ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.04.2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 725/2016

HOTĂRÂRE
07.04.2016
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 725/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

725

/20

16

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș reclamanta Societatea A. SA (cu fosta denumire B. SA) Târgu Mureș, a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Târgu Mureș la plata sumei de 18.775.181,51 RON reprezentând debite ale Societății C. SA Târgu Mureș pentru care pârâtul a garantat achitarea debitelor ajunse la nivelul sumei de mai sus compuse din 14.524.379,45 RON contravaloarea gazelor naturale livrate către Societatea C. SA și neachitate și 4.250.802,06 RON reprezentând penalități de întârziere calculate la debitul de bază menționat. Reclamanta a cerut totodată obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2014, Tribunalul Specializat Mureș a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, formulată de pârâtul Municipiul Tg.-Mureș, până la soluționarea Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, constatând, în esență, că nu este incidență prevederea art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât, fără a reține o rea-credință - de care s-a apărat partea care a formulat cererea de suspendare, sub aspectul exercitării abuzive a posibilității părții de a invoca dispozițiile respective -, măsura suspendării, lăsată la aprecierea judecătorului, trebuie să aibă în vedere și elemente de oportunitate a administrării actului de justiție, neputându-se face abstracție de faptul că elementul invocat în vederea suspendării judecății a apărut la aproximativ 3 ani de la declanșarea litigiului.

Prin sentința nr. 1726 din 3 decembrie 2014, Tribunalul Specializat Mureș a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SA (cu fosta denumire B. SA), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu-Mureș, obligând pârâtul la plata sumei de 18.775.181,51 RON (compusă din 14.524.379,45 RON - contravaloare gaze naturale livrate și 4.250.802,06 RON - penalități de întârziere), reprezentând debite ale Societății C. SA, pentru care pârâtul a garantat plățile, precum și la plata sumei de 193.227,81 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța, reținând situația de fapt a cauzei, a constatat, în esență, că prima convenție de plată și garantare aprobată prin H.C.L. nr. 283 din 29 iulie 2010, precum și hotărârea indicată au relevanță întrucât au constituit premisa pentru redactarea unui nou proiect de convenție, „de plată și garantare", înregistrat la

Societatea C. SA din 2 august 2010, fiind asociat cu H.C.L. nr. 286 din 6 august 2010.

Totodată s-a reținut că, față de disp. art. 1652 C. civ., efectele, sub aspectul scadenței, s-au produs de la momentul în care, prin adresa din 14 decembrie 2010, reclamanta a notificat pârâtul, iar modul în care s-a finalizat acțiunea în contencios administrativ prin decizia nr. 1868/R din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Tg.-Mureș în Dosarul nr. x/102/2010*, elimină orice dubiu asupra izvorului obligațiilor asumate de pârât.

Analizând raportul de expertiză judiciară și suplimentul de expertiză, instanța de fond a apreciat că suma de 2.350.000 RON a avut relevanță la determinarea câtimii obligației.

Împotriva încheierii din 13 noiembrie 2014 și a sentinței nr. 1726 din 3 decembrie 2014, a declarat apel pârâtul Municipiul Tg.-Mureș.

Prin decizia nr. 147/A din 23 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de Municipiul Tg.-Mureș, prin Primar împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2014 și a sentinței nr. 1726 din 3 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș în Dosarul nr. x/1371/2011.

A schimbat în parte încheierea din data de 13 noiembrie 2014, în sensul admiterii cererii de suspendare a judecății Dosarului nr. x/1371/2011 al Tribunalului Specializat Mureș, formulată de pârâtul Municipiul Tg.-Mureș, prin Primar, în contradictoriu cu reclamanta A. SA cu sediul Târgu-Mureș, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, menținând celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

A anulat, în consecință, sentința nr. 1726 din 3 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în Dosarul nr. x/1371/2011.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția necompetenței materiale, Curtea a arătat că nu poate da eficiență juridică excepției necompetenței materiale invocate prin cererea de apel, pârâtul Municipiul Tg.-Mureș fiind decăzut din dreptul de a invoca această excepție de ordine privată [art. 103 alin. (1) C. proc. civ.]

În

ce privește suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea definitivă a procesului care constituie obiectul Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitată de pârât în prima etapă procesuală, Curtea a constatat că, potrivit încheierii din 22 mai 2012, prima instanță a dispus repunerea cauzei pe rol întrucât, cu ocazia deliberării a constatat, din extrasul de pe portalul Ministerului Justiției că, în Dosarul nr. x/102/2010, Curtea de Apel Tg.-Mureș a admis recursurile formulate de Prefectul județului Mureș și de Consiliul Local al Municipiului Tg.-Mureș, casând hotărârea atacată și dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Mureș. Deci, prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 151 C. proc. civ., repunând cauza pe rol, „urmând a cita părțile și a pune în discuție efectele deciziei Curții de Apel cu privire la soluționarea cauzei din dosarul de față" - grefierului de ședință stabilindu-i-se obligația de a depune la dosar o copie certificată a deciziei motivate a Curții de Apel Tg.-Mureș pronunțate în Dosarul nr. x/102/2010.

În

ședința publică din 21 iunie 2013, instanța de fond a pus în discuția părților, din oficiu, incidența art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cu observarea art. 3 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul suspendării soluționării prezentei cauze, până la soluționarea cauzei din Dosarul nr. x/102/2010 aflat în rejudecare, pe rolul Tribunalului Mureș, iar prin încheierea nr. 962 din 3 iulie 2012, Tribunalul Specializat Mureș a dispus suspendarea judecării cauzei care formează obiectul prezentului dosar (nr. x/1371/2011), până la soluționarea irevocabilă a cauzei cu obiect contencios administrativ în Dosarul nr. x/102/2010 aflat în rejudecare pe rolul Tribunalului Mureș, reținând, în esență, că legătura directă dintre convenția de plată și actul administrativ atacat de prefect se constituie într-o problemă constatată irevocabil de către Curtea de Apel Tg.-Mureș, acesta fiind motivul pentru care s-a casat hotărârea, în vederea rejudecării procesului de contencios administrativ și acordarea drepturilor reclamantei B. SA în a-și apăra interesele vizavi de scopul patrimonial urmărit în dosarul de față; argumentele reclamantei, referitoare la faptul că nu mai prezintă relevanță soluția din Dosarul nr. x/102/2010 deoarece Convenția de plată și garantare ar fi intrat în circuitul civil, nu au fost primite de instanță, în condițiile în care art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 se referă la situații ulterioare adoptării actului administrativ, iar Convenția depusă la dosar este anterioară actului administrativ atacat - H.C.L. nr. 286 din 6 august 2010.

În

contextul punctual în care încheierea nr. 962 din 3 iulie 2012 a rămas irevocabilă ca urmare a achiesării tacite a părților la această hotărâre (prin neexercitarea recursului), susținerile intimatei A. SA - vizând faptul că atacarea de către Prefect a H.C.L. nr. 286/2010 nu a avut niciun efect asupra obligațiilor prevăzute în „Convenție de plată și garantare din data de 6 august 2010, înregistrată la C. SA din 2 august 2010", Municipiul Tg.-Mureș făcând confuzie între actul administrativ atacat de Prefect (H.C.L. nr. 286/2010) și contract (Convenția de garantare și plată), suspendarea executării actului administrativ neducând la suspendarea, de jure, a efectelor juridice ale actului subsecvent încheiat în baza lui, distincția rezultând din art. 1 alin. (6) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004 - nu au suport legal.

În

rejudecare, Dosarul nr. x/102/2010 a primit nr. x/102/2010*, fiind soluționat irevocabil prin decizia nr. 1868/R din 28 martie 2014 a Curții de Apel Tg.-Mureș - respingându-se recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Tg.-Mureș, împotriva sentinței nr. 2395 din 10 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Mureș și admițându-se recursul formulat de Consiliul Local Tg.-Mureș, sentința fiind modificată în parte, în sensul

respingerii cererii formulate de reclamantul Prefectul Județului Mureș, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Tg.-Mureș și A. SA, având ca obiect anularea H.C.L. Tg.-Mureș nr. 286/2010. Decizia nr. 1868/R/2014 a fost tehnoredactată la data de 2 iunie 2014.

Așadar, Curtea de apel a reținut că, până la data soluționării irevocabile a Dosarului nr. x/102/2010*, respectiv până la data tehnoredactării deciziei Curții de Apel Tg.-Mureș, nu i se poate imputa pârâtului din prezenta cauză, Municipiul Tg.-Mureș, că nu a formulat acțiune în constatarea nulității absolute a „Convenției de plată și garantare înregistrate din 2 august 2010" (această acțiune fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 8 octombrie 2014 și formând obiectul Dosarului nr. x/102/2014 -Tribunalul Specializat Mureș). Concluzia se impune și prin prisma faptului că, astfel cum rezultă din decizia nr. J868/R din 28 martie 2014, obiectul analizei Curții de Apel în Dosarul nr. x/102/2010* l-a constituit și H.C.L. nr. 283/2010, iar această hotărâre a consiliului local a fost invocată, ca argument, în cererea privind constatarea nulității absolute a Convenției de plată și garantare.

În

condițiile în care decizia nr. 1868/R/2014 a fost tehnoredactată la data de 2 iunie 2014, iar în perioada 1 iulie 2014-31 august 2014 a fost vacanță judecătorească [potrivit art. 159 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, coroborat cu art. 139 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 304/2004, rep.], soluționându-se numai cauzele cu caracter urgent, cererea în constatarea nulității absolute a „Convenției de plată și garantare înregistrate din 2 august 2010" fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 8 octombrie 2014, Curtea nu a putut reține exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, de către Municipiul Tg.-Mureș, prin trimitere la art. 723 alin. (1) C. proc. civ. și, în contextul procesual anterior menționat, nici încălcarea dreptului reclamantei-intimate A. SA la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil - art. 6 parag. 1 C.E.D.O.

De asemenea, în condițiile în care judecarea Dosarului nr. x/1371/2011 a fost suspendată de la data de 3 iulie 2012 și până la data de 12 iunie 2014, când cauza a fost repusă pe rol, în temeiul disp. art. 244 alin. (2) C. proc. civ., potrivit încheierii din 12 iunie 2014, Curtea a reținut că nu i se poate imputa Municipiului Tg.-Mureș că „elementul invocat în vederea suspendării a apărut la aproximativ 3 ani de la declanșarea litigiului". Totodată, a arătat că, această concluzie se impune în condițiile în care, de vreme ce prima instanță a reținut că soluționarea cererii având ca obiect pretenții întemeiate pe Convenția de plată și garantare înregistrate din anul 2010 depinde de soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal vizând analiza legalității H.C.L. nr. 286/2010 (și, prin prisma excepției lipsei de obiect, a analizei H.C.L. nr. 283/2010) - care a constituit obiectul Dosarului nr. x/102/2010* -, cu atât mai mult, soluționarea acțiunii în pretenții depinde de

soluționarea acțiunii în constatarea nulității Convenției (care formează obiectul Dosarului nr. x/102/2014).

Împotriva deciziei nr. 147/A din 23 februarie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA Târgu Mureș, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 299 și următoarele din același cod.

În

susținerea motivelor invocate, după prezentarea parcursului procesual al cauzei, recurenta-reclamanta a arătat, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii ceea ce face incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865.

În

opinia recurentei, art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865 reglementează un caz de suspendare legală facultativă, motiv pentru care chiar și în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile prescrise de textul legal, măsura suspendării nu este obligatorie pentru instanță, fiind lăsată la libera sa apreciere, ținându-se seama de circumstanțele concrete ale cauzei. Doctrina și jurisprudenta au statuat faptul că instanța va trebui să examineze dacă nu cumva suspendarea judecății poate prejudicia grav pe oricare dintre părți și dacă nu cumva prin aceasta se încearcă o tergiversare a soluțonării cauzei.

Recurenta a arătat că, prin raportare la criteriile mai sus menționate, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că, deși acțiunea din Dosarul nr. x/102/2014 a fost introdusă la 3 ani și 6 luni de la data înregistrării acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, acest fapt nu poate fi imputat Municipiului Tîrgu-Mureș, în condițiile în care intimatul era ținut, în promovarea acțiunii privind constatarea nulității absolute a Convenției de soluția ce urma a fi pronunțată în Dosarul nr. x/102/2010 devenit, în rejudecare, Dosarul nr. x/102/2010*.

A apreciat recurenta-reclamanta că aceste susțineri sunt eronate, în condițiile în care nici unul dintre argumentele invocate de Municipiul Târgu-Mureș, în cererea sa privind constatarea nulității absolute a Convenției, nu au rezultat ca urmare a soluției pronunțată în Dosarul nr. x/102/2010*. În condițiile în care instanța a constatat legalitatea HCL 286 din 06 august 2010, Municipiul Târgu-Mureș a înțeles să promoveze, pe cale separată, acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, deși motivele invocate nu fac referire și nu decurg din soluția pronunțată în Dosarul nr. x/102/2010*, „creând" astfel un motiv de suspendare a judecății în prezentul dosar, în scopul tergiversări soluționării acestuia.

Făcând referiri la conduita procesuală a Municipiului Târgu-Mureș în judecarea Dosarului nr. x/102/2014, recurenta-reclamanta a apreciat că modul de a proceda al intimatului nesocotește în mod flagrant prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. 1865 care impun ca drepturile procedurale să fie „exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".

Așa fiind, recurenta a arătat că se impune "sancționarea" acestei conduite procesuale a intimatului, prin respingerea cererii de suspendare a judecății prezentei cauze, mai ales în condițiile în care măsura suspendării conduce și la încălcarea dreptului reclamantei la soluționarea cererii sale într-un "termen rezonabil."

Aceasta deoarece adăugând la termenul de peste 4 ani scurs de la înregistrarea acțiunii introductive, perioada necesară soluționării definitive a Dosarului nr. x/102/2014 precum și cea a judecării apelului și recursului în prezentul dosar s-ar ajunge la o durată excesivă a procedurii judiciare, fără ca aceasta să fie justificată de criteriile obiective avute în vedere de C.E.D.O. în jurisprudența sa.

Recurenta-reclamantă, a arătat, în ceea ce privește soluția de anulare a sentinței nr. 1726 din 03 decembrie 2014, că aceasta are la bază exclusiv soluția de modificare în parte a încheierii din data de 13 noiembrie 2014 în sensul admiterii cererii de suspendare a judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, iar în condițiile în care Înalta Curte va considera că în mod nelegal Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis apelul declarat împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2014, se impune admiterea recursului reclamantei și în ceea ce privește anularea sentinței nr. 1726 din 03 decembrie 2014.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarc Curții de Apel Târgu-Mureș, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 299 și următoarele din același cod.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 4 aprilie 2016, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în ședința publică din data de 7 aprilie 2016, avocatul intimatului-pârât a precizat că înțelege să susțină excepția invocată ca fiind o apărare de fond.

Analizând recursul declarat de reclamanta SC A. SA Târgu Mureș prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva motivului de recurs invocat, recurenta a criticat decizia recurată sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Textul de lege menționat reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative și se referă la existența unei alte judecăți în care urmează să se stabilească existența sau inexistența unui drept care are o influență hotărâtoare cu privire la cauza în care se invocă suspendarea.

Suspendarea prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este o suspendare de drept, ci una facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată, putând fi dispusă numai dacă se stabilește motivat strânsa legătură dintre cele două pricini și în ce mod soluționarea uneia ar hotărî decisiv asupra celeilalte, prin indicarea dreptului a cărui existență sau neexistență face obiectul altei judecăți, instanța fiind liberă să aprecieze dacă se impune suspendarea unei cauze până la soluționarea celeilalte.

Din această perspectivă Înalta Curte reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, Curtea de apel a analizat și motivat ipotezele avute în vedere de legiuitor la edictarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ca suspendarea judecării cauzei să fie o măsură legală și temeinică, reținând, în mod corect, că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei.

În

speță s-a făcut dovada că pe rolul Tribunalului Mureș se afla Dosarul nr. x/102/2014, având ca obiect acțiunea în constatarea nulității Convenției de plată și garantare înregistrate din anul 2010 și, în mod corect, curtea de apel a apreciat că funcție de soluția ce urmează a se da în această cauză depinde modul de soluționare a cererii de față privind acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC A. SA Târgu Mureș.

Prin urmare, reținând că soluționarea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze depinde de modul de soluționare a acțiunii având ca obiect acțiunea în constatarea nulității Convenției ce face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în mod corect, instanța de apel a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte notează că susținerile recurentei, potrivit cărora „Municipiul Târgu Mureș a înțeles să promoveze, pe cale separată, acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, deși motivele invocate nu fac referire și nu decurg din soluția pronunțată în Dosarul nr. x/102/2010* creând astfel un motiv de suspendare a judecății în prezentul dosar, în scopul tergiversării acestuia" nu pot fi primite, atâta vreme cât instanța de apel a apreciat că se impune măsura suspendării în urma unei analize riguroase a condițiilor impuse de acest text de lege.

Posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul

tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.

Termenul în care este înfăptuită justiția este esențial pentru garantarea eficacității sale, însă susținerea recurentei referitoare la faptul că, „se impune "sancționarea" conduitei procesuale a intimatului, prin respingerea cererii de suspendare a judecății prezentei cauze, mai ales în condițiile în care măsura suspendării conduce și la încălcarea dreptului reclamantei la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil" nu poate fi primită, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicție cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunității luării măsurii suspendării în speță.

Nici susținerea recurentei referitoare la faptul că modul de a proceda al intimatului nesocotește prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reținută.

Potrivit acestui text de lege „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege."

Astfel, în speță, nu s-a făcut dovada că scopul pentru care intimatul-pârât a formulat cererea de suspendare a judecății ar fi fost altul decât cel în vederea căruia acest drept a fost recunoscut de lege, conform susținerilor autoarei căii de atac, și anume încălcarea dreptului recurentei la soluționarea cererii într-un termen rezonabil. Susținerea reclamantei privind tergiversarea judecății prin invocarea de către pârât a excepției de necompetență și modificarea poziției acestuia în fața instanței nu poate fi primită, aceasta neputând fi apreciată ca o deturnare a scopului în vederea căruia drepturile și îndatoririle procedurale sunt recunoscute, astfel încât nu rezultă că intimatul a nesocotit prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

În

soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice desprins din art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil, precum și la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială.

Înalta Curte, reținând că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii referitoare la îndeplinirea condițiilor cererii de suspendare analizate, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 147/A din 23 februarie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constatând culpa procesuală a reclamantei în declanșarea prezentei căi extraordinare de atac, în raport de cererea formulată de intimatul-pârât, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și a obligat

recurenta-reclamantă SC A. SA Târgu Mureș la plata sumei de 984,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimatul-pârât Municipiul Târgu Mureș.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 147/A din 23 februarie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă SC A. SA Târgu Mureș la plata sumei de 984,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimatul-pârât Municipiul Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-01-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2020
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată la data de 11 martie
ÎCCJ 2017-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 642/2017
Decizia nr. 642/2017 Deliberând asupra cauzei, constată următoarele: Prin contestație la titlu, Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Târgu Mureș și cu Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș, lămurirea aplicări
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 946/2017
Mureș; obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma de 1.025.105,60 lei, debit principal, și suma de 339.384,57 lei, penalități datorate în baza Contractului din 12 decembrie 2005; obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma
ÎCCJ 2020-11-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2259/2020
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020 Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la 06.12.2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2583/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 866 din 17.02.2017 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâ
Sursă