ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 642/2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 642/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia

nr. 642/2017

Deliberând

asupra cauzei, constată următoarele:

Prin

contestație la titlu, Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu

Municipiul Târgu Mureș și cu Consiliul Local al Municipiului Târgu

Mureș, lămurirea aplicării titlului executoriu reprezentat de

Decizia civilă nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, în sensul că efectele acestei hotărâri

au devenit caduce, ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 4082

din 11 decembrie 2006, de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, în Dosarul nr. x/1/2006, pretinsa nelichiditate a

penalităților, în sumă de 12.627.387.343 lei, neavând niciun

efect asupra curgerii penalităților aferente lucrărilor

contractuale care au fost și sunt datorate pentru întreaga perioadă

ulterioară pronunțării Sentinței civile nr. 1412/2000

și până la stingerea integrală a debitului. Contestatoarea

Societatea A. SRL a solicitat și să se constate, în

consecință, că debitul principal stabilit prin Sentința

civilă nr. 1412/2000 nu a fost stins nici până la această

dată, singurele sume executate fiind cheltuielile de judecată, de

executare, și o parte din penalitățile inițial stabilite,

până la concurența sumei de 905.695,2153 lei. De asemenea,

contestatoarea a solicitat, în caz de opunere a intimatului, obligarea acestuia

la plata cheltuielilor de judecată.

2.

Cauza a fost examinată în primă instanță de Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, și soluționată prin Decizia nr. 383/A din 25 mai

2015, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Municipiului Târgu Mureș și respinsă, în

consecință, cererea în contradictoriu cu acest intimat, au fost

respinse excepțiile inadmisibilității, lipsei de obiect și

autorității de lucru judecat, iar contestația la titlu a fost

admisă în parte și lămurită Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie

2005 în sensul că, prin raportare la Decizia nr. 2391 din 3 iulie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 nu mai produce efecte în cadrul

executării silite. De asemenea, a fost respins ca inadmisibil capătul

de cerere vizând constatarea faptului că debitul executat în baza

Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 nu a fost stins până la data

pronunțării deciziei, iar intimații au fost obligați la

plata cheltuielilor de judecată.

Cu

privire la prima excepție soluționată, Curtea de Apel a stabilit

că Municipiul Târgu Mureș nu are calitate de debitor, iar

împrejurarea că prin dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.

215/2001 rep. se conferă unității administrativ teritoriale un

drept de reprezentare în justiție, nu conferă, automat acestora calitatea

de parte litigantă.

Excepția

inadmisibilității și lipsei obiectului contestației au fost

respinse, prima instanță a arătat că Decizia nr. 4/A din 28

ianuarie 2005 are legătură directă cu executarea silită a

Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 pronunțată de

Tribunalul Mureș și că, de asemenea, lămurirea sa se impune

în contextul pronunțării altor trei decizii de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, respectiv, Decizia nr. 2434 din 22

aprilie 2003, Decizia nr. 4082 din 11 decembrie 2006 și Decizia nr. 2391

din 3 iunie 2008. Constatându-se că deciziile evocate au fost

pronunțate în același dosar, dar în cicluri procesuale diferite,

deciziile instanței supreme, prima instanță a stabilit că

efectele deciziei 4/2005 trebuie adaptate la efectele deciziilor succesive,

care au modifica-o implicit. Astfel, deciziile nr. 4082 din 11 decembrie 2006

și nr. 2391 din 3 iunie 2008 au fost pronunțate tocmai în

legătură cu petitul vizând penalitățile de întârziere care

au format obiectul Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005. De aceea,

contestația la titlu a fost considerată admisibilă în temeiul

art. 399 alin. (1) teza a II-a și art. 400 alin. (2) C. proc. civ., atât

din perspectiva existenței unui titlu, cât și din cea a existenței

obiectului său.

Excepția

autorității de lucru judecat a fost, la rândul său respinsă

prin raportare la Sentința nr. 16358 din 2013 a Judecătoriei Cluj,

deoarece aceasta a avut în vedere numai cele trei decizii ale instanței

supreme, dar nu a lămurit problema aplicării titlului contestat în

cauză, Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005.

Cu

privire la fondul cauzei s-a reținut că, în timp ce litigiul

comercial purtat între A. SRL și Consiliul Local al Municipiului Târgu

Mureș se afla în rejudecare, la Curtea de Apel Târgu Mureș, ca urmare

a casării cu trimitere dispuse prin decizia C.S.J. nr. 2434 din 22 aprilie

2003, numai în ceea ce privește penalitățile de întârziere, a

fost pronunțată Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 a Curții de

Apel Târgu Mureș. Prin această hotărâre s-a lămurit aplicarea

titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 1412 din 23 octombrie 2000

a Tribunalului Mureș, în sensul că, în raport cu considerentele

și dispozitivul Deciziei nr. 2434 din 22 aprilie 2003,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, nu este lichidă

creanța privind penalitățile de întârziere în sumă de

12.627.387.343 lei vechi. Concluzia lipsei caracterului lichid al creanței

reprezentate de penalitățile de întârziere rezultă cu claritate

din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4418

din 4 octombrie 2005, prin care Decizia nr. 4/A/2005 a rămas

irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului formulat de A. SRL,

instanța supremă subliniind că pentru penalități,

creanța deși există, valoarea ei nu a fost definitiv

cuantificată. Totodată, Înalta Curte de Casație și

Justiție a reținut că, în mod judicios, instanța de apel a

stabilit că titlul executoriu reprezintă o creanță

certă, lichidă și exigibilă pentru sumele de 3.807.887.049

lei, contravaloare lucrări și 220.965.345 lei, cheltuieli de

judecată. Prin urmare, s-a confirmat, în mod irevocabil, că debitul

principal în sumă de 3.807.887.049 lei constituie o creanță

certă, lichidă, exigibilă, rămânând în discuție doar

caracterul lichid al creanței reprezentate de penalitățile de

întârziere - care, conform dezlegărilor date prin Decizia Curții

Supreme de Justiție nr. 2434 din 22 aprilie 2003, trebuia cuantificate.

Curtea

a constatat că după pronunțarea Deciziei nr. 4/A/2005 a

Curții de Apel Târgu Mureș și a Deciziei nr. 4418 din 4

octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a

finalizat al doilea ciclu procesual cu privire la fondul cauzei, mai exact la

penalitățile de întârziere. În acest sens, prin Decizia nr. 14/A din

23 februarie 2006, pronunțată, în rejudecare, Curtea de Apel Târgu

Mureș s-a admis apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Târgu

Mureș împotriva Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a

Tribunalului Mureș, cu consecința reducerii cuantumului

penalităților de întârziere, de la 12.627.387.343 lei vechi, la

521.850.721 lei vechi. Ulterior, prin Decizia nr. 4082 din 11 decembrie 2006,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de

A. SRL împotriva Deciziei nr. 14/A din 23 februarie 2006, trimițând, din

nou, cauza, spre rejudecare. Așadar, până la momentul

pronunțării acestei ultime decizii creanța reprezentată de

penalitățile de întârziere nu era încă lichidă deoarece

suma constituind penalitățile de întârziere nu fusese corect cuantificată.

În

al treilea ciclu procesual s-a pronunțat, mai întâi, Decizia nr. 59/A din

21 septembrie 2007, prin care Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul

formulat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a

Tribunalului Mureș, cu consecința obligării pârâtului Consiliul

Local al Municipiului Târgu Mureș și la plata sumei de 4.908.880 lei

noi, penalități de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului

principal, calculate până la data de 5 iunie 2007, și în continuare

până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 11.729 lei

noi, penalități de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului

principal în cuantum de 11.729 lei - Ron, respectiv a sumei de 197.926,87 lei

noi. Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu

Mureș a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursurilor

formulate de părți, prin Decizia nr. 2391 din 3 iulie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție stabilind că se datorează

penalități de întârziere calculate potrivit clauzei penale din

contract, pentru lucrările contractuale fiind aplicabile dispozițiile

art. 1 și ale Titlului V C. com., coroborate cu prevederile art. 969-970,

1082, 1085 C. civ., penalitățile de întârziere urmând să

curgă în continuare până la plata efectivă, iar pentru

lucrările extracontractuale se datorează penalități de

întârziere, avându-se în vedere limitarea prevăzută de art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 76//2012 potrivit căreia totalul penalităților

pentru întârziere în decontare nu poate depăși cuantumul sumei asupra

cărora sunt calculate .

Prima

instanță a subliniat că odată cu pronunțarea Deciziei

nr. 2391 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, creanța reprezentată de penalitățile de

întârziere a devenit lichidă - acestea fiind calculate până la data

de 5 iunie 2007 și curgând în continuare, până la plata efectivă

a debitului, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 59/A din 21 septembrie

2007 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Astfel,

ca urmare a confirmării irevocabile a caracterului lichid al creanței

reprezentate de penalități de întârziere, se impunea lămurirea

aplicării Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Târgu Mureș, în sensul că, prin raportare la Decizia nr. 2391 din 3

iulie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, decizia contestată nu mai produce efecte în cadrul procedurii

de executare silită.

Referitor

la petitul vizând constatarea că debitul principal stabilit prin

Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș nu a fost

stins nici până la această dată, prim instanță a

reținut că un asemenea capăt de cerere privește

desfășurarea executării silite propriu-zise și nu

vizează o lămurire a aplicării titlului executoriu.

3.

Împotriva Deciziei nr. 383/A din 25 mai 2015 a instanței de apel, au

formulat recurs părțile cauzei:

a.

Contestatoarea SC A. SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte

a deciziei atacate, în sensul constatării faptului că Decizia nr. 4/A

din 28 ianuarie 2005 nu a produs și nici nu putea produce efecte

retroactiv în cadrul executării silite efectuate în Dosarul nr. x/E/2004

instrumentat de BEJ B., iar în subsidiar, să se constate că efectele

Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 nu erau oricum aplicabile ca efect al

pronunțării deciziilor nr. 2434/2003 și nr. 4082/2006, iar

într-un al treilea petit s-a solicitat să se constate că debitul principal

stabilit prin Sentința civilă nr. 1412/2000 nu a fost stins până

la data pronunțării Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, astfel cum

rezultă din hotărârile judecătorești depuse în cadrul

dosarului.

Prima

instanță a omis însă să tranșeze cu deplină

putere faptul că titlul care a făcut obiectul contestației nu

putea produce efecte retroactiv în executarea silită demarată în baza

titlului primordial. În motivarea acestui recurs, recurenta a arătat

că soluția atacată este parțial greșită, având în

vedere întregul complex juridic evocat în contestație.

Astfel,

prin decizia pronunțată la Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a

dispus doar în parte lămurirea înțelesului și aplicării

titlului, Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, reținându-se faptul

că după pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație

și Justiție cu nr. 2391 din 3 iulie 2008, practic s-a tranșat

problema lichidităților aferente penalităților stabilite

prin contractul nr. 473/1995. Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituia

României care consacră principiile activității legii.

Instanța de apel nu a explicat prin decizia pronunțată care este

modul de aplicare a efectelor Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 și nu

a calificat în mod practic cum poate fi transpusă această

hotărâre în planul unei executări silite.

În

al doilea rând, prima instanță ar fi trebuit să constate că

problema penalităților a fost definitiv tranșată la

pronunțarea Deciziei nr. 2434 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, astfel încât Decizia nr. 4/A din 28

ianuarie 2005 a devenit caducă în planul efectelor executorii,

rămânând în executare cu deplin efect dispozițiile contractului,

potrivit cărora cota de penalitate aferentă principalului era de

0,4%/zi de întârziere. Acest aspect a fost recunoscut implicit prin cererea de

probațiune formulată de Consiliul Local Târgu Mureș, în Dosarul

nr. x/2003 al Curții de Apel, cu prilejul rejudecării cauzei,

după pronunțarea Deciziei nr. 2434/2003.

O

atare abordare a cauzei ar fi permis clarificarea ideii că întreg debitul

principal comportă un calcul al penalităților care poate

caracteriza creanța prin lichiditate încă din anul 2003.

Reluând

istoricul evoluției executării silite recurenta a arătat că

în dosarul de executare silită nr. x/E/2004 s-a executat doar o parte a

creanței determinate de titlul executoriu, Sentința civilă nr.

1412/2000 a Tribunalului Mureș, fiind încasată de creditor suma

totală de 1.152.914,98 lei, deși, potrivit încheierii de

încuviințare a executării și a somației din 2 februarie

2004, creanța totală executorie se ridica la suma de 1.656.645,2936

lei. Nu trebuie omis că din suma încasată efectiv trebuie dedus

cuantumul de 25.890,21 lei reprezentând obligații constatate în titluri cu

titlul de cheltuieli de judecată și alte sume care se disting de

valoarea efectivă a creanței.

În

tot acest context, al succesiunii hotărârilor judecătorești,

recurenta susține că nu se poate pretinde că executarea este

finalizată, astfel încât este nevoie ca aceasta să continue până

la plata întregii creanțe conform titlului pus în executare.

Făcând

o largă expunere a modului în care s-a desfășurat etapa

executării silite, recurenta arată că debitorii s-au folosit de

acte de natură să inducă în eroare instanțele și

executorii judecătorești, atât asupra calității titlurilor,

cât și asupra întinderii creanțelor executorii.

Prin

evitarea clarificării de către prima instanță a efectelor

Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, instanța a pronunțat o

soluție eronată statuând că este inadmisibil al doilea petit al

cererii cu privire la constatarea faptului că debitul principal nu a fost

niciodată stins sau achitat, astfel cum a susținut intimatul. În

acest sens, recurenta arată că trebui observat că niciodată

debitorul său nu a invocat instituția compensației ori a

imputației plății, oricum contrare hotărârilor

judecătorești de validare a popririi care consfințeau

existența și câtimea creanței la o valoare de 1.656.645,29 lei.

Astfel

din analiza actelor și probelor dosarului se putea constata împrejurarea

că decizia a cărei lămurire s-a solicitat nu mai era

efectivă nici când a fost promovată contestația la executare în

Dosarul nr. x/E/2007, dar nici la momentul formulării contestației în

Dosarul nr. x/E/2008, ea fiind în mod practic "reanimată doar în cadrul

dezbaterilor acestei contestații, cu intenția de a induce în eroare

instanțele cu privire la efectele ei juridice". În logica întregii

interpretări pe care prima instanță a dat-o chestiunii

litigioase cu care a fost învestită s-a omis totuși o concluzie

explicită în sensul că niciuna dintre deciziile succesive titlului

executoriu nr. 1412/2000 nu a efectuat s-au modificat în mod substanțial

acest titlu care a rămas valid în toate fazele judecății.

Prin

memorii separate s-au depus două seturi de precizări ale motivelor de

recurs care dezvoltă explicațiile pe larg explicate în memoriul

inițial.

Împotriva

acestui recurs au formulat întâmpinare Municipiul Târgu Mureș și

Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș, prin care au invocat

excepția tardivității și a inadmisibilității

precizărilor la motivele de recurs consemnate prin acte de procedură

separate la 4-5 august 2015, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Astfel,

s-a susținut că în recurs se formulează o solicitare nouă

în sensul de a se consacra că Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 nu a

produs efecte în cadrul executării silite, efectuate în Dosarul

execuțiunii nr. x/E/2004, instrumentat de BEJ B. De altfel, modul concret

în care Decizia civilă nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 a produs efecte în

cadrul executării silite s-a clarificat cu autoritate de lucru judecat

prin Sentința nr. 16.358 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei

Cluj-Napoca și prin Decizia nr. 485 din 15 septembrie 2014 dată de

Tribunalul Cluj, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/320/2007, astfel încât

scopul real al recurentei este acela de a tranșa în favoarea sa aspecte

definitiv dezlegate.

Împrejurarea

că Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 nu a avut niciun efect asupra

penalităților contractuale a fost de asemenea tranșată prin

aceleași hotărâri judecătorești anterior arătate,

astfel încât din punctul de vedere al intimaților problema numai poate fi

repusă în discuție.

În

fine, solicitarea recurentei de a se constata că nu a fost deplin executat

debitul stabilit prin Sentința civilă nr. 1412/2000 nu poate face în

mod just obiectul contestației la titlu, fiind o chestiune, de asemenea

definitiv tranșată în cadrul Dosarului nr. x/320/2007.

b.

Prin recursul promovat de intimații Municipiul Târgu Mureș și

Consiliul Local a Municipiului Târgu Mureș s-a solicitat modificarea în

parte a Deciziei nr. 383/A din 25 mai 2015, în ceea ce privește

respingerea excepțiilor inadmisibilității și lipsei de

obiect și respingerea lipsei contestației la executare, în principal

ca inadmisibilă și în subsidiar ca lipsită de obiect.

Astfel,

recurenții au arătat că instanța a fost sesizată cu o

contestație la titlu care a soluționat cauza în aceste limite, limite

care trebuia să vizeze lămurirea înțelesului, întinderii ori

aplicării unui titlu executoriu, reprezentat, în opinia contestatoarei, de

Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005. În acest sens, în fața primei

instanțe recurenții-intimați au arătat că decizia în

discuție nu are calitatea de titlu executoriu apt să fie explicitat

pe calea unei contestații la titlu.

Cu

toate acestea, deși excepțiile au fost invocate și

dezbătute la termenele succesive din 27 aprilie și 11 mai 2015,

instanța nu le-a dat o soluționare decât în sens formal,

fără a se pronunța cu privire la argumentele esențiale care

se refereau la lipsa calității de titlu executoriu a deciziei în

discuție. Motivele avute în vedere de instanță la respingerea

celor două excepții sunt străine de natura pricinii și

cauza a fost soluționată în temeiul art. 281

1

C. proc.

civ. iar nu în temeiul art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., care caracterizează instituția juridică a

contestației la titlu. Astfel, s-a depășit cu mult cadrul

învestirii iar instanța a pronunțat o hotărâre pe baza unor

argumente străine de natura pricinii și prin greșita lor aplicare.

Recurenții

au susținut în continuare că nicio probă a cauzei nu

susține concluzia că Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 a fost

pusă în executare ori că a existat vreo încheiere de

încuviințare a executării acesteia.

Pe

cale de consecință, aceasta nefiind o hotărâre susceptibilă

de executare într-un proces de executare silită, lămurirea

aplicării ori a întinderii sale nu poate face obiectul unei

contestații la titlu, astfel încât cererea contestatoarea trebuia respinsă

ca inadmisibilă.

În

orice caz, în opinia recurenților contestația promovată era

și lipsită de obiect, deoarece, Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005

nefiind titlu executoriu, obiectul demersului judiciar lipsește.

În

final, recurenții au subliniat că obiectul contestației la titlu

nu s-a referit și la Sentința nr. 1412 din 23 octombrie 2000, singura

hotărâre judecătorească ce are calitatea de titlu susceptibil de

executare.

În

drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Împotriva

acestui recurs a formulat întâmpinare SC A. SRL, solicitând respingerea sa ca

nefondat.

S-a

susținut că excepțiile procesuale invocate au fost corect

dezlegate de prima instanță. În privința calității de

titlu executoriu a Deciziei civile nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 s-a

susținut că poziția recurenților este neconformă cu

starea de fapt și de drept. Rolul acestei decizii a fost acela de a limita

și clarifica modul de executare al Sentinței civile nr. 1412/2000,

dobândind implicit balanțele puterii executorii ale titlului la care s-a

raportat.

În

privința celorlalte motive de nelegalitate s-a precizat că

recurenții induc în eroare temeiul legal sub care s-a soluționat

cauza, nefiind niciodată invocate de către instanța de executare

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. Mai mult, chiar dacă

nu s-a formulat o cerere proprie de executare a Deciziei civile nr. 4/A/2005,

nu poate fi ignorat că aceasta a fundamentat temeiul de fapt al

încetării executării silite desfășurate în Dosarul nr.

x/E/2004, în măsura în care ea a opus constant un impediment la executarea

unei obligații de a da.

De

aceea, în mod corect curtea de apel a considerat că se impune necesitatea

lămuririi înțelesului, întinderii și aplicării deciziei

contestate în cadrul unei contestații la titlu, devreme ce executarea

silită nu este nici în prezent finalizată.

4.

Premergător analizei recursurilor promovate, Înalta Curte arată

că se impune expunerea cronologică a succesiunii actelor

jurisdicționale care constituie reperele executării silite începute

de creditoarea A. SRL și care au creat premisele promovării

contestație la titlu în prezenta cauză:

-

primul ciclu procesual în litigiu: prin Sentința nr. 1412 din 23 octombrie

2000, pronunțată în Dosarul nr. x/1997, Tribunalul Mureș a admis

în parte acțiunea formulată de A. SRL, în contradictoriu cu Consiliul

Local al Municipiului Târgu Mureș, obligând pârâtul să-i

plătească reclamantei debit principal - contravaloare a

lucrărilor de construcții efectuate în beneficiul pârâtului și

penalități de întârziere. Această sentință a fost în

parte schimbată prin Decizia nr. 287/A din 5 iunie 2001 în sensul

obligării pârâtului la plata unei sume suplimentare cu titlu de

penalități de întârziere, precum și în continuare, până la

achitarea integrală a debitului. În recursul promovat împotriva deciziei,

Curtea Supremă de Justiție a pronunțat Decizia nr. 2434 din 22

aprilie 2003 prin care a admis recursul și, casând Decizia nr. 287/A din 5

iunie 2001, a trimis cauza, spre rejudecare, instanței de apel. Prin această

ultimă decizie a primului ciclu procesual s-a dispus casarea numai în ceea

ce privește penalitățile de întârziere și trimiterea cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, cu indicarea efectuării unei

expertize pentru recalcularea penalităților de întârziere la

procentul de 0,5% pe zi, numai pentru lucrările contractate în baza

graficului de lucrări.

-

în timp ce cauza se afla în rejudecare într-un al doilea ciclu procesual, s-a

promovat o contestație la titlul 1412 din 23 octombrie 2000,

soluționată în prima instanță prin Sentința nr. 1879

din 14 octombrie 2005, fiind respinsă contestația. În apelul declarat

împotriva acestei sentințe, s-a pronunțat Decizia nr. 4/A din 28

ianuarie 2005, fiind admis apelul împotriva Sentinței nr. 1879 și s-a

stabilit că, în raport cu considerentele Deciziei nr. 2434 din 22 aprilie

2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,

penalitățile stabilite în titlul executoriu, Sentința nr. 1412

din 23 octombrie 2000, nu sunt lichide și nu pot fi puse în executare,

astfel că executarea care se afla în desfășurare nu poate purta,

la acel moment, decât asupra debitului principal. Aceasta decizie a devenit

irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei instanței

supreme nr. 4418 din 4 octombrie 2005.

-

al doilea ciclu procesual în litigiu: prin Decizia nr. 14/A din 23 februarie

2006, pronunțată, în rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureș a

admis apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș

împotriva Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș,

modificând-o în parte, în sensul reducerii cuantumului penalităților

de întârziere. Prin Decizia nr. 4082 din 11 decembrie 2006,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

admis recursul formulat de Societatea A. SRL împotriva Deciziei nr. 14/A din 23

februarie 2006, trimițându-se cauza, spre rejudecare. S-a stabilit că

în mod greșit instanța de apel a dispus efectuarea expertizei

contabile numai la o parte din lucrările executate și a aplicat numai

procentul de 0,15%, prevăzut de Legea nr. 76/1992, înlăturând în totalitate

clauza penală stipulată de părți în contract, care prevedea

penalități de 0,4% pe zi.

-

al treilea ciclu procesual în litigiu: prin Decizia nr. 59/A din 21 septembrie

2007, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2007, în rejudecare, Curtea de

Apel Târgu Mureș a admis apelul formulat de Societatea A. SRL împotriva

Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș,

schimbând în parte hotărârea atacată, în sensul obligării

pârâtului Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și la plata

sumei de 4.908.880 lei noi, penalități de întârziere de 0,4% pe zi

aferente debitului principal în sumă de 368.563 lei noi, calculate

până la data de 5 iunie 2007, "care curg în continuare până la

plata efectivă", precum și la plata sumei de 11.729 lei noi,

penalități de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului principal

în cuantum de 11.729 lei noi. Această decizie a devenit irevocabilă

prin Decizia nr. 2391 din 3 iulie 2008 prin care Înalta Curte de Casație

și Justiție a respins recursurile declarate de părți.

Este,

în acest context fără doar și poate că titlul executoriu în

constituie Sentința nr. 1412 din 23 octombrie 2000, definitivă prin

Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 și irevocabilă prin Decizia

nr. 2391 din 3 iulie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție. Interpunerea Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 care

face obiectul prezentului litigiu nu poate fi evaluată disociat de

circumstanțele și momentul în care a fost pronunțată,

stabilindu-se prin aceasta, la nivelul anului 2005, că penalitățile

stabilite prin Sentința nr. 1412/2000 nu sunt lichide și nu pot fi

executate la acea epocă. Ulterior, problema penalităților s-a

definitivat prin alte acte jurisdicționale, finalizate prin pronunțarea

Deciziei nr. 59/A din 21 septembrie 2007, irevocabilă la 3 iulie 2008,

prin care câtimea accesoriilor care fac disputei s-a stabilit, acestea fiind

urmăribile, potrivit art. 379 alin. (4) C. proc. civ. de la 1865,

aplicabil executărilor silite demarate în cauză.

Expunerea

de mai sus are astfel scopul de a sublinia că efectele Deciziei nr. 4/A

din 28 ianuarie 2005 sunt, de la data pronunțării Deciziei nr. 59/A

din 21 septembrie 2007 deplin încetate pentru viitor, deoarece prin

această din urmă decizie s-a stabilit întinderea efectivă a

creanței stabilite prin titlul executoriu primordial - Sentința nr.

1412 din 23 octombrie 2000 - în privința accesoriilor, a întinderii

acestora, a perioadei pe care o acoperă și a modului lor de calcul.

Așadar,

pe lângă consecința încetării depline a efectelor de temporizare

a executării pe care Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 produs-o,

aceasta nu mai poate fi valorizată într-o executare silită nici

pentru amânarea obligației de plată a creanței urmărite,

nici pentru opunerea altei excepții legate de existența ori întinderea

creanței urmărite.

5.

Revenind la analiza recursurilor promovate după această expunere,

Înalta Curte arată că, în raport cu motivele de nelegalitate

invocate, se impune analiza prioritară a motivelor care dedus

instanței de control aplicarea greșită a legii de către

prima instanță, cu privire la soluționarea excepției

inadmisibilității contestației la titlu promovate de A. SRL,

aceasta având prioritate în planul analizei celorlalte critici.

Aceasta

critică este formulată de recurenții-intimați Consiliul

Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș care

au susținut că Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 nu este titlu

executoriu pentru a putea fi lămurit sub aspectul întinderii și

aplicării sale, în procedura executării silite, astfel încât,

validarea greșită a calității de titlu a acestei

hotărâri de către prima instanță a determinat

incidența unei alte instituții, reglementate prin art. 281

1

C. proc. civ. și implicit soluționarea cauzei pe argumente

străine de natura pricinii.

Se

poate observa, din analiza deciziei recurate, că prima instanță,

soluționând excepția inadmisibilității contestației la

titlu, nu a răspuns acestei probleme, ci a declarat acțiunea

admisibilă exclusiv pe considerentul de necesitate a lămuririi

limitelor efectelor Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, în contextul

succesiunii actelor jurisdicționale pronunțate în cauză.

În

primul rând, Înalta Curte nu poate face abstracție, potrivit celor deja

arătate la începutul acestor considerente, că începând cu data pronunțării

Deciziei nr. 59/A, 21 septembrie 2007, astfel cum s-a arătat, au încetat

efectele Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, deci, la data promovării

contestației la titlu, 20 martie 2015, decizia supusă interpretării

pe calea contestației încetase să-și producă efectele în

planul executării silite.

În

al doilea rând, nu se poate ignora împrejurarea că Decizia nr. 4/A din 28

ianuarie 2005 a fost pronunțată în apelul promovat împotriva

Sentinței nr. 1879/2005, în cadrul contestației la titlu formulate de

către Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș împotriva titlului

executoriu, Sentința nr. 1412 din 23 octombrie 2000.

Fiind

așadar pronunțată în cadrul unui incident jurisdicțional

ivit într-o procedură de executare silită, Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie

2005 este o hotărâre care, prin natura sa, a delimitat ce parte a

dispozitivului Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 îndeplinea

condiția cerută de lege a lichidității și putea fi

pusă în executare,. Aceasta a avut vocația, la data

pronunțării, de a stabili pentru participanții la executare

limitele executării, statuând că la acea dată problema

penalităților aferente principalului nu era încă stabilită

printr-o hotărâre definitivă și executorie.

Așadar,

Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 nu era o hotărâre de condamnare, care

impunea părților litigante executarea unor prestații sau

obligații al căror obiect să constea în plata unei sume de bani,

predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei

construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte

măsuri admise de lege, condiții impuse de art. 371

2

C.

proc. civ. le impunea conținutului actului, fie și o hotărâre

judecătorească, pentru ca acesta să constituie un titlu

susceptibil de executare.

Nefiind

un titlu executoriu, potrivit legii, Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 nu

putea face obiectul controlului pe calea contestației la titlu în

condițiile art. 399 alin. (1) teza finală, C. proc. civ.

Chiar

dincolo de aceste aspecte, prima instanță a făcut

abstracție și de împrejurarea că potrivit art. 372 C. proc.

civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unei

hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit

legii, constituie titlu executoriu, dar și de aceea că potrivit art.

374 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească sau

alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie

prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile

executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte

hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută

fără formula executorie".

În

acest sens, prima instanță nu s-a preocupat să verifice

dacă Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 fusese supusă procedurii de

învestire cu formulă executorie și nici dacă această

decizie a făcut obiectul încuviințării executării sale în

procedură silită.

Examenul

primei instanțe s-a limitat doar la constatarea modului

supraviețuirii efectelor Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 în

contextul definitivării Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 prin

Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, ceea ce nu a corespuns unei analize

proprii unui titlu executoriu în cadrul unei contestații la titlu.

În

concluzie, Înalta Curte arată că decizia care a făcut obiectul

unei contestații la titlu nu avea calitățile cerute de lege

pentru a reprezenta un titlu executoriu, nu a fost învestită cu

formulă executorie, nu a făcut obiectul unei executări silite,

astfel încât, într-adevăr nu putea fi examinată pe calea

contestației la titlu; astfel încât acest motiv de recurs este fondat, iar

instanța de recurs constată că decizia recurată astăzi

a fost dată prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 399

alin. (1) C. proc. civ.

Pe

cale de consecință, Înalta Curte constată că prin aplicarea

greșită a dispozițiilor legale, în mod eronat prima

instanță a respins excepția inadmisibilității

contestației la titlu, procedând la judecarea pe fond a cauzei.

În

baza acestei concluzii, Înalta Curte arată că hotărârea

atacată cu recurs va fi modificată, urmând ca cererea A. SRL

promovată pe calea contestației la titlul executoriu reprezentat de

Decizia nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 să fie respinsă ca

inadmisibilă.

Astfel,

considerentele anterioare impun neanalizarea celorlalte motive ale recursului

promovat de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul

Târgu Mureș, deoarece aceasta au caracter subsidiar, în măsura în

care deduc instanței de control judiciar și alte critici derivate din

examinarea cauzei pe fond pe baza unor considerente străine de natura

pricinii și permutarea cauzei acțiunii.

În

ceea ce privește recursul contestatoarei A. SRL, Înalta Curte arată

că acesta vizează necesitatea reconfirmării prin decizia

instanței de control judiciar a faptului că Decizia nr. 4/A din 28

ianuarie 2005 nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în procedura

executării silite a titlului primordial, analiză care corespunde

examenului de fond al contestației la titlu, imposibil de realizat, astfel

cum se degajă din suma considerentelor anterioare.

Nu

vor fi examinate, din același rațiuni, nici criticile determinate la

respingerea capătului de cerere vizând constatarea faptului că

debitul principal stabilit prin Sentința nr. 1412 din 23 octombrie 2000,

deoarece acest examen nu poate fi realizat pe calea contestației la titlu,

ci prin alte acțiuni specific reglementate de lege în procedura

executării silite.

În

concluzie, față de limitele sesizării intimaților, potrivit

art. 295 raportat la art. 316 și art. 312 alin. (3), Înalta Curte va

admite recursul declarat de recurenții Municipiul Târgu Mureș prin

Primar și Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș împotriva

Deciziei nr. 383/A din 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, cu consecința modificării parțiale a deciziei, în sensul

respingerii contestației la titlu ca inadmisibilă și va

menține dispozițiile primei instanțe referitoare la

excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului

Municipiului Târgu Mureș, întrucât aceasta parte a hotărârii nu a

fost criticată.

Totodată,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca

nefondat recursul promovat de societatea A. SRL, atât în privința

rejudecării pe fond a contestației la titlu, cât și în

privința cererilor accesorii vizând plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei

nr. 383/A din 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Admite

recursul declarat de recurenții Municipiul Târgu Mureș prin Primar

și Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș împotriva Deciziei nr.

383/A din 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe

care o modifică, în sensul că:

Respinge

ca inadmisibilă contestația la titlu formulată de SC A. SRL în

contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș

privind lămurirea aplicării titlului executoriu reprezentat de

Decizia civilă nr. 4/A din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș.

Menține

dispozițiile referitoare la admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive a intimatului Municipiului Târgu

Mureș prin Primar și de respingere a contestației la titlu

formulată de SC A. SRL în contradictoriu cu acest intimat.

Obligă

recurenta-contestatoare SC A. SRL să achite recurenților Municipiul

Târgu Mureș prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Târgu

Mureș suma de 6820 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat

de GGC - GV