ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1802/2015

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 1529 din 13 decembrie 2013 Tribunalul lași a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC „B.C.E.M.B.” SRL în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere constând în plata de daune în sumă de 4.500.000 lei rezultând din neexecutarea sau executarea defectuoasa a unor clauze ale contractului de parteneriat x/22 februarie 2005, invocată de pârâta-reclamantă; - a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele rezultând din facturile emise la data 15 noiembrie 2007 și până la 05 octombrie 2007, excepție invocată de reclamanta - pârâtă prin întâmpinarea la cererea reconvențională; - a constatat prescris dreptul la acțiune al „SC R.R.

SRL” pentru sumele rezultând din facturile aferente perioadei 15 noiembrie 2007-05 octombrie 2007; - a respins ca nefondată acțiunea formulata de SC „B.C.E.M.B.” SRL prin reprezentant legal T.B., în contradictoriu cu SC „SC R.R. SRL” SA; - a respins cererea reconvențională formulata de SC „SC R.R. SRL” SA în contradictoriu cu SC „B.C.E.M.B.” SRL și a compensat cheltuielile de judecată efectuate. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că: Tribunalul a respins excepția prescripției dreptul la acțiune în cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500.000,00 lei cu titlu de prejudiciu, reținându-se că suma solicitată de reclamantă ca prejudiciu se întemeiază pe neexecutarea și/sau executarea defectuoasă a clauzelor contractului de parteneriat nr. x/2005.

Instanța a apreciat că prin contestația formulată în cadrul dosarului de insolvență a intervenit întreruperea termenului de prescripție, din 2010, data respingerii cererii de declanșare a procedurii insolvenței, începând să curgă un termen care nu era împlinit la data introducerii prezentei acțiuni în instanță. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile întemeiate pe facturile emise din 15 noiembrie 2007 și până la 05 octombrie 2007, excepție invocată de reclamantă, raportat la termenul general de prescripție de 3 ani, la data formulării și depunerii cererii reconvenționale, instanța a apreciat-o ca întemeiată. Pe fondul litigiului, tribunalul a reținut că, la data de 01 octombrie 2002 s-a încheiat între SC R.R.

SA și SC B.C.E.M.B. SRL contractul nr. Z denumit „Contract de furnizare servicii dedicate internet și acces la rețeaua SC R.R. SRL având obiect activitățile menționate în art. 1 prevăzându-se durata de un an de zile, cu posibilitatea prelungirii. Ulterior, au mai fost încheiate două contracte, cel de-al doilea la data de 22 septembrie 2004 cu nr. Y - intitulat Contract de furnizare de servicii de telefonie, cu referire la pct. 1 la obiectul acestuia, respectiv furnizarea următoarelor servicii de telefonie (voce) fixă: asigurarea accesului la serviciile de voce și mesaje facsimile locale, interjudețene și internaționale în rețeaua SC R.R. SRL, precum și în alte rețele publice de telefonie fixă sau mobile în care SC R.R.

SRL are contracte de interconectare în vigoare, denumit serviciu de telefonie - și cel de-al treilea contract la data de 2 februarie 2005 cu nr. x/2005, contractul de parteneriat având ca obiect conform art. 1: „utilizarea în comun a infrastructurilor de telecomunicații, precum și desfășurarea împreună a tuturor activităților si investițiilor necesare în vederea furnizării către abonații E.M.B. a serviciilor de telefonie fixa în toate rețelele E.M.B. care au capabilitățile tehnice necesare.” Contractul s-a încheiat pe o perioada de 5 ani cu prelungire automată pe aceeași perioadă, dacă nici una dintre părți nu notifică celeilalte părți încetarea contractului cu cel puțin 60 zile înainte de expirarea termenului inițial.

Tribunalul a avut în vedere ansamblul drepturilor și obligațiilor părților identificate și indicate clar în contract și a constatat, contrar susținerilor reclamantei, că obiectul contractului x/2005 a vizat constituirea unei asocieri în înțelesul definit de Legea societăților comerciale, în vigoare la acea dată, să realizeze investiții în executarea clauzelor contractuale, fie pentru aducerea rețelelor la parametrii tehnici necesari pentru a se putea furniza serviciile ce au făcut obiectul contractului, în condiții de calitate tehnica avansată (art. 3.1 pct. 11 din contract), fie pentru asigurarea programelor soft și Know-how (art. 3.2, pct. 4), iar prin acest act serviciul de telefonie SC R.R.

SRL se adaugă serviciilor de televiziune prin cablu și internet asigurate de E.M.B., formând un serviciu complex, definit serviciu Triple-pay, care era posibil a fi furnizat printr-un singur cablu coaxial, fapt care avea ca finalitate dorită fidelizarea și stabilizarea abonaților proprii reclamantei, abonați existenți la data încheierii contractului dar și dezvoltarea bazei de abonați prin furnizarea unui serviciu cat mai complex. Tribunalul a constatat că, pârâtei nu i se pot imputa sumele pretinse de reclamantă, în condițiile în care aceasta și-a respectat clauzele contractuale prevăzute în contractul de parteneriat, regula general fiind că toate contractele se încheiau la sediul E.M.B., iar abonații anteriori ce solicitau telefonie SC R.R.

SRL trebuiau redirecționați către sediile reclamantei. S-a apreciat că, invocarea nerespectării acestei reguli nu a fost însă dovedită, după cum nedovedită este și susținerea reclamantei privind existența unui exod al abonaților de la reclamantă către pârâtă. Raportul de expertiză efectuat în cauză face referire la un număr de x clienți care au trecut din rețeaua E.M.B. în rețeaua SC R.R. SRL. Cu privire la acest aspect, instanța de fond a înlăturat o serie de elemente care au determinat în cele din urmă înlăturarea concluziilor raportului de expertiză, raportându-se și la dificultatea obiectivă de analiză a concluziilor expertului, atât timp cât clienții sunt identificați doar după nume și cod client, alocat în cadrul evidenței reclamantei.

Prin urmare, raportat la elementele indicate, au existat serioase îndoieli cu privire la situația de fapt existentă, respectiv a stabilirii trecerii a x clienți din rețeaua reclamantei în rețeaua pârâtei. Faptul că pârâta are propria ei rețea de televiziune prin cablu nu a implicat în mod automat nerespectarea clauzelor contractului de parteneriat încheiat, aceasta cu atât mai mult cu cât scopul acestuia viza doar furnizarea serviciilor de telefonie fixă. Pe de altă parte, conform răspunsului la obiecțiuni al expertului, din cei x clienți doar 1448 erau beneficiari ai serviciilor de telefonie și internet, în vreme ce 4644 clienți ai reclamantei-pârâte beneficiau exclusiv de servicii de televiziune prin cablu.

Raportat la aceste aspecte, tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare și suficiente pentru a se putea aprecia că s-a realizat o deturnare a clientelei reclamantei, plecarea unora dintre clienți de la reclamantă către pârâtă fiind rezultatul politicii adoptate de cele două societăți, în cadrul economiei de piață, separat de contractul de parteneriat încheiat, fiind o orientare spontană generată de aprecierea calităților firmei. Tribunalul a considerat că, reclamanta nu a făcut dovada deturnării clientele și efectuarea unor practici care au avut drept scop scăderea valorii de piața a reclamantei, tribunalul a apreciat că scăderea veniturilor invocată de SC E.M.B.

SRL și, de aici, momentele de instabilitate financiară ce au făcut imposibilă amortizarea investițiilor, nu sunt imputabile pârâtei, raportat la contractul de parteneriat încheiat. Instanța de fond a subliniat și faptul că, potrivit răspunsului la obiecțiuni al expertului, în anul 2007 reclamanta-pârâtă a vândut către SC U.P.C.R. SRL un număr de 30.200 clienți, fapt care face ca „exodul de clienți” la care se face referire, chiar raportat la cei x indicați de expert ( suma analizata de instanță), să fie necesar a fi privit prin prisma acestei cifre.

Pe de altă parte, raportul de expertiză, analizând evoluția încasărilor reclamantei stabilește, fără îndoiala pe ani ( din 2005 până în 2008) s-a înregistrat o creștere substanțială a încasărilor, în primul și al doilea an de după încheierea contractului nr. 6/2005, și o creștere mare în cel de-al treilea an, astfel că, raportat la aceste elemente, a tins să creadă că raportul de parteneriat a adus mai degrabă beneficii părților decât pierderi. Din analiza desfășurătoarele aferente serviciilor de telefonie, mail-urile anexate, dovedesc expedierea lor cel mai târziu la 12 martie 2008, astfel că SC E.M.B. SRL avea posibilitatea reală de a factura către foștii clienți serviciile prestate. Facturarea întregii sume, susține reclamanta, s-a realizat după 6 luni, după ce clienții au migrat către cealaltă societate, fără a se explica alegerea de către reclamantă a acestui interval.

Prin urmare, raportat la cele reținute, instanța nu a putut reține nici încălcarea acestui articol de către pârâta-reclamantă. Pentru aceste considerente, apreciind că nu s-a dovedit săvârșirea unor acte și fapte de concurență neloială, a respins în totalitate acțiunea reclamantei pârâte. Instanța a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă având în vedere următoarele: În primul rând, facturile indicate în motivarea cererii reconvenționale sunt documente întocmite în mod unilateral de către pârâtă, neîndeplinind condițiile impuse de art. 43 C. com., în vigoare la acea dată, nefiind acceptate de pretinsul utilizator. Pe de alta parte, o serie de facturi vizând pretenții în sumă de 469.510,96 lei au la bază culpa societății pârâte-reclamante, care a emis inițial facturi lunare doar la nivelul abonamentului, pentru ca apoi să se refactureze și alte sume de bani, la valoarea apreciată a încasărilor.

Suma de bani rezultând din desfășurarea relațiilor contractuale între părți în baza contractual nr. 7321000203 din 01 octombrie 2002 nu poate fi acordată întrucât serviciile de bandă pentru acces internet nu au mai fost furnizate de pârâtă SC R.R. SRL pentru unele locații din iunie 2007, pentru altele din 01 decembrie 2007 sau 01 mai 2008. Unele facturi solicitate au fost refuzate la plata iar altele nu au fost deloc primite, astfel că solicitarea de plată a acestora apare ca nefondată. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul, în temeiul art. 276 C. proc. civ., a dispus compensarea lor. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC B.C.E.M.B. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În ce privește cererea de clarificare a sumelor facturate cu încălcarea clauzelor contractului de parteneriat nr. x din 22 februarie 2005, apelanta a apreciat că instanța s-a pronunțat implicit asupra acesteia, considerând că tribunalul trebuia să menționeze în dispozitiv cel puțin soluția de admitere în parte a acțiunii. Apelanta - reclamantă a criticat soluția de respingere a cererii având ca obiect acordarea de daune în cuantum de 4.500.000 lei, susținând că instanța a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză și a denaturat atât clauzele convenției încheiate de părți cât și concluziile raportului de expertiză. A precizat apelanta că reclamanta a fost nevoită să dezvolte întreaga infrastructură de telecomunicații, să asigure: - dreptul de utilizare a rețelei sale metropolitane de cablu pentru toate localitățile în care acesta a devenit operant; - accesul abonaților E.M.B.

la infrastructura de comunicații SC R.R. SRL; - obținerea în parte a autorizațiilor, avizelor, licențelor, acordurilor necesare desfășurării obiectului contractului de parteneriat; spațiile necesare; - cadrul logistic de contractare și semnare a contractelor tripartite între SC R.R. SRL - E.M.B. și beneficiarul serviciilor de telefonie; - personal pentru contractare, relații cu clienții, service conectare și deranjamente, facturare și încasare, etc. și nu în ultimul rând să asigure terminalele de comunicații, concomitent cu obligația de a aduce rețelele puse la dispoziția parteneriatului în parametrii tehnici necesari pentru furnizarea serviciilor de telefonie în condiții de calitate adecvată.

Toate aceste obligații asumate de reclamanta - apelantă au fost respectate întocmai, motiv pentru care efortul financiar și gradul de îndatorare al acesteia față de unitățile bancare a fost unul la limita subzistenței, cu toate acestea investiția a fost însușită și asumată de reclamanta - apelantă cu precădere pentru primii doi ani de derulare a contractului de parteneriat, perioadă în care au fost finalizate lucrările de modernizare a infrastructurii de telecomunicații, concomitent cu o creștere semnificativă a numărului de abonați care să poată acoperi atât plata partenerului SC R.R. SRL”, cât și plata creditelor contractate în acest scop.

Perioada de amortizare accelerată acceptată și însușită de reclamanta-apelantă la data semnării contractului de parteneriat a fost de minim 5 ani, perioadă care a stat la baza negocierii și acceptării de către părți a termenului de valabilitate a convenției părților și care a creat convingerea reclamantei-apelante că în toată această perioadă își va putea respecta angajamentele financiare contractate. Mai mult, nici la data încheierii contractului de parteneriat și nici în perioada imediat următoare, reclamanta - apelantă nu putea anticipa comportamentul duplicitar al societății partenere „SC R.R. SRL”, care după ce a realizat potențialul portofoliului de abonați E.M.B., deținuți de aceasta din urmă pe raza Municipiului lași, prin semnarea contractelor tripartite, a procedat la dublarea infrastructurii de telecomunicații cu cea a reclamantei - apelante în cartierele Dacia și Alexandru și implicit la deturnarea abonaților acesteia.

Deturnarea portofoliului de clienți, având ca efect imediat și ireversibil scăderea valorii de piață a firmei E.M.B. SRL, a fost confirmată și prin concluziilor raportului de expertiză admis și administrat în cauză, realizat pe segmentul de clienți deținuți de reclamanta-apelantă pe raza municipiul lași, în cartierele Dacia și Alexandru, prin care s-a demonstrat faptul că, prin uzanțe comerciale necinstite și prin încălcarea obligațiilor asumate contractual, pârâta SC R.R. SRL a reușit într-o perioadă relativ scurtă să deturneze un număr de x de abonați E.M.B. Același raport de expertiză a determinat o valoare medie a unui abonat pe piața serviciilor de telecomunicații la nivelul anului 2007 ca fiind în cuantum de 447 euro/ abonat, creându-se astfel un prejudiciu estimat - la momentul sesizării instanței de judecata cu cererea ce face obiectul prezentei cauze - de aproximativ 2.700.000 euro, nu mai puțin de 11.700.000,00 lei - la cursul de schimb euro/ rol.

În timpul derulării și executării contractului de parteneriat nr. X/2005 pârâta-reclamantă SC R.R. SRL SA a edificat în municipiul lași rețele de telecomunicații electronice paralele cu cele ale reclamantei M.B., aspect ce dovedește interesul pârâtei reclamante de a avea acces direct la utilizatorii serviciilor de telecomunicații aflați în portofoliul de clienți ai reclamantei M.B. Pârâta-reclamanta SC R.R. SRL a încălcat astfel clauzele contractului de parteneriat, iar evaluarea concretă a prejudiciului cauzat prin aceasta deturnare de clienți a fost făcută prin raportul de expertiză din cauză.

În mod evident cei x de abonați au fost determinați să contracteze direct cu pârâta reclamantă toate serviciile de comunicații electronice, nu numai cele de telefonie și internet, iar prin aceasta contractare directă se dovedește încălcarea contractului de parteneriat de către pârâta reclamantă, care a „folosit” acest contract cu scopul clar și precis de deturnare a clientelei M.B. Valoarea prejudiciului determinat de deturnarea clientelei rezultă din concluziile raportului de expertiză ca fiind în cuantum de 2.723.124 euro. Prejudiciul înregistrat de reclamanta este determinat și de sumele facturate de pârâta reclamantă cu încălcarea clauzelor contractului de parteneriat, sume pentru care s-au emis notificările de refuz la plată și în același timp s-a solicitat efectuarea demersurilor pentru clarificarea și corectarea acestora.

Mai precizează faptul că înregistrarea pe suport CD și schimbul de adrese pe e-mail de la data de 12 martie 2008 depuse de pârâta reclamantă, dovedesc pe deplin faptul că aceasta a deținut baza de date a abonaților, precum și consumurile adiționale de telefonie în perioada octombrie 2007 - februarie 2008, bază de date pe care a transmis-o către reclamantă prin e-mail abia la data de 12 martie 2008 ca urmare a notificării de încetare a contractului de parteneriat, transmisă de reclamantă din 28 februarie 2008, prin care se invocă încălcarea totală a prevederilor art. 3.3 si art. 4.3 din contractul de parteneriat nr. X/2005, precum și a prevederilor de la lit. B și e) din anexa nr. 1 la același contract.

Apelanta a învederat componența prejudiciului determinat de achiziționarea de materiale în vederea executării contractului de parteneriat nr. X/2005 dintre cele două societăți, respectiv achiziționarea de echipamente de retransmisie „modem-uri” puse la dispoziția reclamantei de însăși partenerul SC R.R. SRL, care, după încetarea contractului de parteneriat, s-au constituit în stocuri de materiale în patrimoniul E.M.B. SRL, ce nu au mai putut fi valorificate, în condițiile încălcării contractului de parteneriat de către SC R.R. SRL. Între concluziile raportului de expertiză contabilă și cele reținute de instanța de fond există o reală contradicție, în condițiile în care instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul anulării acestora și nici expertul parte numit de pârâta „SC R.R.

SRL” nu a formulat opinie separată, fiind în total consens cu concluziile expertului desemnat. Concluziile instanței de fond cu privire la prejudiciul cauzat de pârâta SC R.R. SRL reclamantei E.M.B. sunt netemeinice și nelegale, fiind întemeiate pe aprecieri nesusținute de probele concludente ale dosarului cauzei, fac abstracție de concluziile raportului de expertiză contabilă de specialitate administrată în cauză și sunt în total dezacord cu obligațiile asumate contractual de părțile litigante. Apelanta apreciază ca eronate constatările instanței de fond cu privire numărul deloc neglijabil, de abonați E.M.B., respectiv x abonați, determinați prin uzanțe comerciale necinstite și prin încălcarea obligațiilor asumate contractual de pârâta SC R.R.

SRL, să contracteze servicii de telecomunicații direct cu aceasta din urmă. Astfel, în mod greșit instanța de fond a apreciat că există neconcordanțe între concluziile raportului de expertiză și centralizatorul în format CD prezentat de expertul atașat în susținerea acestora, prezentând un număr de trei până la cinci situații izolate, pe care Ie-a apreciat ca fiind suficiente pentru înlăturarea rezultatului raportului de expertiză, în condițiile în care pârâta „SC R.R. SRL” a refuzat în mod sistematic să pună la dispoziția expertului desemnat baza sa de date cu privire la abonații contractați în perioada martie - iulie 2007 în cartierele Dacia și Alexandru din municipiul lași. Și în condițiile în care aceste cazuri izolate ar fi reale, ele ar reprezenta o eroare de apreciere de 0.1%, eroare nesemnificativă și nerelevantă pentru a înlătura concluziile unei expertize de specialitate.

Nu lipsit de importanță este și faptul că, în motivarea hotărârii, instanța de fond s-a limitat în a prezenta apărările pârâtei „SC R.R. SRL” ca fiind concluzii sale, înlăturând astfel în mod nejustificat atât convenția părților cu privire la obligațiile asumate prin contractul de parteneriat cât și concluziile unui raport de expertiză de specialitate prin care s-au clarificat însăși obiectivele propuse de pârâta „SC R.R. SRL”. Greșit a reținut instanța de fond ca fiind irelevant pentru soluționarea cauzei faptul că reclamanta E.M.B., respectând clauzele contractului de parteneriat, a acționat cu bună credință și a dus la îndeplinire toate obligațiile asumate, făcând investiții în infrastructură și în echipamente de retransmise în cuantum de peste 2.700.000 euro și ignorând total atitudinea premeditată a partenerul „SC R.R.

SRL” de a diminua valoarea de piață a societății reclamante. Aceste aspecte rezultă din : nerespectarea clauzelor contractului de parteneriat de către pârâta „SC R.R. SRL”; deturnarea a aproximativ 6000 de abonați E.M.B.; faptul că, în urma încetării contractului de parteneriat la aproximativ jumătatea perioadei pentru care a fost încheiat, reclamanta rămâne cu stocuri impresionante de echipamente, vândute de însăși pârâta „SC R.R. SRL” și care nu puteau fi folosite decât pentru comercializarea serviciilor de telefonie SC R.R. SRL; îndatorarea excesivă a reclamantei E.M.B. prin facturarea unor servicii neprestate, emiterea de facturi peste termenii de valabilitate a relațiilor contractuale, emiterea de facturi pentru serviciile adiționale de telefonie cu o întârziere de peste șapte luni; determinarea reclamantei E.M.B.

să înstrăineze rețelele sale din Mun. lași, vânzarea fiind realizată sub presiunea devalorizării valorii de piață al acestei prin pierderea portofoliului de clienți; contractarea de împrumuturi bancare de către reclamanta E.M.B. pentru a face posibilă derularea contractului de parteneriat; poziția inferioară a reclamantei E.M.B. pe piața relevantă a serviciilor de telecomunicații la nivel național (aproximativ 32.000 de abonați) în raport cu poziția de piață deținută de pârâta SC R.R. SRL, la acea dată (aproximativ 2.000.000 de abonați). Prin întâmpinare, intimata SC R.R. SRL a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta SC „B.C.E.M.B.” SRL ca neîntemeiat, conform considerentelor expuse pe larg în întâmpinare.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și pârâta-reclamantă SC R.R. SRL, prin care a criticat soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru facturile emise la 15 noiembrie 2007 până la 5 octombrie 2007 precum și soluția de respingere a cererii reconvenționale. Pârâta a arătat că facturile respective au fost emise în data de 15 noiembrie 2007, data scadenței fiind însă 25 noiembrie 2007. Conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.

Prin urmare, prescripția a început să curgă, în ceea ce privește facturile enumerate anterior (cu referire în mod evident la termenul general de prescripție de 3 ani precizat în art. 3 din același act normativ), de la data de 26 noiembrie 2007, fiind împlinită în data de 26 noiembrie 2010. Apelanta - pârâtă a formulat și expediat către Tribunalul lași întâmpinarea și cererea reconvențională în data de 15 noiembrie 2007. Deși instanța de fond a reținut la fila 4 din cuprinsul sentinței faptul că „la termenul din 18 noiembrie 2010 pârâta depune la dosar întâmpinare și cerere reconvențională”, această susținere este greșită, întâmpinarea fiind depusă în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, calculat astfel cum a arătat anterior (începând de la data imediat următoare scadenței facturilor respective).

Mai mult, nici nu a existat un termen de judecată în data de 18 noiembrie 2010, primul termen acordat în acest dosar fiind 04 ianuarie 2011 (aspect confirmat de informațiile publicate pe portal.just.ro). De asemenea, chiar daca s-ar fi depus/expediat reconvențională în data de 18 noiembrie 2010, nu s-ar fi impus admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, deoarece în calcularea termenului de 3 ani nu are relevanță data emiterii facturilor (15 noiembrie 2010) ci data scadenței acestora (25 noiembrie 2007). Pentru motivele expuse, pârâta a solicitat instanței de apel să constate că în ceea ce privește facturile emise în data de 15 noiembrie 2007, indicate punctual la fila 1 din apel, nu s-a împlinit termenul de prescripție, cu obligarea reclamantei SC B.C.E.M.B.

SRL la plata sumelor aferente facturilor indicate, conform precizărilor făcute, (unele dintre facturi fiind achitate parțial de către intimata-reclamantă). Apelanta - pârâtă SC R.R. SRL a susținut că este greșit raționamentul instanței de fond conform căruia facturile indicate în motivarea cererii reconvenționale sunt documente întocmite în mod unilateral de către pârâtă, neîndeplinind condițiile impuse de art. 43 C. com., în vigoare la acea dată, nefiind acceptate de pretinsul utilizator, pentru următoarele motive: Facturile reprezintă acte unilaterale și se întocmesc, în mod firesc, în mod unilateral; ele reprezintă, conform prevederilor art. 46 C. com.

și art. 6 din Legea nr. 82/1991 (Legea contabilității), simple documente justificative și nu acte juridice, nefiind necesar să îndeplinească cerințele art. 948 (respectiv „consimțământul valabil al părții care se obligă”); în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1017 din 27 martie 2009; Conform art. 46 C. com., proba obligațiilor comerciale se poate face „prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă”; ori, în prezenta cauză, a fost întocmit un raport de expertiză contabilă, în cuprinsul căruia sunt evidențiate în mod detaliat facturile înregistrate și achitate parțial, precum și facturile refuzate la plata ori cele neînregistrate de către intimata-reclamantă; de exemplu, filele 8-9 din raportul de expertiză contabilă arată în mod clar facturile refuzate total la plată (tabel nr. 1, fila 8 raport expertiză), facturile înregistrate parțial (tabel nr. 2, fila 8/9 raport expertiză) și facturile neînregistrate (tabel nr. 3, fila 9 raport expertiză); tot în cuprinsul raportului de expertiză contabilă, la fila nr. 12, se indică faptul că în intervalul 2005-2008 intimata.

Reclamantă a înregistrat facturi în valoare de 5.071.379,95 lei și a achitat facturi în valoare de 4.256.304,81 lei, rămânând neachitate facturi înregistrate în valoare de 815.075,14 lei; prin urmare, instanța de fond avea la dispoziție instrumentele necesare, respectiv „orice alte mijloace de proba admise de legea civilă”, pentru a stabili în mod temeinic motivat care sunt obligațiile de plată aflate în sarcina intimatei-reclamante, urmând a o obliga pe aceasta la plata către SC R.R. SA a respectivelor sume.

Referitor la susținerea conform căreia facturile vizând pretenții în sumă de 469.510,96 lei au la bază culpa societății pârâte-reclamante care a emis inițial facturi lunare doar la nivelul abonamentului pentru ca apoi să se refactureze și alte sume de bani, apelanta a arătat că în mod neîntemeiat intimata-reclamantă a înregistrat parțial acele facturi, înregistrarea parțială fiind făcută chiar sub nivelul valorii abonamentului lunar, ceea ce este în mod vădit incorect. Practic, fiecare factură avea doua componente: abonament + convorbiri efectuate. Intimata-reclamantă a înregistrat în contabilitate, conform raportului de expertiza contabilă, valori care sunt mai mici decât valoarea abonamentului lunar (valoare care era fixă și care nu putea fi „redusă” sub nici un motiv de către intimata-reclamantă).

Prin tabelul înserat în cuprinsul notelor de ședința, a detaliat situația fiecărei facturi înregistrată parțial, indicând componența „abonament” precum și valoarea înregistrată de către intimata-reclamantă, valoare ce este în mod total nejustificat mai mică decât valoarea abonamentului. Astfel, valoarea totală a componentei „abonament” din cuprinsul acestor facturi este de 333.063,43 lei (suma ce reprezintă valoare minima ce ar fi trebuit înregistrată în contabilitate), iar intimata-reclamantă a înregistrat doar valoarea de 216.444,31 lei. în acest mod, SC R.R. SRL a fost prejudiciată cu suma totala de 116.619,12 lei, sumă ce nu a fost înregistrată în contabilitate. De asemenea, apelanta a considerat că este criticabilă și inconsecvența instanței de fond.

Astfel, deși la fila 11 din sentința pronunțată instanța arată că intimata-reclamantă avea posibilitatea reală, legală și contractuală de a factura și încasa contravaloarea convorbirilor efectuate de către clienți, la fila 12 aceasta respinge pretențiile pârâtei, motivat de modul pretins eronat de emitere a facturilor. Apelanta a considerat că emiterea facturilor doar pentru contravaloarea abonamentelor (deși acele facturi în valoare de 469.510,96 lei aveau două componente abonament + convorbiri, și nu au fost emise „doar la nivelul abonamentului”, cum greșit susține instanța de fond) nu reprezintă un motiv întemeiat pentru ca instanța să respingă pretențiile. În consecință, această apelantă a solicitat obligarea reclamantei inclusiv la plata sumei de 116.619,12 lei reprezentând diferența neînregistrată, deoarece neînregistrarea acestor sume s-a datorat culpei exclusive a acesteia.

Referitor la susținerea conform căreia suma de bani având la bază contractul nr. 7321000203/01 octombrie 2002 nu poate fi acordată întrucât serviciile de bandă pentru acces internet nu au mai fost furnizate de pârâta SC R.R. SRL pentru unele locații din iunie 2007, pentru altele din 01 decembrie 2007 sau 01 mai 2008, apelanta a susținut că sunt neîntemeiate, nefiind adusă nici o dovadă în acest sens. Instanța de fond a preluat susținerile intimatei-reclamante, fără a analiza aspecte precum temeinicia refuzului la plată. Considera că, prin neanalizarea împrejurării dacă refuzul de a înregistra o serie de facturi în contabilitate a fost justificat, instanța nu putea decide în mod corect respingerea pretențiilor SC R.R.

SRL în ceea ce privește plata acestora. Ori, în cuprinsul considerentelor, nu exista nici o trimitere cu privire la temeinicia acestui refuz, nici un argument al instanței în ceea ce privește atitudinea pretins corectă a intimatei-reclamante de a refuza la plată respectivele facturi. În ceea ce privește susținerea că unele facturi nu ar fi fost primite, arătă că in conformitate cu contractele pentru furnizarea serviciilor de telefonie și internet, beneficiarul (respectiv, intimata-reclamantă) nu este exonerat de plata pentru motivul că nu a primit factura. Obligația de plata a serviciilor furnizate subzistă, iar beneficiarul poate obține fotocopii ale facturilor. O alta soluție (refuzul la plată pe motiv de netransmitere a facturilor) ar conduce la situația unei îmbogățiri fără justă cauză de care ar profita aceasta, iar o atare situație nu poate fi acceptată sau chiar girată de către instanța de judecată.

Ori, prin sentința pronunțată, instanța de fond nu a făcut decât să gireze atitudinea intimatei-reclamante, acordând astfel îmbogățirii fără justă cauză un pretins și nejustificat caracter legal. Apelanta pârâtă SC „B.C.E.M.B.” SRL a formulat întâmpinare, invocând excepția nulității absolute a cererii reconvenționale și a cererii de apel formulată de SC R.R. SRL și solicitând respingerea apelului pârâtei - reclamante. în motivarea excepției, a arătat că nici pe cererea reconvențională și nici pe cererea de apel nu s-a aplicat, în original, semnătura reprezentantului legal al societății pârâte și nici sigiliul acesteia, ceea ce atrage nulitatea cererilor.

În ce privește calculul termenelor de prescripție pentru sumele solicitate în temeiul facturilor emise în noiembrie 2007, a susținut că instanța a aplicat corect prevederile art. 3 și 7 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă raportat la data emiterii facturilor și la data înregistrării cererii reconvenționale. Pârâta a arătat că în mod corect a fost respinsă cererea reconvențională, facturile fiind întocmite în mod unilateral, nefiind acceptate la plată. Apelanta - pârâtă a refuzat soluționarea litigiului pe cale amiabilă și a încălcat obligațiile contractuale în special cu privire la facturarea serviciilor, astfel că nu se poate prevala de propria culpă și nu poate solicita contravaloarea acestor facturi.

Aspectele legate de facturile expres menționate și sumele pretinse de apelanta SC R.R. SRL sunt relevate și în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, astfel încât în mod corect a apreciat instanța de fond asupra netemeiniciei integrale a pretențiilor acestei apelante. De asemenea, în mod corect a apreciat instanța de fond asupra netemeiniciei sumelor ce au fost facturate pentru serviciile de furnizare bandă pentru acces internet, care ar fi fost efectiv prestate, când aceste servicii de internet nu au mai fost furnizate de către SC R.R. SRL pentru locațiile din lași și Tulcea începând cu luna iunie 2007 - pentru că M.BIT a vândut rețelele din acele localități, iar SC R.R.

SRL nu a înțeles să valorifice dreptul său de preemțiune la cumpărarea acestor rețele, iar pentru locațiile din Târgu Frumos (jud. lași) servicii de internet nu au mai fost furnizate începând cu 01 decembrie 2007, respectiv pentru Pașcani (jud. lași) și Rădăuți și Fălticeni (jud. Suceava) începând cu 01 mai 2008 și rezultă din probele dosarului în mod indubitabil aceste aspecte, încetând Contractul nr. X din 01 octombrie 2002 la datele specificate anterior, astfel încât în mod nelegal și netemeinic, în afara oricărui contract pârâta a continuat facturarea începând cu luna mai 2008. La dosarul cauzei au fost depuse împuternicirea dată de SC R.R. SA consilierului juridic G.C.C. (fila 47 dosar), extrasul pentru informații emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului și împuternicirea avocațială către avocatul M.T.

dată de SC R.R. SRL (fila 51 dosar). La data de 12 mai 2014 apelanta-intimată SC R.R. SA a depus la dosar completări la motivele de apel, care au fost comunicate părții adverse. În ședința publică din 22 mai 2014 instanța a admis solicitarea ambelor părți de efectuare a unui supliment la expertiza tehnică a expertului A.M. Prin decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, au fost respinse excepțiile nulității absolute a cererii reconvenționale și a cererii de apel formulate de SC R.R. SRL, invocate de SC „B.C.E.M.B.” SRL., a fost respins apelul declarat de apelanta reclamantă SC „B.C.E.M.B.” SRL împotriva sentinței nr. 1529 din 13 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul lași, secția a II-a civilă contencios administrativ.

Prin aceeași decizie, a fost admis apelul declarat de apelanta - pârâtă SC R.R. SRL împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte și în consecință: A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei - reclamante cu privire la pretențiile întemeiate pe facturile emise la data de 15 noiembrie 2007. Totodată a fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC R.R. SRL. A obligat pe reclamanta - pârâtă SC „B.C.E.M.B.” SRL să plătească pârâtei SC R.R. SRL suma de 763.344,01 lei cu titlu de pretenții. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate. De asemenea, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Curtea de apel pentru a pronunța această decizie a constatat următoarele: Analizând, excepția nulității cererii reconvenționale și a cererii de apel formulate de SC R.R. SRL, invocată de reclamanta - pârâtă SC „B.C.E.M.B.” SRL, instanța a constatat că este neîntemeiată, în considerarea faptului că, ambele cereri sunt semnate de consilierul juridic Gheorghiu Constantin Cristian, împuternicit de societatea pârâtă, prin administrator B.I., să o reprezinte atât la tribunal (fila 72 dosar fond) și la curtea de apel (fila 47 dosar apel). În ce privește apelul declarat de reclamanta-pârâtă SC B.C.E.M.B. SRL, instanța de apel l-a respins pentru următoarele considerente: S-a reținut că, soluția de respingere a cererii având ca obiect acordarea de daune în cuantum de 4.500.000 lei este corectă.

Instanța de apel a reținut că, temeiul acordării acestor daune îl reprezintă deturnarea clientelei reclamantei și scăderea valorii de piață a societății, îndatorarea reclamantei prin contractarea de împrumuturi bancare pentru a face posibilă derularea contractului de parteneriat, respectiv achiziționarea de echipamente de retransmisie care, după încetarea contractului de parteneriat, s-au constituit în stocuri de materiale, ce nu au mai putut fi valorificate. Raportat la probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și raportul de expertiză tehnică) curtea a constatat că, în mod judicios, tribunalul a reținut ca nefiind dovedită încălcarea clauzelor contractului de parteneriat sau executarea defectuoasă a unor clauze de către pârâtă, sub aspectele arătate mai sus.

Potrivit art. 1 din contract și la obligațiile părților contractante, enumerate la art. 3.1 și 3.2 din contract (în special la obligația reclamantei de a asigura dreptul de utilizare a rețelei sale metropolitane de cablu, terminalele de comunicații, personalul și spațiile necesare desfășurării parteneriatului, de a administra rețelele puse la dispoziția parteneriatului la parametri tehnici necesari furnizării serviciilor în condiții de calitate tehnică adecvată, și la obligațiile pârâtei: de a asigura resursele de numerotație și facilitățile la care SC R.R. SRL are acces; de a asigura accesul la rețeaua pe care o deține sau operează; de a asigura transmiterea apelurilor către abonații SC R.R.

SRL; de a asigura programele soft și know-how-ul necesare, etc.) curtea a constatat că obiectul acordului încheiat de părți nu l-a reprezentat doar realizarea investițiilor necesare dezvoltării rețelelor de comunicații, astfel cum a susținut apelanta, ci constituirea unei asocieri în vederea furnizării de servicii de telefonie fixă în toate rețelele E.M.B. Dealtfel, prin cererea introductivă, reclamanta apelantă a arătat în mod expres faptul că serviciul de telefonie SC R.R. SRL se adaugă serviciilor asigurate de E.M.B., formând un serviciu complex (serviciu „triple-play”), posibil a fi furnizat printr-un singur cablu coaxial.

Faptul că părțile s-au obligat să aducă rețelele la parametrii tehnici necesari pentru a se putea furniza serviciile în condiții de calitate tehnică adecvată, să asigure terminalele de comunicații, spațiile și personalul necesar desfășurării activității (obligații asumate de reclamantă), respectiv să asigure resursele de numerotație și facilitățile necesare, programele de soft și know-how-ul, transmiterea apelurilor către abonații SC R.R. SRL din rețeaua E.M.B. (obligații asumate de pârâtă la pct. 9.2 din contract) dar și prevederile cuprinse în anexa 1 la contract, potrivit cu care: „fiecare parte își asumă riscul de profit/pierderi pentru serviciile oferite în comun și toate cheltuielile corespunzătoare obligațiilor asumate”, conduce la concluzia că scopul încheierii contractului nu a fost doar acela al realizării unor investiții în infrastructură, ci de asociere în vederea furnizării serviciilor de telefonie fixă.

Așa fiind, instanța a respins critica apelantei, potrivit cu care investițiile efectuate pentru dezvoltarea rețelei de telecomunicații, respectiv îndatorarea societății prin contractarea de credite, reprezintă un prejudiciu imputabil pârâtei, aceste investiții realizându-se în exercitarea clauzelor contractuale. În ce privește critica referitoare la deturnarea portofoliului de clienți, având ca efect scăderea valorii de piață a firmei E.M.B., instanța a respins-o ca nefondată având în vedere lipsa dovezilor relevante în acest sens, dar și susținerile expertului, care a constatat o creștere substanțială a încasărilor reclamantei în primii doi ani după încheierea contractului și o creștere mare în cel de-al treilea an, elemente ce l-au condus la concluzia că raportul de parteneriat a adus părților mai degrabă beneficii decât pierderi.

Instanța a avut în vedere și împrejurarea că în Anexa 1 a contractului se prevedea obligativitatea redirecționării către reclamantă doar a abonaților acestei societăți care solicitau și conectarea la SC R.R. SRL - și care privea doar clienți deținuți de reclamantă în portofoliu la momentul semnării contractului - dar și lipsa unei clauze de neconcurență în acordurile încheiate de părți. Curtea a înlăturat ca neîntemeiate susținerile apelantei - reclamante potrivit cu care raportul de expertiză dovedește deturnarea de către pârâtă a portofoliului de clienți și crearea unui prejudiciu reclamantei în valoare de 2.723.124 euro, atât prin deturnarea clienților cât și prin facturarea sumelor de către pârâtă cu încălcarea clauzelor de parteneriat.

Astfel, instanța de apel a statuat că, prin constatările punctuale făcute de expertul contabil, nu sunt de natură a dovedi existența unor practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite, respectiv deturnarea clientului reclamantei, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 actualizată. A confirmat împrejurarea reținută de către instanța anterioară, în sensul că există neconcordanțe în privința numărului clienților care au trecut în rețeaua SC R.R. SRL din rețeaua E.M.B. Suplimentul de expertiză efectuat în apel a relevat faptul că s-a constatat migrarea clienților doar pentru cei menționați în anexa 1 (918 clienți), fiind incertă situația a 39 clienți, iar numărul clienților care au contractat direct cu RCS & SC R.R.

SRL fiind de 3912. Curtea a apreciat ca irelevant faptul că un client care a contractat de la reclamanta-pârâtă doar serviciul de internet a contractat ulterior de la pârâtă serviciul de telefonie, individual sau ca parte dintr-un pachet complet de servicii (telefonie fixă, internet și televiziune). Instanța a constatat că, raportat la prevederile contractului de parteneriat, care fac referire la existența unei infrastructuri proprii a pârâtei și care nu limitează adoptarea unei politici comerciale proprii, la lipsa altor elemente probatorii, de natură a susține atragerea clientelei prin uzanțe necinstite, criticile apelantei referitoare la deturnarea clientelei și la dovedirea prejudiciului produs ca efect al acestei deturnări sunt nefondate fiind respinse ca atare.

Instanța a respins ca nefondate și criticile formulate de apelanta SC „B.C.E.M.B.” SRL privind respingerea cererii având ca obiect clarificarea și corectarea sumelor facturate în temeiul contractului de parteneriat, nefiind dovedită, în concret, cu privire la fiecare dintre facturile enumerate în acțiune, încălcarea clauzelor acestui contract. Astfel, instanța a reținut că, deși prin adresa din 2 aprilie 2008, invocată prin cerere, aflată la fila 41 dosar, reclamanta contestă modul de întocmire, de transmitere, precum și parțial, sumele înscrise în cele 11 facturi enumerate, nu precizează care sunt prevederile contractuale încălcate, sumele acceptate la plată, respectiv sumele contestate, pentru a putea fi verificate susținerile acesteia.

Mai mult, deși o parte din sume au fost recunoscute, reclamanta nu a făcut dovada plății nici pentru sumele necontestate, astfel că nu poate invoca excepția neexecutării contractului. Instanța de apel a înlăturat și susținerea apelantei potrivit căreia, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune și respingând cererea reconvențională, instanța de fond s-a pronunțat implicit în sensul admiterii în parte a cererii sale având ca obiect clarificarea și corectarea sumelor facturate în temeiul contractului de parteneriat, întrucât fiecare cerere, respectiv apărare are temeiuri diferite, cum diferite sunt (cel puțin în parte) și facturile invocate de părți.

Mai mult, instanța de fond a reținut corect ca nefiind dovedită facturarea necorespunzătoare sau nefacturarea de către pârâta-reclamantă a serviciilor ce fac obiectul contractului de parteneriat, pe care se întemeiază cererea reclamantei, precum și împrejurarea că apelanta putea refactura serviciile prestate către clienții săi. Referitor la apelul declarat de apelanta - pârâtă SC R.R. SRL București.

S-a constatat ca fiind fondată critica referitoare la greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru facturile emise la 15 noiembrie 2007 și 5 octombrie 2007. Astfel, Curtea a constatat că, prin cererea reconvențională expediată prin corespondență la 15 noiembrie 2010 (fila 68 dosar fond) pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 1.204.138,80 lei (precizată ulterior ca fiind de 1.280.392, 87 lei fila 79 dosar fond) ce include contravaloarea facturilor emise la data de 15 noiembrie 2007, scadente la 25 noiembrie 2007. Raportat la data expedierii cererii - 15 noiembrie 2010 și la data scadenței facturilor emise la 15 noiembrie 2007, necontestată în cauză, curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a reținut că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 era îndeplinit la data formulării cererii reconvenționale.

Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile întocmite la data de 15 noiembrie 2007, invocată în cererea reconvențională și în cererea precizatoare aflată fila 79 dosar fond, urmând a verifica în fond susținerile părților referitoare la obligația de plată a acestor facturi. Instanța a constatat că, potrivit raportului de expertiză efectuat în apel, au fost înregistrate în contabilitatea SC „B.C.E.M.B.” SRL Pașcani, pentru serviciile prestate, facturile enumerate în anexă, soldul neachitat fiind, la data efectuării expertizei, de 815.075,14 lei. De asemenea, instanța a reținut că expertul a identificat atât situații în care reclamanta-pârâtă SC „B.C.E.M.B.” SRL a plătit parțial facturile înregistrate în contabilitate, cât și facturile refuzate la plată și neînregistrate (fila 108 dosar).

Având în vedere precizările făcute de expert cu privire la facturile înregistrate în contabilitatea reclamantei și neachitate, precum și constatările anterioare referitoare la formularea în termen a cererii în pretenții privind facturile emise la 15 noiembrie 2007, în valoare de 488471,14 lei, instanța a constatat că apelanta SC B.C.E.M.B. SRL datorează apelantei SC R.R. SRL atât contravaloarea acestor facturi, cât și contravaloarea facturilor din 5 iunie 2008, din 7 iulie 2008, din 6 august 2008, din 2 septembrie 2008, fiecare în valoare de câte 27,25 lei, contravaloarea facturii din 6 ianuarie 2011 de 29 lei, suma de 58.290,56 lei rămasă neachitată din factura din 6 martie 2008 (totalizând 546.899,70 lei) precum și suma de 216.444,31 lei reprezentând contravaloarea facturilor enumerate în tabelul nr. 2 (fila 109 dosar), înregistrate parțial în contabilitatea E.M.B.

SRL Pașcani, în total suma de 763.344,01 lei. În ce privește factura din 6 martie 2008 în valoare totală de 59.989,94 lei, instanța a avut în vedere că, potrivit răspunsului expertului la obiecțiuni, a fost achitată de către reclamanta - pârâtă la data de 4 ianuarie 2008, doar diferența neachitată în sumă de 58.290,96 lei fiind inclusă în pretențiile acordate. Instanța a mai reținut contrar susținerilor reclamantei, că a fost dovedită în cauză prestarea serviciilor de către pârâta-reclamantă, înregistrarea în contabilitatea reclamantei-pârâte a acestor facturi și plata parțială a facturilor enumerate în suplimentul raportului de expertiză efectuat în apel. De asemenea, a respins excepția de neexecutare a contractului invocată de apelantă în contextul în care s-a dovedit executarea obligațiilor de prestare a serviciilor contractate precum și neplata de către apelanta-intimată a contravalorii acestor servicii.

Având în vedere faptul că, prin adresa nr. 235 din 28 februarie 2008, reclamanta-pârâtă a notificat pârâtei-reclamante încetarea contractului, instanța a admis în parte cererea formulată prin cererea reconvențională, respectiv în limita sumei de 763.344,01 lei arătată mai sus, sumele cuprinse în facturile refuzate la plată ca urmare a încetării relațiilor contractuale nefiind datorate. În ce privește completările aduse motivelor de apel de către apelanta SC R.R. SRL la data de 12 mai 2014 (filele 52-55 dosar) prin care s-a criticat și soluția de respingere a excepției prescripției dreptului material al reclamantei la acțiune având ca obiect plata prejudiciului de 4.500.000 lei, instanța a constatat că au fost făcute peste termenul de apel de 15 zile de lege, care a expirat la 2 aprilie 2014 (comunicarea hotărârii către apelantă fiind făcută la 17 martie 2014) motiv pentru care nu le poate analiza.

Pentru considerentele arătate mai sus, instanța de apel a constatat întemeiat apelul formulat de SC R.R. SA, iar în conformitate cu dispozițiile art. 276 C. proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți. Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamanta și pârâta au declarat recurs. 1. Recursul declarat de reclamantă. Prin recursul declarat reclamanta solicită în principal, casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în ipoteza în care se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea decizie atacate, în sensul admiterii apelului declarat de împotriva sentinței civile nr. 1529 din 13 decembrie 2014 pronunțata de Tribunalul lași, secția a II-a civilă contencios administrativ, în sensul schimbării în parte a acesteia, prin obligarea SC R.R.

SRL de a corecta sumele facturate cu încălcarea clauzelor contractului de parteneriat nr. x din 22 februarie 2005 pentru perioada 15 noiembrie 2007 - 18 septembrie 2008 și de a achita reclamantei suma de 4.500.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin neexecutarea și executarea defectuoasă a contractului de parteneriat nr. x din 22 februarie 2005, a anexelor și actelor adiționale, cu consecința respingerii apelului declarat de pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta - reclamantă invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, reclamanta critică soluția pronunțată în apel, în temeiul motivelor de nelegalitate invocate, incluzând apărările dezvoltate pe larg din perspectiva criticilor expuse în cererea de recurs, cu privire la faptul că: Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 29 septembrie 2010, înainte de adoptarea Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționării