ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iulie 2015, astfel cum a fost precizată în sensul îndreptării erorii materiale, reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a solicitat: - anularea Deciziei nr. OI/166/ES/04.02.2015 de respingere a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare; - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x emis de OIPOSDRU-MEN; - să se constate eligibilă suma în cuantum de 271.047,03 RON, reprezentând cheltuieli de management ale proiectului.

Prin sentința civilă nr. 404 din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei Universitatea din Craiova, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x emis de OIPOSDRU - MEN și decizia nr. OI/166/ES/04.02.2015 și a constatat eligibilă suma în cuantum de 271.047,03 RON.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale (OIPOSDRU - MEN) a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei Universitatea din Craiova, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât susține că sentința atacată încalcă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv argumentele proprii ale instanței de fond bazate pe propriul raționament juridic, precum și pe interpretarea probelor administrate în cauză.

Instanța de fond a anulat actele de control întocmite de autoritatea pârâtă fără a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate prin dispozitiv, prin raportare directă și concretă la probatoriile administrate în cauză ori la dispozițiile de drept material incidente în materie.

De asemenea, instanța de fond a încălcat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, anulând, fără motivare, actele de control întocmite în mod legal de pârât, autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

În opinia recurentului, echipa de verificare a constatat cheltuieli neeligibile în cuantum de 271.047,03 RON, având în vedere că verificarea plafonului de 5% se poate realiza doar la finalizarea implementării proiectului prin raportare la valorile totale validate (realizate), conform Procedurii Operaționale-Management Financiar-Procedura de verificare a cheltuielilor și a cererilor de rambursare finale.

În fine, recurentul-pârât apreciază că titlul de creanță contestat a fost emis cu respectarea tuturor prevederile legale incidente.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Universitatea din Craiova a solicitat anularea recursului, susținând că motivele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., referirile la art. 488 pct. 5 și 6 fiind pur formale, fără a fi dezvoltate critici privitoare la hotărârea de fond, care să se circumscrie acestor motive de casare. Cu privire la fondul chestiunilor litigioase, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în esență, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de la aceeași dată, Înalta Curte a luat act de schimbarea denumirii autorității pârâte în raport de dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017 din Ministerul Educației și Cercetării Științifice în Ministerul Educației Naționale. Pe cale de consecință, s-a dispus modificarea citativului și conceptarea în cauză, în calitate de recurent-pârât, a Ministerului Educației Naționale-Direcția Organismul Intermediar pentru POSDRU și intimat-pârât, a Ministerului Educației Naționale.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Totodată, a dispus rectificarea citativului cauzei, conform art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 44/2016, în sensul menționării, în calitate de recurent-pârât, a Ministerului Educației Naționale - Organismul intermediar în cadrul Programului operațional "Capital uman" (OI POCU), în locul Ministerului Educației Naționale - Organismul Intermediar în cadrul Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" (OI POSDRU).

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a criticilor formulate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, lipsind raționamentul pe care s-a fundamentat convingerea instanței de fond și au fost înlăturate apărările formulate de pârât.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-au formulat în cauza dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, apărările opuse de pârât criticilor de nelegalitate invocate de reclamantă.

Hotărârea instanței de fond nu permite nici exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deși, strict formal, instanța de primă jurisdicție s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părților, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia dintre părți, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu se poate eschiva de la obligația de motivare a hotărârii, preluând integral argumentele părții căreia i-a dat câștig de cauză.

Prin urmare, întrucât în cauza de față motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a format convingerea asupra fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar pe fond, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru motivele expuse anterior, în raport de soluția de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de casare invocate de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar în cadrul Programului Operațional "Capital Uman", acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar în cadrul Programului Operațional "Capital Uman", va casa sentința civilă nr. 404 din 8 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările opuse de pârât și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond ale cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar în cadrul Programului Operațional "Capital Uman" împotriva sentinței civile nr. 404 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2018.