ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3591/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

:

Prin acțiunea formulată la data de 22 ianuarie

2002, reclamantele B.C. și T.M. au chemat în judecată pe pârâții Primăria

Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local Odorheiu Secuiesc, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice – D.F.P. Harghita, solicitând:

- recunoașterea dreptului de proprietate asupra

terenului intravilan –loc viran în suprafață de 7862 mp, situat în Odorheiu

Secuiesc, județul Harghita, înscris în C.F. nr.963 Odorhei sub nr.top 1237/1

(1323 mp) nr.top 1238/1 (3519 mp), nr.top 1239/1 (2765 mp) și în C.F. nr.2171

Odorhei sub nr.top 1237/2 (50 mp), nr.top 1238/2 (74 mp) și nr. top 1239/2 (130

mp);

- obligarea Primăriei Odorheiu Secuiesc să

identifice  unitatea care deține imobilul și restituirea în natură a acestuia

deoarece a intrat în proprietatea statului în mod abuziv (fără titlu);

- dispunerea restabilirii situației anterioare

în sensul radierii tuturor mențiunilor efectuate în cărțile de publicitate

imobiliară după preluarea abuzivă a imobilului și operării mențiunilor cuvenite

în cărțile funciare.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat:

- că dreptul pretins este extratabular întrucât

părinții lor S.R. și S. I. au cumpărat imobilul de la G.L. în anul 1948, în

baza unor contracte care nu au fost operate în cărțile funciare;

- că terenul a trecut la stat în baza Decretului

de expropriere nr. 98/1950, nepublicat în Monitorul Oficial;

- că au uzat de procedura prevăzută de Legea nr.

10/2001, notificând pe rând unitățile pârâte Primăria Odorheiu Secuiesc,

Consiliul Local Odorheiu Secuiesc, S.C. I. SRL, S.C. A. SA Odorheiu Secuiesc,

care n-au înțeles să dea curs demersurilor făcute.

În drept, reclamantele au invocat prevederile

art. 2, art. 7, art. 9, art. 11, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Pentru  a dovedi că în ce privește imobilul din

litigiu, antecesorii au avut calitatea de proprietari, reclamantele, în fața

primei instanțe (la termenul din 23 aprilie 2002), au cerut – în scris și oral

– chemarea  în judecată a lui G.L. de la care terenul a fost cumpărat cu act

sub semnătură privată, pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act

de vânzare-cumpărare.

Considerând că această din urmă cerere a fost

formulată în afara cadrului procesual fixat – acțiune în baza Legii nr. 10/2001

-  temei reiterat de reprezentanta reclamantelor la termenul din 23 aprilie

2002, prima instanță, prin încheierea din aceeași dată, a  respins-o. Aceeași

instanță a respins și excepția de necompetență materială a Tribunalului

Harghita, ridicată de pârâta S.C. A. SA Odorheiu Secuiesc reținând totodată

existența unui interes juridic al reclamantelor în cauză.

Prin sentința civilă nr. 598 din 30 aprilie

2002, Tribunalul Harghita a respins acțiunea ca nefondată.

Motivele care au condus la respingerea acțiunii,

reținute de tribunal vizează următoarele aspecte: neînscrierea de către

antecesori în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului;

trecerea imobilului la stat în baza unei donații făcută statului, evidențiată

în Cartea Funciară cu privire la care nu a existat nici un litigiu; dovedirea

că, în prezent, imobilul, în cadrul procesului de privatizare, a devenit

proprietatea pârâtei S.C. „A.” SA Odorheiu Secuiesc, care deține și certificat

de atestare a acestui drept, înscris în CF nr.963 Odorhei, nr.top 1237/1, 1238/1,

1239/1 și în CF nr.2171 Odorhei, nr.top 1237/2, 1238/2 și 1239/2; faptul că

demersul reclamantelor trebuia să fie făcut la Autoritatea pentru Privatizare

și Administrarea Participațiilor Statului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă,

învestită cu soluționarea apelului reclamantelor declarat împotriva sentinței

tribunalului, prin decizia nr. 86/A din 22 octombrie 2002, l-a respins,

reținând, spre deosebire de prima instanță, doar lipsa calității procesuale

active  a reclamantelor datorită faptului că nu au dovedit calitatea

antecesorilor de proprietari ai imobilului.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantele

au declarat recursul de față, considerând-o netemeinică și nelegală pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8, 9, 10 din C. proc. civ., în

dezvoltarea cărora susțin următoarele:

care rezultă că le-a fost respinsă cererea de chemare în judecată și a

proprietarului tabular G.L. pentru constatarea proprietății tabulare (art. 304

pct. 3 din C. proc. civ.);

contradictorii și total străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 din C.

proc. civ.), cum ar fi:

- invocarea greșită, în motivare, a prevederilor

art. 297 din C. proc. civ.;

- faptul că nu s-ar fi dovedit calitatea

procesuală activă în condițiile în care prima instanță se pronunțase afirmativ.

- ignorarea în motivare a existenței

proprietății extratabulare de  care de altfel, ele s-au prevalat în cauză;

- reținerea fără temei că întreg terenul ar fi

fost donat statului deși au dovedit că donația a privit alt teren și alt

proprietar tabular și s-a referit la doar 300 mp;

- faptul că li s-a respins greșit cererea de

suspendare a judecății prin care invocase existența în curs de judecată a unei

cauze de strămutare privind dosarul de față și un altul cu nr. 2507/2002 aflat

pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc inițiat de pârâta S.C. „A.” S.A. pentru

parcelarea, dezmembrarea terenului și cererea reconvențională a reclamantelor

din dosarul de față pentru rectificarea cărții funciare;

- reținerea greșită că reclamanta T.M.A. nu ar

fi moștenitoare după antecesoarea S.R.;

- reținerea greșită că revendicarea n-ar putea

fi promovată dacă organul abilitat de Legea nr. 10/2001 nu înțelege să dea curs

notificării ce i s-a făcut;

- invocarea eronată a faptului că

respingerea acțiunii s-ar impune și pentru că nu a fost atacat în justiție

certificatul de atestare a dreptului de proprietate deținut de pârâta S.C. „A.”

S.A. Odorheiu Secuiesc;

- motivarea greșită că Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză;

întregului teren s-a făcut în baza unei donații, atât instanța de fond cât și

cea de apel au schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al acțiunii

introductive (art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.);

ele vădind încălcarea prevederilor de drept procesual și material (art. 304

pct. 9 din C. proc. civ.) în ce privește: compunerea completului de judecată,

încălcarea prevederilor procedurale cu prilejul respingerii cererii de

suspendare a judecății făcută în apel pentru a fi soluționate alte cauze – cea

de strămutare și cea de dezmembrare-parcelare, rectificare CF.

în  primele motive, recurentele susținând că în mod greșit a fost respinsă

cererea de introducere în cauză a proprietarului tabular G.L. (art. 304 pct. 10

din C. proc. civ.) că, dacă ar fi fost admisă, s-ar  fi clarificat și  probleme

precum titlul de proprietate al antecesorilor, faptul că imobilul nu a fost

donat, ci trecut ilegal la stat în baza unei pretinse exproprieri.

Recursul nu este întemeiat pentru considerentele

care vor fi arătate.

O primă constatare ce se impune a fi făcută în

cauză este că instanțele au soluționat pricina în raport de cadrul juridic

fixat de reclamante.

Respectând principiul disponibilității,

tribunalul a judecat cauza având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001,

invocate de reclamante în acțiunea introductivă și reiterate pe parcursul

judecății, inclusiv la termenul când pricina a fost dezbătută în fond.

Curtea de Apel Târgu Mureș, ținând seama de

prevederile art. 294 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora „în apel nu se

pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de  chemare în

judecată și nici nu se pot face cereri noi”, a judecat pricina având în vedere

același temei juridic.

Dispozițiile art. 316 raportate la art. 294

alin. (1) din C. proc. civ. nu permit nici instanței de recurs să opereze

schimbările la care s-a făcut referire mai sus.

Cele solicitate de reclamante prin acțiunea

introductivă puteau forma obiectul unei revendicări în baza dreptului comun –

art. 480 și art. 481 din C. civ., temei juridic de care acestea însă nu s-au

prevelat.

Din dosar rezultă, fără dubii, că demersul

pentru retrocedarea imobilului inițiat de reclamante potrivit Legii nr. 10/2001

nu a fost finalizat, notificările acestora fiind trimise, spre rezolvare,

Autorității pentru Privatizare și Administrația Participațiilor Statului,

potrivit susținerilor pârâților Consiliul Local Odorheiu Secuiesc și S.C. A. SA

Odorheiu Secuiesc – în patrimoniul căreia se află bunul – prin privatizare.

Demersul în  justiție al reclamantelor, potrivit

Legii nr. 10/2001, a fost făcut, așadar prematur.

Numai după soluționarea cererii de  către

organul notificat potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, reclamantele, în caz

de  nemulțumire, vor avea posibilitatea să atace în justiție decizia sau dispoziția

luată, în condițiile reglementate de aceeași lege.

Evident, așa cum s-a arătat, reclamantele au la

dispoziție și o acțiune în justiție – însă pe baza dreptului comun, acțiune

care presupune producerea de către acestea a unor dovezi certe privitoare la

calitatea procesuală activă și pasivă, la identificarea imobilului – așa cum

prevede art. 1169 din C. civ.

În cauza de față, așa cum în mod corect au

reținut instanțele, reclamantele, care, desigur invocă un interes întrucât

pretind că cererea lor vizează o proprietate extratabulară, nu au făcut dovada

calității procesuale active întrucât autorii acestora nu au înscris în cartea

funciară contractele încheiate în anul 1948 cu vânzătorul G.L..

Instanțele au motivat corect că, potrivit  art. 17

din Legea nr. 115/1938, în sistemul de publicitate imobiliară acționează

principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în Cartea Funciară,

ceea ce înseamnă că doar extrasul de C.F. poate face dovada dreptului de

proprietate.

Cererile formulate de reclamante după  prima zi

de înfățișare în mod corect au fost respinse de instanțe în măsura în care a

existat opunerea părții adverse prezente (cererea de chemare în judecată a

proprietarului tabular, a Primarului Municipiului Odorheiu Secuiesc).

Problema titlului sub care imobilul a trecut la

stat, existența unei exproprieri sau donații (care într-adevăr pare a fi

neclarificată față de dovezile produse de  reclamante în recurs – propunerea de

donație, carte funciară), rectificarea de carte funciară și alte aspecte cu

privire la care reclamantele au manifestat nemulțumire prin recurs vor putea fi

soluționate, pe bază de probe, în alt cadru procesual.

Considerentele prezentate mai sus fac de prisos

analiza și a altor aspecte prezentate de reclamante în motivele de recurs.

Decizia din apel recurată de reclamante se

vădește, așadar, a fi temeinică și legală.

În consecință, recursul declarat în cauză

nefiind întemeiat, urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantele T.M.A.

și B.C. împotriva deciziei civile nr. 86/A din 22 octombrie 2002 a Curții de

Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2003.