ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2795/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Harghita la data de 14 august 2002, reclamantul V.S.Z. a chemat în

judecată pârâții SC M. SRL, SC A. SA Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local al

Municipiului Odorheiu Secuiesc, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor Harghita din cadrul Prefecturii și F.T.,

pentru ca prin sentința ce instanța o va pronunța să se constate nulitatea absolută

a titlului în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F.

nr.402 Sâmbătești sub nr. de ordine A+32 sub nr.top 1155 a fost înscris în

favoarea Grupului Tehnic Școlar Agricol Odorhei;

- nulitatea absolută a titlului în baza căruia

dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1174 Sâmbătești

sub nr. de ordine A+8, nr.top 1155, în suprafață de 1385 mp a fost intabulat în

favoarea statului, cu titlu de naționalizare, prin încheierea nr. 311 din 23

aprilie 1958;                              - nulitatea absolută a titlului de

proprietate în baza căruia imobilul cu nr.top 1155 a fost dezmembrat în două,

iar dreptul de proprietate asupra corpului funciar cu nr.top nou 1155/1, în

suprafață de 155 mp s-a transcris în C.F. nr. 1174/A în favoarea lui F.T., iar

corpul funciar cu nr.top nou 1155/2, cu suprafața de 4826 mp s-a reînscris sub

nr.ordine A+48 în favoarea Statului Român, prin încheierea C.F. nr. 3210-3215

din 7 octombrie 1993;

- să dispună rectificarea intabulărilor

făcute în cărțile funciare arătate, în sensul radierii dreptului de proprietate

al Grupului Tehnic Școlar Agricol Odorhei a Statului Român și al pârâtului F.T.,

reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea defunctului și obligarea

pârâților la recunoașterea dreptului de proprietate și a lăsa în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilele, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 875 din 19 iunie

2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea.   A constatat nulitatea

absolută a titlului în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului înscris

în C.F. nr. 402 Sâmbătești, nr.ord.A-132, nr.top 1155 a fost înscris în

favoarea Grupului Tehnic Școlar Agricol Odorheiu Secuiesc, cu titlu de

naționalizare.

A constatat nulitatea absolută a titlului

în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1174

Sâmbătești, sub nr.ord.A+8 nr.top1155, intabulat în favoarea statului, cu titlu

de naționalizare prin încheierea nr. 311 din 23 aprilie 1958.

A dispus rectificarea intabulărilor făcute

în cărțile funciare mai sus arătate, în sensul radierii dreptului de

proprietate al Grupului Tehnic Școlar Agricol Odorheiu Secuiesc și al Statului

Român și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea defunctului dr. V.G.

A dispus obligarea pârâților SC M. SRL,

Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, Grupul Școlar Agricol

Odorheiu Secuiesc să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului cu

privire la imobilul mai sus arătat și să i-l predea acestuia în proprietate și

posesie, precum și la cheltuieli de judecată.

A dispus respingerea acțiunii față de

pârâții SC A. SA, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor Harghita și F.R., în calitate de moștenitoare a defunctului F.T.

și a respins celelalte capete de cerere.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că imobilul a fost proprietatea tabulară a dr. V.G., autorul

reclamantei, iar în baza adresei nr. 3572/1957 a fostului Sfat Popular al

Raionului Odorhei a fost transnotată în C.F. Sâmbătești, cu înscrierea

dreptului de proprietate în favoarea pârâtului Grupului Tehnic Școlar Agricol,

urmând ca apoi să fie intabulat în favoarea Statului, cu același titlu de

naționalizare, conform încheierii din anul 1958.

Ulterior, prin încheierea C.F. nr. 3210-3215

din 7 octombrie 1993 s-a realizat dezmembrarea imobilului iar asupra corpului

funciar cu nr.top 1155/1 s-a transcris dreptul de proprietate în favoarea

pârâtului F.T., iar asupra corpului funciar cu nr.top nou 1155/2 s-a reînscris

dreptul de proprietate al statului.

Imobilul cu nr.top 1155/2 se află în

posesia pârâtei SC M. SA, fără a avea un titlu valabil.

S-a apreciat, în esență că aceste

schimbări de regim juridic cu privire la imobil, de trecere a acestuia în

proprietatea Statului Român, a Grupului Tehnic Școlar Agricol Odorheiu Secuiesc

cu titlu de naționalizare, fără indicarea actului normativ au determinat

includerea imobilului în categoria celor preluate fără titlu valabil,

reglementate de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001

Ca atare, Statul Român nu a devenit

proprietarul imobilelor întrucât Decretul-lege nr. 308/1953 indicat de Primăria

Odorheiu Secuiesc prin adresa nr. 38/2003 ca fiind actul normativ în baza

căruia a trecut în proprietatea acestuia, nu figurează în nomenclatorul actelor

normative de naționalizare și astfel, s-a constatat că au fost încălcate

flagrant prevederile art. 481 C. civ. și art. 17 din Legea nr. 115/1938.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta SC M. SRL Odorheiu Secuiesc, învederând că Tribunalul Harghita a

pronunțat această hotărâre cu încălcarea legii.

Astfel, criticile din apel vizează

împrejurarea că din analiza prevederilor art. 9 alin. (2) și art. 18 pct. c din

Legea nr. 10/2001, rezultă că pentru imobilul din litigiu reclamantul era

îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent și totodată, că acest imobil nu

a avut destinație de locuință în momentul naționalizării, așa încât nu trebuia

restituit în natură terenul, astfel cum a dispus instanța de fond.

Prin decizia nr. 152/A din 29 octombrie

2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins apelul, confirmând soluția

Tribunalului Harghita.

Decizia mai sus menționată a făcut

obiectul criticilor promovate de aceeași parte în calea extraordinară de atac a

recursului, sub incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind

reiterate motivele din apel.

Motivelor de recurs, intimatul-reclamant V.S.Z.

le-a opus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

recursului și menținerea ca legale și temeinice a

hotărârilor pronunțate.

Recursul este nefondat.

Situația de fapt a fost corect reținută

de instanța de fond, Tribunalul Harghita.

Reclamantul în calitate de moștenitor al

defunctului Dr. V.G. (decedat la 25 iunie 1965), a cules succesiunea mamei sale

V.M. (la rându-i decedată la 16 decembrie 1995), bunicul său fiind proprietarul

tabular al imobilului situat în Odorheiu Secuiesc, înscris în C.F. nr. 402

Sâmbătești, sub nr. de ordine A+32, nr. top 1155, în suprafață de 1385 st.p.

Imobilul mai sus individualizat a suferit

mai multe schimbări de regim juridic, prin înscrierea dreptului de proprietate

de la dr. V.G., inițial în favoarea Grupului Tehnic Școlar Agricol Odorheiu

Secuiesc, (ca efect al naționalizării, și ulterior în baza adresei nr. 2545/1958

emisă de fostul Sfat Popular al Raionului Odorhei dreptul de proprietate a fost

notat în favoarea Statului Român, cu același titlu al naționalizării

(încheierea nr. 322 din 23 aprilie 1958).

Totodată, acesta a fost dezmembrat, prin C.F.

nr.3210-3215 din 7 octombrie 1993 în corpul funciar cu nr.top nou 1155/1 în

suprafață de 155 mp, dreptul de proprietate fiind transcris în C.F. nr.1174/A

în favoarea lui F.T. și în alt corp funciar, individualizat sub nr.top nou

1155/2, în suprafață de 4826 mp, reînscris sub nr.ord. A+48, în favoarea

Statului Român.

În lămurirea situației juridice a

imobilului, instanțele au arătat că naționalizarea ar fi avut loc în baza

Decretului-lege nr. 308/1953 (a se vedea adresa nr. 38/2003 a primăriei

Odorheiu Secuiesc și că, nefigurând în nomenclatorul actelor normative de

naționalizare, acesta nu poate constitui titlu valabil, iar trecerea în

proprietatea statului și notările în C.F. fiind lovite de nulitate absolută,

imobilele în litigiu încadrându-se în categoria celor reglementate de Legea nr.

10/2001 art. 2 alin. (2) care prevede că „persoanele ale căror imobile au fost

preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data

preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii

judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi”.

În situația în care imobilul a trecut

printr-un proces de privatizare, urmează ca în baza art. 32 alin. (4) din O.U.G.

nr. 88/1997, deținătorul (respectiv societatea comercială) să fie despăgubit de

instituțiile publice implicate în privatizare.

Rațiunea edictării Legii nr. 10/2001 este

aceea a reparației patrimoniale în favoarea proprietarilor ale căror imobile au

fost preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, în respectarea

principiilor consfințite de Constituție, Codul civil.

Stabilind că imobilul în litigiu a trecut

în proprietatea statului, abuziv, fără titlu, instanța a apreciat că

reclamantul, persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001 are dreptul

la restituirea în natură a imobilului, acesta fiind principiul fundamental

instituit de dispozițiile art. 9 alin. (1) din legea menționată.

Astfel, ”imobilele preluate în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se află se restituie în natură în starea în

care se află la data cererii de restituire și liber de orice sarcini”.

Pârâta SC M. SRL în posesia căreia s-a

aflat imobilul arată că l-a cumpărat de la SC M.L. SA Odorheiu Secuiesc, prin

licitație publică.

Din contractul de vânzare-cumpărare

încheiat sub nr. 835 din 5 octombrie 1992 între vânzătoarea SC M.L. SA și cumpărătoarea

SC M. SRL, rezultă că obiectul contractului l-a constituit mijloacele fixe,

nici vânzătorul acestor active neconsiderându-se proprietarul terenului.

Astfel, la pct. 6 lit. b), clauze

speciale s-a prevăzut că „în caz de stabilire a dreptului de proprietate asupra

terenului de către SC M.L. SA , conform H.G. nr. 834/1991, terenul se va vinde

către SC M. SRL, în conformitate cu prevederile legilor în vigoare”.

S-a criticat de către pârâta SC M. SRL

împrejurarea restituirii în natură a imobilului pe considerent că pentru

acesta, reclamantul (persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001 ) era

îndrituit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Motivul de recurs este nefondat întrucât

instanțele au aplicat corect legea, în litera și spiritul dispozițiilor art. 9

alin. (1) din actul normativ menționat.

Nici motivul referitor la restituirea

terenului nu subzistă unei analize pertinente întrucât Legea nr. 10/2001

reglementează și situația terenurilor preluate în mod abuziv, excepție făcând,

potrivit art. 8 alin. (1) doar cele al căror regim juridic este reglementat

prin legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, și prin Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Cum Legea nr. 10/2001 are ca obiect de

reglementare nu numai situația locuințelor naționalizate ci și aceea a

terenurilor, susținerea recurentei că, în cazul dedus judecății fiind de

restituit un teren, nu sunt aplicabile dispozițiile acestei legi privitoare la

restituirea în natură a imobilului este neîntemeiată.

Ca atare, în decizia nr. 152/A din 29 octombrie

2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș a stabilit pe baza probelor administrate că

imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil,

iar în urma constatării nulității actelor de naționalizare, corect s-a dispus

restituirea în natură a acestuia, moștenitorului proprietarului tabular.

Este nefondată susținerea recurentului că

„destinația de locuință în momentul naționalizării ar constitui un criteriu

pentru restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945–22 decembrie 1989.

Acest criteriu a făcut obiectul

reglementării unui alt act normativ, Legea nr. 112/1995 ci nu al Legii nr. 10/2002

sub imperiul căreia reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată.

De altfel, în combaterea acestui motiv de

recurs este de observat că, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

obiect al reglementării îl constituie imobilele, iar prin definiție în sensul

acestei legi, prin imobile se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu

oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și

bunurile mobile devenite mobile prin încorporare în aceste construcții,

inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de

interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora”.

În spiritul principiului restituirii în

natură a imobilelor preluate abuziv sunt și Normele metodologice în

explicitarea legii aprobate prin H.G. nr. 498/2003 care confirmă aplicarea

acestuia, dând prevalență restituirii în natură în conformitate cu prevederile

art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 arătându-se

că „numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau expres

înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii,

prevăzute de lege”.

Concluzionând, Înalta Curte va respinge

recursul conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta SC M. SRL Odorheiu Secuiesc împotriva deciziei nr. 152/A din 29

octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

aprilie 2005.