ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea „A.” Iași a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală Organism Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Educației Naționale, anularea Deciziei nr. OI/1034/ES din 16 decembrie 2013, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. OI/9109/SJCN/din 8 octombrie 2013, privind proiectul POSDRU 91/2.2/S/60655, prin care a fost stabilită o creanță bugetară în valoare de 322.297 RON, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite în contul acestei creanțe, invocând absența abaterilor reținute și caracterul netemeinic și total nejustificat al corecției financiare, reprezentând 25% din valoarea contractului considerat afectat de neregulă.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrative și fiscal, prin Sentința nr. 74 din 8 aprilie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că prima instanță a făcut trimitere doar la o situație de fapt, deși a făcut referire la două documente: solicitarea de clarificări formulată de B. SA, la data de 28 septembrie 2010, și răspunsul reclamantei dat acesteia, prin Adresa nr. 3712/AP din 4 octombrie 2010, în raport cu conținutul căruia s-ar fi ajuns în situația să se depună o singură ofertă, de către SC B. SRL Voluntari. Astfel, în mod greșit prima instanță a apreciat că, prin cerințele considerate restrictive, s-a limitat accesul la procedură în privința altor agenți economici interesați, inducând ideea că nu se justifică achiziționarea unui echipament complex. În opinia recurentei, concluzia la care a ajuns prima instanță este eronată, în plus, aceasta a catalogat prețul ofertei câștigătoare ca fiind «întâmplător sau nu» aproape identic cu cel înscris în anunțul de participare, ceea ce induce, fără nicio justificare, ideea că singurul ofertant la procedura de achiziție publică în discuție, ar fi fost voit favorizat. Or, dacă s-ar fi analizat cele două documente, respectiv solicitarea de clarificări a SC B. SA și a răspunsului la aceasta, prima instanță ar fi constatat, contrar reținerilor sale, că acesta din urmă evidențiază interesul recurentei de a se obține cele mai bune condiții de utilizare a echipamentului achiziționat, prin răspunsul la clarificări s-au adus lămuriri exacte privind modul de utilizare practică a sistemului în fiecare locație și în ansamblu, așa încât achiziția, prin cerințele acesteia, era perfect fundamentată din punct de vedere al justificării lor. Recurenta a mai arătat că, deși nu se aplică în cauză, invocă și Ordinul nr. 509/2011, în special cu privire la cerința depunerii certificatelor managementului calității pentru ofertant ISO 9001 și ISO 18001, precizând că la nivelul prevederilor legale în materia achizițiilor publice ulterioare realizării achiziției, instituția a procedat exact în spiritul acestora. Recurenta a apreciat că cerințele considerate restrictive se încadrează exact în tipologia celor stabilite de O.U.G. nr. 34/2006, cheltuielile aferente achiziției în discuție sunt eligibile, iar condițiile realizării procedurii de achiziție sunt legale. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcția Generală Organism Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 16 februarie 2017. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. OI/9109/SJCN/din 8 octombrie 2013 și Decizia nr. OI/1034/ES din 16 decembrie 2013 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei note de constatare. Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. OI/9109/SJCN/din 8 octombrie 2013 s-a stabilit o corecție financiară de 25% din valoarea contractului considerat afectat de neregulă, pentru încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006, valoarea corecției fiind de 322.297 RON. Contestația formulată împotriva notei de constatare a fost respinsă prin Decizia nr. 01/1034/ES/din 16 decembrie 2013, ca neîntemeiată. Curtea de apel a reținut că actele administrative contestate sunt legale. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Între Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în calitate de ordonator de credite, și Universitatea „A.” Iași, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. E5678 din 12 iulie 2010, în valoare de 18.618.602 RON, în vederea implementării Proiectului intitulat „Cerințe educaționale Speciale pentru Toți - CESPET”, având o durată maximă de implementare de 36 luni. În vederea implementării proiectului, Universitatea „A.” Iași a încheiat, cu SC B. SRL, Contractul de furnizare nr. 1778 din 19 noiembrie 2010, având ca obiect achiziționarea unui Sistem Informatic pentru Instruire Tehnologii Asistive, care să asigure accesul la programe educaționale formale și nonformale ale copiilor cu cerințe educative speciale aflați în abandon și risc de abandon școlar, și în scopul implicării în cursuri de formare în domeniul educației speciale a cadrelor didactice și categoriilor de persoane care interacționează cu aceștia (părinți, funcționari publici, etc.). În cauză, s-a reținut ca fiind restrictive următoarele cerințe, prevăzute în documentația de atribuire nr. 3329/AP din 10 septembrie 2010, anexată la invitația de participare la licitație: - la pct. V4 Capacitatea tehnică: "declarație/autorizație din partea producătorului echipamentelor prin care ofertantul este autorizat să asigure pentru produsele respective îndeplinirea obligațiilor care decurg din contractul de furnizare, referitoare la comercializare inclusiv punere în funcțiune, întreținere și asistență tehnică. Ofertantul va face dovada existenței în calitate de angajat a cel puțin o persoană autorizată/certificată/specializată de către producători a echipamentelor, pentru care se va prezenta CV și atestate în original sau copie legalizată notarial pentru cel puțin două din echipamentele ofertate și totodată această persoană va face parte din lista celor responsabili de executarea contractului"; - la pct. V Standardele de asigurare a calității: "document privind certificarea managementului calității pentru ofertant, minim standardul ISO 9001 sau echivalent; document privind certificarea managementului securității și sănătății ocupaționale pentru ofertant, minim standard ISO 18001 sau echivalent". Totodată, se reține că în cauză a existat o solicitare de clarificări din partea SC C. SA, iar în răspuns autoritatea contractantă a comunicat: "Se vor respecta cantitățile solicitate prin caietul de sarcini", partenerii din cadrul proiectului vor comunica locațiile în care vor fi amplasate echipamentele ce le sunt destinate, în raport cu dimensiunea acestora; planurile acestor locații nefiind disponibile la această dată, achizițiile sunt centrate exclusiv pe aparatura și soft personalizat pentru persoanele cu CES vizate de proiect (nevăzători, surdo-muți, cu deficiențe locomotorii, furnizorul va efectua instruirea operatorilor pe baza unei documentații scrise, ofertantul va preciza în ce constau serviciile sale de training, menționând în ofertă și detalii suplimentare celor din caietul de sarcini”. Drept urmare, s-a ajuns la situația de a se depune o singură ofertă, de către SC B. SRL Voluntari, al cărui preț a fost de 1.315.500 RON, preț aproximativ identic cu cel înscris în anunțul de participare, care a fost de 1.315.560 RON. Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire". În art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 se prevede: "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia.” Conform art. 188 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: „în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de furnizare, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita acestora, în funcție de specificul, de cantitatea și de complexitatea produselor ce urmează a fi furnizate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului". În raport cu prevederile legale menționate și având în vedere cerințele stabilite, instanța de control judiciar reține că în mod corect s-a considerat că s-a limitat accesul la procedură a altor agenți economici interesați. Astfel, s-a condiționat atribuirea contractului de îndeplinirea condiției ca ofertantul să fie autorizat exclusiv de producătorul echipamentelor să asigure îndeplinirea obligațiilor contractuale referitoare la punerea în funcțiune, întreținerea și asistența tehnică a echipamentelor, ca sistemul informatic, care are în componența sa diverse tipuri de echipamente, să fie un sistem integrat imersive, în condițiile în care se confirmă că în România există doar 3 asemenea echipamente, al treilea și cel mai performant fiind cel din proiect, iar în Fișa de date a achiziției nu sunt mențiuni sau solicitări care să privească specialiști pentru sistemul 3D. Or, cerințele privind calitatea ar fi trebuit să privească conformitatea produsului furnizat, respectiv sistemul informatic, nu ofertantul. Așa fiind, prin cerințele obligatorii impuse, se constată că în speță a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament și principiul proporționalității impuse de legislația europeană. Se reține că în cauză s-a ajuns la un astfel de rezultat, ca efect al documentației de atribuire întocmite, neavând relevanță dacă recurenta a avut sau nu o asemenea intenție. Cât privește invocarea Ordinului Președintelui nr. 509/2011, se constată că acesta nu a constituit temei de drept al actelor contestate, iar dispozițiile art. 178 alin. (2), art. 179 din O.U.G 34/2006, respectiv art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, prevedeau că autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune cerințe minime de natură să restricționeze participarea operatorilor economici la procedură. Art. 9 din H.G. 925/2006 prevede, într-adevăr, situațiile în care se prezumă că cerințele minime de calificare sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, însă enumerarea din acest articol este exemplificativă și nu limitativă. În consecință, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.