sancțiuni pentru reclamanta A., document care să poarte semnăturile tuturor membrilor grupului de lucru CNECSDTI care au participat la întocmirea și redactarea raportului."

Nelegalitatea încheierii din 15.03.2022, cu privire la aceasta fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., respectiv prima instanță a încălcat prevederile art. 235 din C. proc. civ. și ale art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., referitoare la încheierile interlocutorii și la suspendarea facultativă a judecații, sens în care solicită casarea acesteia pentru cele mai jos menționate.

Analiza încheierii din 21.01.2021 și a celei din 18.11.2021, conduce la concluzia că în analiza cererii de suspendare, prima instanță pornește de la o premisa greșită, respectiv de la caracterul interlocutoriu pe care l-ar avea încheierea din 18.11.2021 sub aspectul faptului că, cererea modificatoare care a fost respinsă ca tardivă ar fi avut ca obiect conflictul de interese. Or, conflictul de interese nu fost invocat ca și motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 4/28.01.2021 și al Raportului final nr. x/15.01.2021 "prin modificarea acțiunii introductive în dosarele conexate nr. x/2021 și nr. y/2021, respectiv, prin notele de ședință depuse de reclamanta A. la 21.10.2021", astfel cum în mod greșit reține prima instanță.

Modificarea acțiunii introductive care fost apreciată ca tardivă de către instanță prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18.11.2021 nu a avut ca obiect conflictul de interese, sens în care concluzia primei instanțe formulată prin încheierea din 15.03.2022 cum că, "de vreme ce argumentul de nelegalitate ce vizează presupusul conflict de interese în care s-ar fi aflat o parte din membrii grupului de lucru al CNECSDTI, a fost cuprins într-o cerere modificatoare a acțiunii introductive, respinsă ca tardivă de către instanță, rezultă că urmărirea penală începută ca urmare a plângerii penale formulată, prin care se reclamă tocmai acest presupus conflict de interese, nu îndeplinește condiția de a avea o înrâurire hotărâtoare asupra sentinței ce urmează a se pronunța, astfel încât se impune respingerea cererii de suspendare astfel formulată", este total greșită și se impune casarea acestei încheieri.

Nelegalitatea încheierii din 13.12.2022 - cu privire la aceasta fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., respectiv prima instanță a încălcat prevederile art. 235 din C. proc. civ. și cele ale art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., referitoare la încheierile interlocutorii și la suspendarea facultativă a judecății, sens în care solicită casarea acesteia pentru cele mai jos menționate.

Analiza încheierii din 21.01.2021 și a celei din 18.11.2021, conduce la concluzia că și în analiza acestei cereri de suspendare prima instanță pornește de la aceeași premisă greșită, respectiv de la caracterul interlocutoriu pe care l-ar avea încheierea din 18.11.2021, sub aspectul faptului că cererea modificatoare care a fost respinsă ca tardivă ar fi avut ca obiect conflictul de interese.

Or, conflictul de interese nu fost invocat ca și motiv de nelegalitate "prin modificarea acțiunii introductive în dosarele conexate nr. x/2021 și nr. y/2021, respectiv, prin notele de ședință depuse de reclamanta A. la 21.10.2021", astfel cum în mod greșit susține prima instanță.

Așa cum a arătat mai sus, modificarea acțiunii introductive care fost apreciată ca tardivă de către instanță prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18.11.2021 nu a avut ca obiect conflictul de interese, sens în care concluzia primei instanțe formulată prin încheierea din 13.12.2022 "instanța nu este legal învestită cu acțiunea în anularea celor două acte motivat de emiterea acestora în condițiile existenței unui presupus conflict de interese, astfel că, nici condițiile prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, infracțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2022 neputând avea, în aceste condiții, o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea" este greșită, și se impune casarea acestei încheieri.

Nelegalitatea încheierii din 17.11.2022 - cu privire la aceasta fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., respectiv prima instanța a încălcat prevederile art. 237 alin. (2) punctul 7 din C. proc. civ. referitoare la concludența probelor și art. 13 din C. proc. civ. referitor la dreptul la apărare sens, în care solicită casarea acesteia pentru cele mai jos menționate.

Cu toate că "Revista 22" afirmă că a primit "răspunsuri echivoce" de la CNECSDTI și de la Ministerul Educației la sesizările formulate, acestea nu au fost depuse de către pârâți la dosarul cauzei, or față de obiectul acțiunii introductive cunoașterea acestora era obligatorie putând conduce la aflarea adevărului în cauză, respectarea dreptului la apărare și soluționarea justă a cauzei pe baza tuturor probelor relevante și concludente.

Pe de altă parte, având în vedere încheierile de ședința din 14.12.2021, 04.04.2022, 19.05.2022 si 22.09.2022, prin care prima instanța a încuviințat depunerea de către pârâți a mai multor înscrisuri, respectiv a întregii documentații care a stat la baza emiterii actelor contestate, pe care le-a apreciat concludente și având în vedere că referirea la răspunsurile în cauză era efectuată în cadrul adresei înregistrată sub nr. x/03.09.2020, a cărei depunere la dosarul cauzei a fost solicitată din oficiu de către prima instanță, pentru continuarea și completarea conduitei trasate prin încheierile de ședință anterior amintite, se impunea admiterea cererii în probațiune formulată, astfel că prin respingerea ei, apreciază, că au fost încălcate prevederile art. 237 alin. (2) punctul 7 din C. proc. civ. și cele ale art. 13 din același act normativ, motiv pentru care se impune casarea acesteia.

În ceea ce privește sentința recurată, recurentele-reclamante au arătat, în esență, următoarele:

Prima instanță a aplicat greșit în cauză prevederile Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5585/2020, intrat în vigoare începând cu data de 06.10.2020, în condițiile în care trebuia să aplice prevederile Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 4655/2020.

În opinia recurentelor-reclamante în prezenta cauză sunt incidente prevederile Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4655/2020 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al CNECSDTI, precum și a componenței nominale a acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 601 din data de 09.07.2020, care era în vigoare la momentul înregistrării celei de a treia sesizări, respectiv a adresei Revistei 22 înregistrata sub nr. x/03.09.2020 și nu prevederile Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5585/2020 deoarece: prin Hotărârea nr. 4/28.01.2021 se prevede expres că au fost "soluționate sesizările înregistrate la CNECSDTI cu nr. x/20.09.2017 și x/07.11.2016, cu adresa de revenire nr. x/03.09.2020, de la Revista 22". Or, adresa din 20.08.2022 a Revistei 22, a fost înregistrată la Ministerul Educației și Cercetării -Cabinet Ministru sub nr. 9912 la data de 21.08.2020, la Ministerul Educației și Cercetării - Cabinet Secretar de Stat Cercetare, Dezvoltare și Inovare sub nr. 2722 la data de 28.08.2020 și la CNECSDTI sub nr. 738 la data de 03.09.2020.

Din aplicarea greșită în cauză a normei de drept material, respectiv din faptul că prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile Ordinului nr. 5585/2020, nu a soluționat motivul de nelegalitate invocat prin Notele scrise comunicate prin email la 10.11.2021, pentru termenul de judecată din 17.11.2021 cu privire la necompetența Grupului de lucru care a întocmit Raportul Final 4/15.01.2021, rezultată din faptul că, constituirea și componența sa a fost stabilită de către Președintele CNECSDTI, prin Decizia 1/2020 din 18.10.2020, care nu avea acest drept legal.

Președintele CNE nu avea printre atribuțiile stabilite în sarcina sa - prin anexa 1 la Ordinul 4655 (art. 13) și prin ROI (art. 9), acte administrative de același grad, aprobate prin Ordin de ministru - dreptul/atribuția de a constitui grupuri de lucru, indiferent de caracterul acestora permanent sau temporar, după cum nu avea nici dreptul/atribuția de a delega către un grup de lucru vreuna dintre atribuțiile/activitățile prevăzute de Legea 206/2004 în sarcina CNECSDTI, respectiv, cea prevăzuta la art. 7 lit. f) din Legea 206/2004 "analizează cazurile referitoare la încălcarea normelor de bună conduită, în urma sesizărilor sau contestațiilor ori prin autosesizare", inclusiv nu avea dreptul/atribuția de a stabili componența vreunui grup de lucru, iar pe de altă parte toate aceste aspecte erau atributul exclusiv al CNECSDTI, astfel cum rezultă din prevederile legale și/sau interne.

Prima instanță a încălcat prevederile art. 4 indice 2 aliniatul (1) și (2) și ale art. 11 din Legea 206/2004 și a aplicat greșit în prezenta cauză prevederile art. 4 indice 2 aliniatul (5) din aceeași lege referitoare la posibilitatea CNECSDTI de se autosesiza, în condițiile existentei unei sesizări.

În opinia recurentelor, adresa din 20.08.2022 a Revistei 22, înregistrată la CNECSDTI sub nr. 738 la data de 03.09.2020, este o veritabilă sesizare. Or, având natura unei sesizări CNECSDTI era obligat să respecte procedura de soluționare a sesizărilor în două etape, prescrisă de art. 4 indice 2 aliniatul (1) și (2) din Legea 206/2004, și nu să se autosesize.

Pe de altă parte, CNECSDTI/grupul de lucru nu avea dreptul de opțiune între analiza sesizării reprezentate de adresa înregistrată sub nr. x/03.09.2020, în conformitate cu prevederile art. 4 indice 2 alin. (1), (2), (4) și (7) coroborat cu art. 11 alin. (3), (5) sau cu prevederile art. 4 indice 2 alin. (5) din Legea 206/2004 privind autosesizarea, ci în condițiile în care pe rolul sau a fost înregistrată sesizarea reprezentată de adresa înregistrată sub nr. x/03.09.2020, era obligat să o soluționeze în conformitate cu procedura prescrisă de lege pentru analiza sesizărilor în 2 etape, respectiv cea prevăzuta de art. 4 indice 2 alin. (1), (2), (4) și (7) coroborat cu art. 11 alin. (3) și (5) din Legea 206/2004, lucru care nu s-a întâmplat. Aceasta se impunea cu atât mai mult, cu cât, la momentul analizei efectuate CNECSDTI/grupul de lucru nu se afla în posesia rapoartelor comisiei de analiza din cadrul UAV, așa cum prevede art. 4 coroborat cu art. 11 din lege, ci a unor rapoarte ale comisiei de etică din cadrul UAV.

În opinia recurentelor, raportul și hotărârea contestate, au fost emise ca urmare a soluționării sesizării reprezentate de adresa înregistrată sub nr. x/03.09.2020 (care este numărul sub care a fost înregistrată la CNE/CNECSDTI adresa din 20.08.2022 a Revistei 22), dar fără a fi respectate prevederile art. 4 indice 2 alin. (1) și (2) din lege, și nu ca urmare a autosesizarii.

Cu toate că prima instanță califică adresa înregistrată sub nr. x/03.09.2020 a pententei Revista 22 ca o sesizare, care trebuia să urmeze procedura prescrisă de art. 4 indice 2 alin. (1) și (2) din lege, de analiză în cele 2 etape, stabilește în mod greșit că CNE avea dreptul să se autosesizeze "ca urmare a examinării conținutului sesizărilor depuse..." și ca efect, să desființeze cele 2 rapoarte ale Comisiei de Etica ale UAV, cel din 2016 și cel din 2018.

Recurenta-reclamantă A. a susținut nelegalitatea sentinței civile, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., deoarece prima instanță a aplicat greșit în prezenta cauză prevederile art. 42 aliniatul 5 din Legea 206/2004 referitoare la posibilitatea CNECSDTI de a se autosesiza sens în care nu este incident principiul de drept "ne bis in idem."

Arată recurenta că, sensul în care a folosit și invocat acest principiu era legat de faptul că, deja a fost judecată pentru aceleași fapte și în anul 2016 și în anul 2018 de către Comisia de Analiza și apoi de către Comisia de Etica a UAV, constituite conform art. 10 și art. 11 din Legea 206/2004.

Recurenta-reclamantă Universitatea "B." a mai susținut că, nelegalitatea sentinței recurate, rezidă din faptul că prima instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 4 indice 2 și art. 11 din Legea 206/2004, inclusiv a aplicat greșit în prezenta cauza prevederile art. 4 indice 2 alin. (5) din Legea 206/2004 referitoare la posibilitatea CNECSDTI de se autosesiza, în condițiile existenței unei sesizări. De asemenea prima instanța a interpretat și aplicat greșit și prevederile art. 123 si 213 din Legea 1/2011 referitoare la autonomia univesitară.

Astfel, susținerea primei instanțe conform căreia, "pentru aceleași argumente, instanța va respinge și critica reclamantei Universitatea B. formulată în dosarul nr. x/2021 și întemeiată pe prevederile art. 123 și 213 din Legea nr. 1/2011, sens în care reține că baza legală pentru desființarea actelor Universității B. este reprezentată de dispozițiile art. 4 indice 2 din Legea 206/2004, limitele autonomiei universitare fiind date de respectarea strictă a legislației în vigoare", nu poate fi primită deoarece organismul consultativ CNE nu are dreptul legal conform, art. 42 din Legea 206/2004, de a desființa nici rapoartele Comisiei de etica a UAV și nici Hotărârile Senatului UAV, așa cum în mod greșit susține prima instanța, ci, cel mult, dacă erau îndeplinite cele 2 condiții cumulative prescrise de art. 4 indice 2 aliniatul (2) lit. a) din Legea 206/2004, CNE ar fi putut să desființeze în cadrul unei eventuale contestații numai raportul/rapoartele Comisiei de Analiza a UAV.

Recurentele-reclamante au mai susținut că, prima instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 7 lit. f) indice 1) din Legea 206/2004 și ale art. 323 alin. (1) din Legea 1/2011 a educației naționale, referitoare la elementele legale obligatorii pe care trebuie să le conțină Hotărârea CNE contestată.

Criticile pe care recurentele înțeleg să le aducă se subsumează următoarelor aspecte: Hotărârea 4/28.01.2021 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 7 lit. f) indice 1) din Legea 206/2004 și a prevederilor art. 323 alin. (1) din Legea 1/2011, în sensul că aceasta nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de aceste texte de lege.

De asemenea, Hotărârea 4 a fost emisă și prin încălcarea prevederilor art. 4 lit. e) din anexa 1 la Ordinul 4655 conform cărora, "CNECSDTI are următoarele atribuții: e) emite hotărâri prin care se constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, hotărârile numesc persoana sau persoanele fizice vinovate de respectivele abateri și stabilesc sancțiunile ce urmează a fi aplicate, conform legii" și ale art. 12 lit. e) din Regulamentul de Ordine Interioară al CNECSDTI.

Or, analiza hotărârii în cauza permite concluzia conform căreia prin ea nu au fost constatate abateri, nu a fost nominalizată persoana care se pretinde a fi vinovată de respectivele abateri, și mai mult, nu sunt prevăzute sancțiunile ce urmează a fi aplicate.

Recurentele-reclamante au susținut, totodată că, prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 323 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, referitoare la avizul de legalitate.

Astfel, potrivit art. 323 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 Hotărârile CNECSDTI "sunt avizate de direcția juridică din cadrul Ministerului Educației și Cercetării", sens în care avizul de legalitate este obligatoriu. Or, în situația în care legea -art. 323 alin. (3) din Legea nr. 1/2011- prevede expres existența avizului de legalitate, acesta este unul conform și nu poate fi decât anterior emiterii actului administrativ. Arată recurentele că, adresa nr. x a Direcției Generala Juridică, Control si Relații publice și Comunicare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, care avizează favorabil Hotărârea nr. 4 este din data de 02.03.2021, în condițiile în care Hotărârea nr. 4 este din 28.01.2021.

Recurentele-reclamante au invocat faptul că, prima instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea 206/2004 referitoare la plagiat.

Acestea au susținut, în esență, că în sarcina recurentei-reclamante A. nu poate fi reținută niciuna din cele 7 fapte de plagiat, deoarece pentru 5 dintre ele, o altă persoană și-a asumat calitatea de autor unic, iar în cazul ultimelor 2 fapte lucrările analizate au fost publicate de către editor fără acordul acesteia în calitate de autor, și fără aprobarea/avizul Consitiului facultății.

S-a mai arătat în motivarea recursului că, prima instanța a încălcat prevederile art. 235 din C. proc. civ., referitoare la încheierile interlocutorii, lăsând nesoluționat conflictul de interese.

Recurentele au învederat că, prin încheierea de ședință din 17.11.2022, instanța a calificat excepția nulității absolute, drept o apărare de fond, urmând a se pronunța asupra ei în acest cadru procedural. Arată recurentele că, prin încheierea de ședință din 18.11.2021 prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la tardivitatea vreunei cereri modificatoare a acțiunii introductive, cerere modificatoare prin care să se fi invocat conflictul de interese, ca urmare a excepției de tardivitate ridicate de către unul dintre pârâți, astfel că încheierea din 18.11.2021 nu are caracter interlocutoriu sub acest aspect, după cum nu au caracter interlocutoriu sub același aspect nici încheierile din 27.01.2022, 15.03.2022 și din 13.12.2022.

Cu alte cuvinte, în considerarea aceluiași raționament greșit, cum că încheierea din 18.11.2021 ar avea caracter interlocutoriu cu privire la conflictul de interese invocat, prima instanță, în mod greșit, nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la conflictul de interese nici pe parcursul cercetării judecătorești și nici pe fondul cauzei, lăsând nesolutionat acest motiv de nelegalitate.

În drept, recurentele au făcut trimiterela articolele de lege la care au făcut referire în cererile de recurs.

Intimații-pârâți Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării au depus întâmpinări, prin care au solicita respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante:

Recurentele-reclamante și-au întemeiat recursurile pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității atât în ceea ce privește sentința recurată, cât și încheierile de ședință, atacate odată cu sentința, din 18 noiembrie 2021, 27 ianuarie 2022, 15 martie 2022, 17 noiembrie 2022 și 13 decembrie 2022; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește sentința civilă nr. 533 din 16 decembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, cele două recursuri cuprind critici similare, astfel că urmează a se face o analiză comună a acestora.

În soluționarea prezentei cauze sunt relevante sesizările formulate la adresa recurentei-reclamante începând cu anul 2016, precum și actele emise în referire la acestea.

Urmare a unor sesizări din partea redacției Revista 22 cu privire la existența unei situații de plagiat multiplu referitoare la lucrări, volume și articole aparținând doamnei prof. univ. dr. A., prin adresa nr. x/22.06.2016, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a solicitat Președintelui Senatului Universității "B." analizarea aspectelor sesizate și transmiterea punctului de vedere al Senatului Universității, care să cuprindă hotărârea Comisiei de etică universitară, avizată juridic, precum și o informare cu măsurile interne stabilite, în cazul în care s-a constatat încălcarea eticii universitare.

Astfel, Comisia de etică din cadrul Universității "B." a analizat un număr de 11 lucrări scrise, respectiv cele menționate în sesizare, iar prin raportul final nr. 25/22.07.2016 s-a concluzionat că suspiciunile de autoplagiat și plagiat nu se susțin.

Prin raportul Comisiei de etică din cadrul Universității "B." nr. 25/22.07.2016 s-a propus sancționarea dlui conf. univ. dr. C. cu diminuarea salariului de bază cu 10% pentru 3 luni, iar în privința dnei prof. univ. dr. A. s-a propus recomandarea de a verifica minuțios toate lucrările realizate în coautorat, o recomandare similară fiind propusă și în persoana domnului conf. univ. dr. D..

Raportul Comisiei de etică din cadrul Universității "B." nr. 25/22.07.2016 a fost aprobat prin Hotărârea Comisiei de etică din cadrul UAV nr. 26/22.07.2016, ocazie cu care, prin art. 3 s-a hotărât și efectuarea demersurilor legale pentru ca toate editurile și editorii din România să aibă un ghid/regulament de publicare clare, cu reguli și norme formulate de așa manieră încât să nu lase niciun echivoc în ceea ce privește paternitatea lucrărilor publicate sau să nu poată fi suspicionate de plagiat. Raportul și hotărârea au fost validate prin Hotărârea Senatului UAV nr. 175/25.07.2016.

Rezultatul acestor verificări a fost comunicat Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice - Direcția Generală Învățământ Superior, această comunicare dând conținut adresei nr. x/27.07.2016, iar prin adresa nr. x/27.07.2016 au fost comunicate Ministerului, hotărârea Senatului Universității, hotărârea și raportul Comisiei de etică.

În cursul lunii noiembrie 2016, petenta Revista 22 s-a adresat cu o nouă sesizare Consiliului Național de Etică, prin adresa înregistrată sub nr. x/13.12.2016 la Consiliul Național de Etică (183/07.11.2016, dosar fond) fiind aduse acuze grave atât în referire la lucrările suspecte de plagiat, cât și modalității în care s-au desfășurat lucrările în fața Comisiei de etică din cadrul Universității "B.", reclamând inclusiv faptul că nu i s-a comunicat raportul analizei lucrărilor plagiate.

În lipsa unui răspuns, redacția Revista 22 a revenit cu adresa înregistrată la CNECSDTI din cadrul Ministerului Cercetării și Inovării sub nr. x/20.09.2017 (31/18.09.2017, dosar fond), solicitând informații privitoare la stadiul sesizării anterioare.

Prin adresa nr. x/02.08.2018, Ministerul Cercetării și Inovării prin CNE a solicitat conducerii Universității numirea unei comisii de analiză care să poată efectua verificarea existenței presupuselor abateri de plagiat semnalate prin sesizările înregistrate la CNE sub nr. x/20.09.2017 și y/07.11.2016, solicitând totodată transmiterea raportului Comisiei de etică nr. 25/22.07.2016 și nr. 26/22.07.2016.

Ulterior, în fața Comisiei de etică din cadrul Universității B. s-a desfășurat o nouă procedură de examinare a sesizării referitoare la abaterile de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare a recurentei-reclamante A..

Prin raportul Comisiei de Etică din cadrul UAV nr. 45/03.12.2018 au fost analizate 10 publicații asumate de aceasta ca autor sau coautor, din care 8 lucrări au făcut și obiectul verificărilor anterioare, din 2016.

Raportul Comisiei de Etică a fost aprobat și susținut în totalitate prin Hotărârea Comisiei de etică nr. 46/03.12.2018, totodată fiind făcută recomandarea tuturor colectivelor de redacție ale publicațiilor Universității ca rigorile editoriale să fie respectate și specificarea în regulamentele proprii a softului antiplagiat care se utilizează, procentul de similitudine acceptat în lucrările trimise spre publicare. Raportul și hotărârea au fost validate prin Hotărârea Senatului Universității "B." nr. 67/05.12.2018, cu efectuarea acelorași recomandări.

Prin adresa nr. x/10.12.2018, reclamanta Universitatea "B." a înaintat Ministerului Cercetării și Inovării - CNE actele emise de Comisia de etică în cazul recurentei-reclamante A. atât în anul 2016, cât și cele emise în anul 2018, mai sus arătate.

Din adresa nr. x/2019 reiese că, în cursul lunii mai 2019, Universitatea "B." a solicitat Consiliului de Etică și Management Universitar din cadrul Ministerului Educației Naționale să analizeze documentele elaborate de către Comisia de etică a Universității, validate de către Senat și înaintate Ministerului cu adresa nr. x din data de 27.07.2016 și să se pronunțe asupra deciziei Comisiei în legătură cu adresa x/22.06.2016.

Prin adresa emisă de Ministerul Educației Naționale sub nr. x/06.06.2019, Consiliului de Etică și Management Universitar din cadrul Ministerului Educației Naționale, prin președintele acestuia, a precizat că măsurile luate de Comisia de etică a Universității "B." au fost corespunzătoare, fiind corectă recomandarea adresată recurentei-reclamante, de verificare minuțioasă a lucrărilor elaborate în coautorat.

Prin adresa înregistrată la CNE sub nr. x/03.09.2020, Revista 22 a revenit la solicitările sale din adresele x/20.09.2017 și y/26.11.2019 și, reiterând acuzele la adresa recurentei-reclamante și semnalând presupuse presiuni care ar fi fost făcute asupra cadrelor didactice subordonate din Universitatea "B.", a solicitat din nou analizarea plagiatelor doamnei A. și luarea măsurilor aflate în competența CNE.

Potrivit deciziei nr. 2/18.10.2020, sesizarea a fost repartizată unui grup de lucru din cadrul CNE, care astfel a emis Raportul final nr. x/15.01.2021, contestat în prezenta cauză.

Din cuprinsul raportului nr. 4 reiese că CNE și-a reținut competența materială de soluționare a sesizărilor înregistrate la CNE sub nr. x/20.09.2017 și y/07.11.2016, a examinat documentele primite în cadrul sesizărilor, lucrările științifice aduse în atenție, precum și Raportul Comisiei de Etică nr. x/03.12.2018 aprobat prin Hotărârea Comisiei de Etică nr. 46/03.12.2018 a UAV, respectiv Raportul nr. x/22.07.2016 și Hotărârea nr. 26/22.07.2016, s-a autosesizat și, în urma analizei efectuate, a concluzionat că în șase din cele șapte texte analizate, arătate în cuprinsul raportului, s-au constatat plagieri masive, constituite din blocuri de texte preluate, majoritar, fără modificări ulterioare și fără citarea de rigoare, prin marcare cu ghilimele, a textului preluat și indicare a sursei de unde a fost selectat textul. Recurenta-reclamantă a semnat aceste texte în calitate de coautor, și, față de situația analizată, s-a constatat existența unui caz de plagiat colectiv, cu un stil de plagiat similar, ceea ce a determinat CNE să concluzioneze că plagiatul colectiv a avut un numitor comun, fie într-o persoană comună în toate echipele de semnatari, fie în cultura organizațională, în cuprinsul raportului fiind analizate concluziile Comisiei de etică a Universității referitoare la aceleași fapte semnalate în privința recurentei-reclamante. CNE s-a autosesizat și în privința coautorilor textelor semnate de către recurenta- reclamantă (dl conf. univ. dr. C., dl E., cadru didactic asociat la Universitatea "B.", dl lect. univ. dr. F., fost cadru didactic la Universitatea "B." și dl conf. univ. dr. D.), analizarea aspectelor ce țin de plagiatul sesizat în privința acestora fiind disjuns.

CNE, urmare a celor constatate, a desființat ca netemeinice concluziile referitoare la recurenta-reclamantă A. din raportul Comisiei de etică nr. 45/03.12.2018 aprobat prin hotărârea Comisiei de etică nr. 46/03.12.2018 a Universității "B." și raportul nr. x/22.07.2016 aprobat prin hotărârea nr. 26/22.07.2016 și a dispus sancționarea acesteia, conform art. 324 alin. (1) lit. b), e) și i) din Legea nr. 1/2011, art. 14 alin. (1) lit. b), e) și i) din Legea nr. 206/2004, cu retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită, retrogradarea de la gradul de profesor universitar la cel de conferențiar universitar și suspendarea, pe o perioadă determinată de 5 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și control sau ca membru în comisii de concurs.

Raportului final nr. x/15.01.2021 a fost aprobat prin Hotărârea nr. 4/28.01.2021 emisă de Președintele CNE în baza prevederilor art. 4

2

alin. (2) și (7), art. 7 lit. f) și f)

1

, art. 11 alin. (5) și art. 14 din Legea nr. 206/2004, precum și în temeiul art. 4 lit. d) și e) și art. 25-27 din ROF CNE, aprobat prin OMEC nr. 5885/2020.

În data de 09.03.2021, CNE a comunicat Universității, respectiv dnei rector, prof. univ. dr. ec. A., Raportul final nr. x/15.01.2021 și Hotărârea nr. 4/28.01.2021 pentru aducerea la îndeplinire a sancțiunilor propuse.

După parcurgerea procedurii plângerii prealabile în conformitate cu prevederile Legii 544/2004, recurenta-reclamantă A. a introdus acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2021 prin care, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării șl Digitalizării și CNE, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 4/28.01.2021 emisă de Președintele CNE și a raportului final nr. 4/15.01.2021.

Prin acțiunea înregistrată în dosar nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Timișoara recurenta-reclamantă A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Educației, anularea și a Ordinului nr. 3643/06.04.2021 pentru punerea în aplicare a Hotărârii nr. 4/2021 a CNE

Recurenta-reclamantă Universitatea "B.", prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și CNE anularea hotărârea nr. 4/28.01.2021 emisă de Președintele CNE și a raportului final nr. 4/15.01.2021.

Cele trei dosare au fost conexate în fața instanței de fond la primul termen de judecată sub nr. x/2021.

Cu privire la criticile recurentelor-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la încheierile de ședință din 18 noiembrie 2021, 27 ianuarie 2022, 15 martie 2022, 17 noiembrie 2022 și 13 decembrie 2022, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, astfel că vor fi respinse.

Cu titlu general, constată Înalta Curte că, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., are în vedere neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea prevăzută de art. 174 C. proc. civ.

Potrivit art. 174 C. proc. civ.:

"(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat".

Nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Dispozițiile art. 174 C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură. Textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale. Nulitatea prevăzută în art. 174 C. proc. civ. este condiționată de producerea unei vătămări.

Înalta Curte reține că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente, examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Reține Înalta Curte că, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă, printre altele: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ.. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

În prezenta cauză, recurentele-reclamante au susținut, în ceea ce privește încheierea de ședință din 18.11.2021, subsumat acestui motiv de casare, că prima instanță a încălcat prevederile art. 204 din C. proc. civ., referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată, sens în care au solicitat casarea acesteia.

Au mai arătat recurentele-reclamante că, în dosarul x/2021 primul termen de judecată a fost stabilit la data de 22.09.2021, iar în dosarul nr. x/2021, la data de 23.09.2021. Prin emailul din data de 16.09.2021, ora 11:29 au fost comunicate mai multe documente, solicitând să fie atașate atât în dosarul x/2021 cât și în dosarul x/2021 Susțin recurentele că, din analiza documentelor comunicate prin emailul din 16.09.2021 și a notelor de ședință comunicate de către recurenta A. pe email la data de 20.10.2021 pentru termenul de judecata din 21.10.2021, reiese că prin niciunul dintre acestea nu a fost modificată în niciun fel cererea introductivă în sensul prevăzut de art. 204 (1) din C. proc. civ., inclusiv nu a invocat motive de fapt diferite sau suplimentare față de cele expuse în cererea inițială, de natură să conducă la schimbarea cauzei acțiunii, astfel cum în mod greșit a reținut prima instanță.

Criticile recurentelor-reclamante sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată, reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.

În cauză, observă instanța de control judiciar că, prin notele de ședință depuse de către recurenta-reclamantă A., pentru termenul de judecată din data de 21.10.2021 au fost invocat motive diferite față de cele expuse în cererea introductivă, astfel că, în mod corect, prima instanță a reținut că, astfel, s-a schimbat cauza acțiunii, ceea ce constituie o modificare ce intră în sfera de aplicare a disp. art. 204 alin. (1) C. proc. civ., pentru care legiuitorul a impus limita temporală menționată în acea normă procedurală.

Prin urmare, având în vedere poziția procesuală a intimatului-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, care a învederat că se opune la această modificare și a invocat tardivitatea acestei cereri, constată Înalta Curte că, în considerarea prevederilor art. 204 C. proc. civ., prima instanță, în mod legal, a admis excepția de tardivitate, reținând că a intervenit decăderea reclamantei A. din dreptul de a modifica cererile introductive din dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021, și astfel, excepțiile invocate în apărare și actele de procedură urmând a fi îndeplinite în cauză prin raportare, doar la cererile inițial înregistrate în din dosar nr. x/2021 și nr. y/2021.

În ceea ce privește încheierea de ședință din 27 ianuarie 2022, observă Înalta Curte că recurenta-reclamantă a solicitat la termenul de judecată menționat, amânarea judecării cauzei pentru a se comunica stadiul urmăririi penale, din dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, respectiv, dacă în această cauză s-a început sau nu urmărirea penală, cerere constatată ca neîntemeiată și respinsă de prima instanță. Instanța de fond a motivat că, din cuprinsul notelor de ședință depuse la termenul de judecată, reclamanta a făcut referire la dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, ce are la bază o plângere penală întemeiată pe împrejurarea că membrii grupului de lucru CNECSDTI s-au aflat în conflict de interese atunci când au adoptat Raportul final nr. x/15.01.2021, săvârșind astfel presupusa infracțiune de abuz în serviciu. S-a reținut, totodată, prin încheierea de ședință menționată că, problema conflictului de interese a fost invocată de către recurenta-reclamantă, pentru prima dată, prin cererea de modificare a de acțiunii formulată în cuprinsul notelor de ședință depuse la 21.10.2021, cerere care a fost respinsă ca tardivă de către instanță prin încheierea pronunțată la 18.11.2021, încheiere ce are caracter interlocutoriu.

Totodată, prin încheierea din data de 15.03.2022, instanța de fond a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă A., prin care a solicitat suspendarea soluționării prezentei cauze, în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea plângerii penale ce face obiectul