ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4418/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1493 din 23 septembrie 2003, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.T., în contradictoriu cu pârâta C.S.C.S., constatând că în urma divizării din anul 1984 prin desprinderea cooperativei reclamante T. de cooperativa nouă S., reclamanta a devenit proprietara imobilului situat în Cristuru Secuiesc, str. Bicaz, după divizare și a dispus intabularea pe numele reclamantei a imobilului. Prima instanță a reținut că divizarea a avut loc în baza decretului nr. 475/1982 și că astfel s-a transmis o parte din patrimoniul cooperativei mamă S., cooperativei nou înființată T., potrivit protocolului încheiat la 30 ianuarie 1984 și procesului verbal de predare-primire din 14 mai 1984, acte în care nu s-au specificat toate datoriile și nu s-a putut opera intabularea.

Împotriva hotărârii primei instanțe, a promovat apel C.M.S. solicitând respingerea acțiunii, dar invocând totodată excepția autorității de lucru judecat și lipsa competenței materiale a Tribunalului Harghita în soluționarea acțiunii civile pentru stabilirea dreptului de proprietate. Prin decizia nr. 77 din 22 aprilie 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a anulat hotărârea criticată și a trimis cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoria Odorheiu Secuiesc, ca litigiu de natură civilă. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că potrivit cererii de chemare în judecată, obiectul cauzei deduse judecății este stabilirea dreptului de proprietate, înscrierea în cartea funciară, constatarea ridicării construcțiilor în suprafață de 777 mp și efectuarea cuvenitelor rectificări în cartea funciară.

Ori, acestea nu se circumscriu în sfera faptelor de comerț obiective și nu atrag nici incidența prevederilor art. 4 C. com., pentru a putea fi socotite fapte de comerț subiective, pentru a putea exista prezumția de comercialitate, stabilirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, fiind un act de drept privat, procesul fiind de natură civilă. Cu petiția înregistrată la data de 23 iunie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, invocând ca temei legal dispozițiile art. 301-303 C. proc. civ. Se susține că așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, cele trei construcții anexe și pe teren au fost ridicate de unitate, comportându-se pe tot intervalul ca proprietari de drept, fiind cuprins în patrimoniul societății, achitând de fiecare dată taxele și impozitele aferente imobilului în cauză.

Recursul este nefondat. Cauza recursului (motivele de modificare sau casare) constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, recurentul fiind obligat să-și sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege. În speță soluția instanței de apel a avut în atenție natura cauzei dedusă judecății apreciind că litigiul este civil și anulând sentința criticată a trimis cauza spre judecare de către instanța competentă.

Motivele de recurs nu privesc soluția instanței de apel făcând aprecieri pe fondul cauzei prezentarea situației de fapt astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T., împotriva deciziei nr. 77 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.