ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5608/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 07.06.3018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâții Ministerul Cercetării și Inovării și Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, solicitând anularea în totalitate atât a Hotărârii nr. 1/20 noiembrie 2017, emisă de CNECSDTI prin care se aprobă Raportul final nr. x/20.11.2017 privind soluționarea sesizării înregistrată la CNECSDTI cu nr. 17/05.01.2017, cât și a Raportului final - Anexa 1, parte integrantă din hotărârea sus-menționată.

Prin sentința nr. 84 din 7 martie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării și Inovării și Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării și cu intervenientul D..

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții C. și B. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6 și 8 C. proc. civ.. Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 205 din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursurilor și a respins recursurile declarate de reclamanții A., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 84 din 7 martie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondate.

Prin cererea formulată și înregistrată la dosar la data de 13 octombrie 2022, intimatul-intervenient D. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 205 din 18 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul de a fi soluționată și cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, intimatul-intervenient D. a arătat că, prin Decizia nr. 205/2022, pronunțată la data de 18.01.2022 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, instanța de control judiciar a dispus" Respinge recursurile declarate de reclamanții A., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 84 din 7 martie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondate" fără nicio referire la cheltuielile de judecată solicitate.

În acest sens, arătă că, în cuprinsul încheierii de ședință din data de 07.12.2021 se face mențiunea expresă a faptului că "apărătorul intimatului-intervenient D. depune la dosar acte, reprezentând dovada cheltuielilor de judecată" precum și faptul că "în cauza dedusă judecății, solicită, totodată, și acordarea cheltuielilor de judecată" aspect reiterat de altfel și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

În conformitate cu prevederile 453 alin. (1) C. proc. civ. "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", însă din eroare instanța a omis acest aspect din cuprinsul hotărârii, deși conform art. 397 al 1 C. proc. civ. "instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății", deci și asupra cererilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând cauza și cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 205 din 18 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, este întemeiată, urmând a fi admisă.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Din actele și lucrările dosarului rezultă, că în cuprinsul încheierii de ședință din data de 07.12.2021 se face mențiunea expresă a faptului că "apărătorul intimatului-intervenient D. depune la dosar acte, reprezentând dovada cheltuielilor de judecată" precum și că "în cauza dedusă judecății, solicită, totodată, și acordarea cheltuielilor de judecată" aspect reiterat de altfel și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., citate mai sus, Înalta Curte constată întemeiată cererea privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 205 din 18 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în sensul de a se pronunța și asupra cererii formulate de intimatul-intervenient D. privind acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2566,71 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de intimatul-intervenient D..

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 205 din 18 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că obligă recurenții-reclamanți A., C. și B. la plata sumei de 2566,71 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-intervenient.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.