ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4399/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4399/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Harghita la
data de 15 august 2002 reclamanții S.F., S.M.M., S.J., M.M.S. și L.E. au chemat
în judecată Primăria municipiului Odorheiul Secuiesc, solicitând ca prin
sentință să se dispună modificarea parțială a Dispoziției nr. 696/27 iunie
2002 în sensul de a le fi restituit în natură și spațiul situat în Odorheiul
Secuiesc, județul Harghita, înscris în C.F. nr.374/II/I/C Odorheiul Secuiesc,
nr.top nou 512/II/I/II/C, 513/II/I/II/C, în suprafață de 156 mp compus din 4
birouri, grup sanitar și 4 pivnițe în subsol, denumit în dispoziția atacată
„spațiu administrativ” și pentru care s-a dispus plata de despăgubiri bănești
conform art. 16 Legea nr. 10/2001.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtei
la plata unor daune cominatorii în cuantum de 20.000.000 lei lunar de la data
rămânerii definitive a hotărârii și până la restituirea efectivă a spațiului
solicitat.
Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr.
1279/20 septembrie 2002, a admis în parte acțiunea reclamanților, dispunând
modificarea în parte a Dispoziției atacate în sensul restituirii în natură și a
spațiului în litigiu în suprafață totală de 156 mp. A fost respins ca
neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
Instanța de fond a reținut în esență că
reclamanții sunt moștenitorii legali ai proprietarilor tabulari K.A., A.K.,
B.J. și D.E., că imobilul este o casă de locuit din cărămidă, cu etaj,
acoperită cu țiglă, având 15 încăperi și teren aferent în suprafață totală de
1094 mp.
Întregul imobil este susceptibil de a fi
restituit în natură astfel încât Dispoziția administrativă prin care se dispune
acordarea de despăgubiri pentru încăperile numite „spațiu administrativ” este
ilegală. Acest spațiu este ocupat în mod necontestat de un birou de informații
turistice, care nu este în nici un caz o unitate sau o instituție publică de
natura celor prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În privința daunelor cominatorii în sentință s-a
arătat că restituirea în natură a bunului imobil poate fi realizată pe calea
executării silite astfel încât nu este incident acest mod de constrângere a
debitorului.
Apelul declarat de pârâtă și prin care aceasta a
susținut că biroul de informații turistice a fost înființat în baza unui
program și a unui contract de asistență financiară, prin intermediul Agenției
pentru Dezvoltare Regională, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.
94/03 decembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș.
În motivarea deciziei s-a arătat că împrejurarea
menționată nu-i conferă biroului de turism caracterul de instituție publică în
sensul prevederilor art.16 alin. (1) Legea 10/2001, astfel încât, restituirea
în natură și a acestui spațiu este posibilă și legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
Consiliul local al Municipiului Odorheiul Secuiesc prin primar, criticând-o în
sensul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recurentul a arătat în esență că în litigiu este
un spațiu administrativ care a fost preluat în 1999 de Consiliul Local al
municipiului Odorheiul Secuiesc, acesta renunțând la o redevență și organizând
Biroul de informații turistice „Tourinfo”.
În aceste condiții recurenta a arătat că sunt
incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, moștenitorilor
foștilor proprietari cuvenindu-li-se despăgubiri bănești.
Examinând materialul probator administrat în
cauză în lumina criticilor formulate, Curtea reține că recursul este nefondat.
În mod corect ambele instanțe au considerat că
acordarea de despăgubiri pentru spațiul de 156 mp nu are nici un temei legal,
neîncadrându-se în prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu este
vorba de vreo unitate bugetară din învățământ, din sănătate, de vreun așezământ
social-cultural sau instituție publică.
Faptul că Biroul de informații turistice a luat
ființă în baza unui contract de asistență financiară nu-i conferă caracterul de
instituție publică. De asemenea, nu prezintă nici o relevanță pentru natura
juridică a acestui spațiu, împrejurarea că în anul 1999 Consiliul local l-a
preluat în baza unui protocol încheiat cu S.C. I.C.H. și cu S.C. U. S.A.
Odorheiul Secuiesc, renunțând la o redevență.
Rezultă așadar, că nu subzistă motivele de
casare privind nelegalitatea și nici cel referitor la o pretinsă motivare
deficitară or contradictorie a deciziei, aceasta fiind în întregime legală și
temeinică.
În consecință, recursul declarat de pârât va fi
respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
Primăria Municipiului Odorheiul Secuiesc împotriva deciziei nr. 94/A din 3
decembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.