ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3591/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea formulată la data de 22 ianuarie 2002, reclamantele B.C. și T.M. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local Odorheiu Secuiesc, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice – D.F.P. Harghita, solicitând: - recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan –loc viran în suprafață de 7862 mp, situat în Odorheiu Secuiesc, județul Harghita, înscris în C.F. nr.963 Odorhei sub nr.top 1237/1 (1323 mp) nr.top 1238/1 (3519 mp), nr.top 1239/1 (2765 mp) și în C.F.

nr.2171 Odorhei sub nr.top 1237/2 (50 mp), nr.top 1238/2 (74 mp) și nr. top 1239/2 (130 mp); - obligarea Primăriei Odorheiu Secuiesc să identifice unitatea care deține imobilul și restituirea în natură a acestuia deoarece a intrat în proprietatea statului în mod abuziv (fără titlu); - dispunerea restabilirii situației anterioare în sensul radierii tuturor mențiunilor efectuate în cărțile de publicitate imobiliară după preluarea abuzivă a imobilului și operării mențiunilor cuvenite în cărțile funciare. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat: - că dreptul pretins este extratabular întrucât părinții lor S.R. și S. I. au cumpărat imobilul de la G.L.

în anul 1948, în baza unor contracte care nu au fost operate în cărțile funciare; - că terenul a trecut la stat în baza Decretului de expropriere nr. 98/1950, nepublicat în Monitorul Oficial; - că au uzat de procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, notificând pe rând unitățile pârâte Primăria Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local Odorheiu Secuiesc, S.C. I. SRL, S.C. A. SA Odorheiu Secuiesc, care n-au înțeles să dea curs demersurilor făcute. În drept, reclamantele au invocat prevederile art. 2, art. 7, art. 9, art. 11, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001. Pentru a dovedi că în ce privește imobilul din litigiu, antecesorii au avut calitatea de proprietari, reclamantele, în fața primei instanțe (la termenul din 23 aprilie 2002), au cerut – în scris și oral – chemarea în judecată a lui G.L.

de la care terenul a fost cumpărat cu act sub semnătură privată, pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Considerând că această din urmă cerere a fost formulată în afara cadrului procesual fixat – acțiune în baza Legii nr. 10/2001 - temei reiterat de reprezentanta reclamantelor la termenul din 23 aprilie 2002, prima instanță, prin încheierea din aceeași dată, a respins-o. Aceeași instanță a respins și excepția de necompetență materială a Tribunalului Harghita, ridicată de pârâta S.C. A. SA Odorheiu Secuiesc reținând totodată existența unui interes juridic al reclamantelor în cauză. Prin sentința civilă nr. 598 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Harghita a respins acțiunea ca nefondată.

Motivele care au condus la respingerea acțiunii, reținute de tribunal vizează următoarele aspecte: neînscrierea de către antecesori în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului; trecerea imobilului la stat în baza unei donații făcută statului, evidențiată în Cartea Funciară cu privire la care nu a existat nici un litigiu; dovedirea că, în prezent, imobilul, în cadrul procesului de privatizare, a devenit proprietatea pârâtei S.C. „A.” SA Odorheiu Secuiesc, care deține și certificat de atestare a acestui drept, înscris în CF nr.963 Odorhei, nr.top 1237/1, 1238/1, 1239/1 și în CF nr.2171 Odorhei, nr.top 1237/2, 1238/2 și 1239/2; faptul că demersul reclamantelor trebuia să fie făcut la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, învestită cu soluționarea apelului reclamantelor declarat împotriva sentinței tribunalului, prin decizia nr. 86/A din 22 octombrie 2002, l-a respins, reținând, spre deosebire de prima instanță, doar lipsa calității procesuale active a reclamantelor datorită faptului că nu au dovedit calitatea antecesorilor de proprietari ai imobilului. Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantele au declarat recursul de față, considerând-o netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8, 9, 10 din C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susțin următoarele: 1. în mod greșit a fost confirmată sentința din care rezultă că le-a fost respinsă cererea de chemare în judecată și a proprietarului tabular G.L.

pentru constatarea proprietății tabulare (art. 304 pct. 3 din C. proc. civ.); 2. decizia cuprinde considerente greșite, unele contradictorii și total străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.), cum ar fi: - invocarea greșită, în motivare, a prevederilor art. 297 din C. proc. civ.; - faptul că nu s-ar fi dovedit calitatea procesuală activă în condițiile în care prima instanță se pronunțase afirmativ. - ignorarea în motivare a existenței proprietății extratabulare de care de altfel, ele s-au prevalat în cauză; - reținerea fără temei că întreg terenul ar fi fost donat statului deși au dovedit că donația a privit alt teren și alt proprietar tabular și s-a referit la doar 300 mp; - faptul că li s-a respins greșit cererea de suspendare a judecății prin care invocase existența în curs de judecată a unei cauze de strămutare privind dosarul de față și un altul cu nr. 2507/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc inițiat de pârâta S.C.

„A.” S.A. pentru parcelarea, dezmembrarea terenului și cererea reconvențională a reclamantelor din dosarul de față pentru rectificarea cărții funciare; - reținerea greșită că reclamanta T.M.A. nu ar fi moștenitoare după antecesoarea S.R.; - reținerea greșită că revendicarea n-ar putea fi promovată dacă organul abilitat de Legea nr. 10/2001 nu înțelege să dea curs notificării ce i s-a făcut; - invocarea eronată a faptului că respingerea acțiunii s-ar impune și pentru că nu a fost atacat în justiție certificatul de atestare a dreptului de proprietate deținut de pârâta S.C. „A.” S.A. Odorheiu Secuiesc; - motivarea greșită că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză; 3. reținând că preluarea de către stat a întregului teren s-a făcut în baza unei donații, atât instanța de fond cât și cea de apel au schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al acțiunii introductive (art. 304 pct. 8 din C. proc.

civ.); 4. ambele hotărâri sunt lipsite de temei legal, ele vădind încălcarea prevederilor de drept procesual și material (art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.) în ce privește: compunerea completului de judecată, încălcarea prevederilor procedurale cu prilejul respingerii cererii de suspendare a judecății făcută în apel pentru a fi soluționate alte cauze – cea de strămutare și cea de dezmembrare-parcelare, rectificare CF. 5. acest motiv vizează același aspect prezentat în primele motive, recurentele susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de introducere în cauză a proprietarului tabular G.L. (art. 304 pct. 10 din C. proc. civ.) că, dacă ar fi fost admisă, s-ar fi clarificat și probleme precum titlul de proprietate al antecesorilor, faptul că imobilul nu a fost donat, ci trecut ilegal la stat în baza unei pretinse exproprieri.

Recursul nu este întemeiat pentru considerentele care vor fi arătate. O primă constatare ce se impune a fi făcută în cauză este că instanțele au soluționat pricina în raport de cadrul juridic fixat de reclamante. Respectând principiul disponibilității, tribunalul a judecat cauza având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001, invocate de reclamante în acțiunea introductivă și reiterate pe parcursul judecății, inclusiv la termenul când pricina a fost dezbătută în fond. Curtea de Apel Târgu Mureș, ținând seama de prevederile art. 294 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora „în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi”, a judecat pricina având în vedere același temei juridic.

Dispozițiile art. 316 raportate la art. 294 alin. (1) din C. proc. civ. nu permit nici instanței de recurs să opereze schimbările la care s-a făcut referire mai sus. Cele solicitate de reclamante prin acțiunea introductivă puteau forma obiectul unei revendicări în baza dreptului comun – art. 480 și art. 481 din C. civ., temei juridic de care acestea însă nu s-au prevelat. Din dosar rezultă, fără dubii, că demersul pentru retrocedarea imobilului inițiat de reclamante potrivit Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizat, notificările acestora fiind trimise, spre rezolvare, Autorității pentru Privatizare și Administrația Participațiilor Statului, potrivit susținerilor pârâților Consiliul Local Odorheiu Secuiesc și S.C.

A. SA Odorheiu Secuiesc – în patrimoniul căreia se află bunul – prin privatizare. Demersul în justiție al reclamantelor, potrivit Legii nr. 10/2001, a fost făcut, așadar prematur. Numai după soluționarea cererii de către organul notificat potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, reclamantele, în caz de nemulțumire, vor avea posibilitatea să atace în justiție decizia sau dispoziția luată, în condițiile reglementate de aceeași lege. Evident, așa cum s-a arătat, reclamantele au la dispoziție și o acțiune în justiție – însă pe baza dreptului comun, acțiune care presupune producerea de către acestea a unor dovezi certe privitoare la calitatea procesuală activă și pasivă, la identificarea imobilului – așa cum prevede art. 1169 din C. civ.

În cauza de față, așa cum în mod corect au reținut instanțele, reclamantele, care, desigur invocă un interes întrucât pretind că cererea lor vizează o proprietate extratabulară, nu au făcut dovada calității procesuale active întrucât autorii acestora nu au înscris în cartea funciară contractele încheiate în anul 1948 cu vânzătorul G.L.. Instanțele au motivat corect că, potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938, în sistemul de publicitate imobiliară acționează principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în Cartea Funciară, ceea ce înseamnă că doar extrasul de C.F. poate face dovada dreptului de proprietate. Cererile formulate de reclamante după prima zi de înfățișare în mod corect au fost respinse de instanțe în măsura în care a existat opunerea părții adverse prezente (cererea de chemare în judecată a proprietarului tabular, a Primarului Municipiului Odorheiu Secuiesc).

Problema titlului sub care imobilul a trecut la stat, existența unei exproprieri sau donații (care într-adevăr pare a fi neclarificată față de dovezile produse de reclamante în recurs – propunerea de donație, carte funciară), rectificarea de carte funciară și alte aspecte cu privire la care reclamantele au manifestat nemulțumire prin recurs vor putea fi soluționate, pe bază de probe, în alt cadru procesual. Considerentele prezentate mai sus fac de prisos analiza și a altor aspecte prezentate de reclamante în motivele de recurs. Decizia din apel recurată de reclamante se vădește, așadar, a fi temeinică și legală. În consecință, recursul declarat în cauză nefiind întemeiat, urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantele T.M.A. și B.C. împotriva deciziei civile nr. 86/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.