ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 18 martie 2015, reclamanta Universitatea din Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, anularea parțială a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x, precum și a Deciziei nr. x/23.09.2014, în sensul reducerii cuantumului creanței rezultate din nereguli la nivelul de 3700 RON .

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 222 din data de 15 mai 2015 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea având ca obiect contestație act administrativ fiscal formulată de reclamanta Universitatea din Craiova în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Universitatea din Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a efectuat nicio operațiune de cercetare judecătorească și s-a limitat la a prelua mecanic apărările și susținerile instituției pârâte, fără să răspundă motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă. De asemenea, în cauză a fost realizată o interpretare și aplicare restrictivă și exclusiv literală a dispozițiilor contractuale, a celor legale și a Aquis-ului comunitar, neidentificându-se în cuprinsul legislației o excepție de la regula acordării sprijinului financiar, care să prevadă în mod expres atât interdicția doctorandului de a părăsi teritoriul României pe perioada în care primește sprijinul financiar, dar și sancțiunea încălcării unei astfel de interdicții, respectiv neacordarea sprijinului financiar. Intimatul-pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 18 mai 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta Universitatea din Craiova a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x și Decizia nr. x/23.09.2014 emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației Naționale. Prin procesul-verbal menționat, întocmit ca urmare a verificării documentelor justificative financiare aferente contractului de finanțare POSDRU/6/1.5/S/4, au fost constatate ca neeligibile cheltuieli în cuantum total de 12950 RON, reprezentând cheltuieli cu subvenții și burse pentru doctoranda A., care a desfășurat activități de cercetare in cadrul Universitatii din Fribourg, Elveția, cheltuieli defalcate astfel: - 5.550,00 RON (1.850,00 RON X 3 luni = 5.550,00 RON - martie 2010, aprilie 2010 și mai 2010) identificata și individualizata la nivelul cererii de rambursare nr. 4; - 7.400 RON ( 3.700 RON X 2 luni = 7.400 RON - iunie 2010 și iulie 2010) identificata și individualizata la nivelul cererii de rambursare nr. 5. Contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal a fost respinsă de autoritatea pârâtă potrivit deciziei nr. x/23.09.2014. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar reclamanta a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Primul motiv de recurs formulat de reclamantă împotriva soluției instanței de fond vizează lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea atacată și nepronunțarea asupra motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, caz de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Argumentele recurentei sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menționată. Sentința atacată îndeplinește exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale. Instanța de control judiciar constată că sentința recurată conține o analiză detaliată a dispozițiilor legale aplicabile, a situației de fapt și a actelor administrative contestate, iar judecătorul fondului, în mod corect, a apreciat că solicitarea reclamantei de rambursare a sumei reprezentând bursa națională acordată doctorandei A. nu întrunește condițiile impuse prin Ghidul Solicitantului nr. 6 - Burse doctorale, cap. 14, art. 14.5., art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007 și art. 5 din Contractul de burse doctorale încheiat intre doctoranzi și Universitatea din Craiova. În privința celui de al doilea motiv de recurs formulat de recurentă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, recurenta susține că bursa națională (în cuantum de 1.850 RON/lună) este strict legată de calitatea de doctorand cu frecvență, în domeniile de studii de doctorat eligibile și de respectarea de către doctorand a programului de pregătire și de cercetare avansată, acordarea bursei lunare naționale nu depinde de locația doctorandului, iar în măsura în care nu sunt întrunite condițiile pentru acordarea bursei pentru mobilitate, este obligatoriu, conform Ghidului Solicitantului nr. 6 - Burse doctorale, să rămână valabil dreptul doctorandului de a primi bursa națională. În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că dispozițiile Ghidului Solicitantului nr. 6 - Burse doctorale - cap. 14 Eligibilitatea cheltuielilor, art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007 și art. 5.1 și 5.2 din contractul de burse doctorale nu pot fi interpretate decât în sensul că pentru perioada desfășurării mobilităților doctoranzilor în instituții din Uniunea Europeană, aceștia au dreptul la o bursă lunară în cuantum de 3.700 RON, care acoperă cheltuielile de cazare, masa, transport extern/intern în țara de destinație, iar bursa de mobilitate nu poate fi acordată în același timp cu bursa lunară națională și nici nu poate fi înlocuită de aceasta. Distincția dintre cele două categorii de burse, precum și faptul că bursa de mobilitate nu include bursa naționala, rezultă și din faptul că prima din ele este acordată doar pentru anumite tipuri de cheltuieli, pentru care este nevoie de documente justificative, în timp ce pentru bursa națională nu sunt cerute documente justificative, aceasta acordându-se pentru perioada din programul de doctorat petrecut în țară. În acest context, reținând că pentru perioada efectuării de mobilități doctorandului nu îi mai poate fi acordată bursa națională, iar în cauză activitatea de cercetare a fost desfășurată într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate și agumentele recurentei referitoare la suportarea din fonduri proprii a diferenței dintre bursa de 3700 RON și suma de 1850 RON solicitată la rambursare (echivalentul bursei naționale), iar instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.