ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9997/2005

HOTĂRÂRE
02.12.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9997/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la data de

28 februarie 2002, reclamanți E.I., și alții au chemat în judecată pârâta

Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc și SC U. SA Odorheiu Secuiesc

solicitând obligarea pârâților să elibereze și să restituie în natură suprafața

de 1800 mp, teren înscris în C.F. sub nr. top 473/2/4 iar pentru restul

terenului de 4118 mp să fie despăgubiți prin acordare de teren echivalent în

schimb sau echivalentul în lei la prețul pieței; obligarea pârâtelor la

realizarea fondului despărțitor între terenul restituit și cel rămas.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au susținut că terenul în litigiu a aparținut antecesorilor săi, care l-au

introdus în C.A.P. Acesta din urmă a predat terenul fără expropriere

municipiului Odorheiu Secuiesc pentru realizarea bazei SC U. SA Odorheiu

Secuiesc.

În ultimii ani, societatea pârâtă

și-a restrâns activitatea, deținând terenul revendicat fără a-l utiliza

efectiv, astfel încât se impune restituirea bunului către foștii proprietari.

Prin sentința civilă nr. 1502 din 24

septembrie 2000 a Tribunalului Harghita a fost respinsă acțiunea introductivă,

reținându-se, în esență că întreg terenul în litigiu se află în folosință SC U.

și că, din această suprafață de 180 mp, pe care reclamanții o solicită în

natură, este ocupată de rețeaua de termoficare ce deservește societatea.

S-a mai reținut că imobilul a intrat

în proprietatea statului în urma exproprierii în baza Decretului nr. 374/1970

al Consiliului de Stat și că acesta s-a făcut cu plata unei juste despăgubiri,

constând în suprafețele de teren primite în schimb de C.A.P. Odorheiu Secuiesc.

Prin urmare, prima instanță a

reținut incidența prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea 18/1991, act normativ

de care ar fi trebuit să se folosească reclamanții în realizarea dreptului subiectiv

invocat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și,

în consecință admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 185 din 15 aprilie

2005 a Curții de Apel Tg Mureș a fost admis apelul reclamanților, schimbat în

tot sentința și admisă în parte acțiunea introductivă. Au fost obligate

pârâtele să restituie reclamanților în natură suprafața de 1800 mp teren din

terenul în suprafață de 5918 mp înscris în C.F. Beclean nr. top 473/2/4,

transcris în C.F. Beclean.

De asemenea, s-a dispus obligarea

pârâtelor să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent, prin

acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de

capital pentru suprafața de 4118 mp teren înscrisă în aceeași carte funciară,

stabilește la suma de 373.885.574 lei, restul petitelor fiind respinse.

Instanța de apel, a reținut că prin

notificarea formulată la data de 27 iulie 2001 adresată Primăriei municipiului

Odorheiu Secuiesc, reclamanții au solicitat în temeiul Legea nr. 10/2001

restituirea în natură a suprafeței de 1800 mp din parcela de 5918 mp teren și

acordare de măsuri reparatorii pentru diferența de 4118 mp. Notificarea nu a

fost soluționată până în prezent, pârâta notificată invocând faptul că

reclamanții au intentat pe cale separată acțiune în justiție cu privire la

terenul în litigiu.

Însă reclamanții s-au adresat

instanței tocmai pentru faptul că pârâta a refuzat să menționeze notificarea în

termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Reținând că parcela de 1800 mp teren

nu este afectată de construcții și că diferența de 4118 mp nu poate fi

restituită în natură, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) și, respectiv

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost admisă în parte acțiunea,

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal au declarat recurs pârâtele SC U. SA și municipiul Odorheiu

Secuiesc, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor recursului

său, pârâta SC U. SA a susținut :

- în mod greșit acțiunea

introductivă a fost îndreptată, împotriva sa întrucât trebuia chemat în proces primarul

municipiului Odorheiu Secuiesc și nu primăria, sens în care au fost invocate

prevederile Legea nr. 10/2001.

- măsura restituirii în natură a

terenului în litigiu ar avea consecințe grave asupra activității societății,

întrucât pe acesta sunt edificate construcții iar subsolul său este ocupat cu

rețele de încălzire a autovehiculelor și de termoficare, necesare desfășurării

activității specifice, astfel încât au invocat prevederile art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent.

- nelegal s-a dispus obligarea sa în

solidar cu pârâta Primăria municipiului Odoheiu Secuiesc la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, întrucât nu are calitate de unitate deținătoare în

sensul Legea 10/2001, calitate deținută în speță de Statul Român prin

administratorul său Consiliul Local.

- în speță erau aplicabile

prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 18/1991, corect reținute de prima

instanță, astfel încât reclamanții trebuiau să uzeze de dispozițiile acestei

legi, care exclud aplicarea prevederilor Legea nr. 10/2001.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta Primăria municipiului

Odorheiu Secuiesc a invocat în recursul său motivele încadrate pe dispozițiile

art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., susținând că imobilului în litigiu nu i se

aplică prevederile art. 2 din Legea 10/2001 și că, întreaga suprafață de teren

este ocupată de construcții, iar subsolul său este traversat de conducte,

rețele de termoficare care asigură transportul energiei termice către cartierul

Beclean II din municipiul Odorheiu Secuiesc.

Au invocat prevederile art. II alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, arătând totodată că propunerea Comisiei pentru

aplicarea Legea nr. 10/2001 a fost aceea de a se stabili favoarea recurenților

măsuri reparatorii prin echivalent prin acordarea de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Recursurile sunt fondate.

Reclamanții au susținut că au

notificat Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc, solicitând restituirea în

natură a suprafeței de 1800 mp teren înscris în C.F. Beclean sub nr.top

473/2/4, pentru diferența de 4118 mp solicitând acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent.

Anexat cererii introductive au depus

notificarea înregistrată sub nr. 829/M din 27 iulie 2001, arătând că nu au

primit nici un răspuns până la data pronunțării acțiunii.

Prin urmare, la momentul sesizării

instanțelor și în tot cursul cercetării judecătorești, judecata a fost

efectuată în lipsa actului juridic ce constituie obiectul controlului

judecătoresc prevăzut de art. 25, art.26 din Legea nr. 10/2001 în forma

actuală.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001

[fost art. 23 alin.(1) din lege] unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin decizie

sau dispoziție motivată asupra cererii.

Iar conform art. 26 din aceeași

lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă deținătorul imobilului este

obligat ca, prin decizie sau, după caz prin dispoziție motivată, în termenul

prevăzut de art. 25, să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin

echivalent, în modalitățile prevăzute de lege.

Din textele legale enunțate refuză

că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul

ori i se oferă restituire prin echivalent sau chiar i se rezultă un atare

drept, unitatea deținătoare este obligată ca, asupra solicitării adresate prin

notificare să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată.

Ori, conduita culpabilă a persoanei

juridice notificate nu poate să afecteze drepturile persoanelor îndreptățite și

nici să le lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de

lege.

Este adevărat că legea nu

reglementează sancțiunea ce intervine în cazul în care persoana juridică

deținătoare nu respectă dispozițiile art. 25 din lege, însă cei îndreptățiți se

pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică

deținătoare să fie obligată să emită decizie sau dispoziție motivată, obligație

ce decurge din lege și care face parte dintr-o procedură administrativ

jurisdicțională prealabilă, instituită în mod imperativ.

În speță însă instanțele judecătorești

nu se pot substitui unității deținătoare și nu pot suplini îndeplinirea obligației

legale sus menționate, întrucât dispozițiile legale ce reglementează

modalitatea de emitere și control a actului juridic prevăzut de dispozițiile

legale citate, sunt de strictă interpretare și nu pot fi aplicate prin

analogie.

Prin urmare, considerentele

instanței de apel cu referire la cristalizarea unei anumite opinii în practica

judiciară și care ar avea relevanță în cauză, nu pot fi reținute, întrucât

aceasta nu se poate substitui legii și să constituie temei de drept la

pronunțarea unei hotărâri.

Se constată astfel, în raport de

cele ce precede că greșit, cu încălcarea legii, instanța de apel a soluționat

pricina în modalitatea reținută în dispozitiv, motiv pentru care, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi admise, iar hotărârile atacate vor fi

casate.

În urma rejudecării față de

înscrisurile existente în cauză, din care rezultă că are calitate de unitate

deținătoare în sensul Legea nr. 10/2001 pârâta Primăria municipiului Odorheiu

Secuiesc, care exercită dreptul de proprietate în numele Statului Român,

înscris în evidențele de carte funciară la foaia de proprietate asupra acestui

imobil, se va dispune, în acord cu prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

admiterea acțiunii și obligarea Primarului municipiului Odorheiu Secuiesc să

soluționeze notificarea reclamanților.

Admite recursurile declarate de SC

2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează decizia și sentința nr. 1502/24

septembrie 2003 a Tribunalului Harghita și, pe fond, admite acțiunea și obligă

pe Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc să soluționeze notificarea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4399/2003
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Harghita la data de 15 august 2002 reclamanții S.F., S.M.M., S.J., M.M.S. și L.E. au chemat în judecată Primăria
ÎCCJ 2003-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3591/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea formulată la data de 22 ianuarie 2002, reclamantele B.C. și T.M. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Odorheiu Secuiesc, Consiliul Loc
ÎCCJ 2007-09-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5835/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții V.A. și A.V. au solicitat Tribunalului Harghita, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 2022, modificarea dispoziției nr.
ÎCCJ 2012-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2012
prin echivalent pentru imobilele situate în municipiul Odorheiu Secuiesc, str. O.B., înscris în CF nr. X Sâmbătești, nr. top. X cu teren aferent în suprafață de 1.388 mp și care au fost preluate cu titlu valabil și sunt evidențiate în patri
ÎCCJ 2005-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2795/2005
ului în categoria celor preluate fără titlu valabil, reglementate de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 Ca atare, Statul Român nu a devenit proprietarul imobilelor întrucât Decretul-lege nr. 308/1953 indicat de Primăria Odorheiu Secuiesc
Sursă