ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9997/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9997/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiune înregistrată la data de
28 februarie 2002, reclamanți E.I., și alții au chemat în judecată pârâta
Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc și SC U. SA Odorheiu Secuiesc
solicitând obligarea pârâților să elibereze și să restituie în natură suprafața
de 1800 mp, teren înscris în C.F. sub nr. top 473/2/4 iar pentru restul
terenului de 4118 mp să fie despăgubiți prin acordare de teren echivalent în
schimb sau echivalentul în lei la prețul pieței; obligarea pârâtelor la
realizarea fondului despărțitor între terenul restituit și cel rămas.
În motivarea acțiunii, reclamanții
au susținut că terenul în litigiu a aparținut antecesorilor săi, care l-au
introdus în C.A.P. Acesta din urmă a predat terenul fără expropriere
municipiului Odorheiu Secuiesc pentru realizarea bazei SC U. SA Odorheiu
Secuiesc.
În ultimii ani, societatea pârâtă
și-a restrâns activitatea, deținând terenul revendicat fără a-l utiliza
efectiv, astfel încât se impune restituirea bunului către foștii proprietari.
Prin sentința civilă nr. 1502 din 24
septembrie 2000 a Tribunalului Harghita a fost respinsă acțiunea introductivă,
reținându-se, în esență că întreg terenul în litigiu se află în folosință SC U.
și că, din această suprafață de 180 mp, pe care reclamanții o solicită în
natură, este ocupată de rețeaua de termoficare ce deservește societatea.
S-a mai reținut că imobilul a intrat
în proprietatea statului în urma exproprierii în baza Decretului nr. 374/1970
al Consiliului de Stat și că acesta s-a făcut cu plata unei juste despăgubiri,
constând în suprafețele de teren primite în schimb de C.A.P. Odorheiu Secuiesc.
Prin urmare, prima instanță a
reținut incidența prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea 18/1991, act normativ
de care ar fi trebuit să se folosească reclamanții în realizarea dreptului subiectiv
invocat.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și,
în consecință admiterea acțiunii.
Prin decizia nr. 185 din 15 aprilie
2005 a Curții de Apel Tg Mureș a fost admis apelul reclamanților, schimbat în
tot sentința și admisă în parte acțiunea introductivă. Au fost obligate
pârâtele să restituie reclamanților în natură suprafața de 1800 mp teren din
terenul în suprafață de 5918 mp înscris în C.F. Beclean nr. top 473/2/4,
transcris în C.F. Beclean.
De asemenea, s-a dispus obligarea
pârâtelor să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent, prin
acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de
capital pentru suprafața de 4118 mp teren înscrisă în aceeași carte funciară,
stabilește la suma de 373.885.574 lei, restul petitelor fiind respinse.
Instanța de apel, a reținut că prin
notificarea formulată la data de 27 iulie 2001 adresată Primăriei municipiului
Odorheiu Secuiesc, reclamanții au solicitat în temeiul Legea nr. 10/2001
restituirea în natură a suprafeței de 1800 mp din parcela de 5918 mp teren și
acordare de măsuri reparatorii pentru diferența de 4118 mp. Notificarea nu a
fost soluționată până în prezent, pârâta notificată invocând faptul că
reclamanții au intentat pe cale separată acțiune în justiție cu privire la
terenul în litigiu.
Însă reclamanții s-au adresat
instanței tocmai pentru faptul că pârâta a refuzat să menționeze notificarea în
termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Reținând că parcela de 1800 mp teren
nu este afectată de construcții și că diferența de 4118 mp nu poate fi
restituită în natură, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) și, respectiv
art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost admisă în parte acțiunea,
potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei hotărâri, în
termen legal au declarat recurs pârâtele SC U. SA și municipiul Odorheiu
Secuiesc, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor recursului
său, pârâta SC U. SA a susținut :
- în mod greșit acțiunea
introductivă a fost îndreptată, împotriva sa întrucât trebuia chemat în proces primarul
municipiului Odorheiu Secuiesc și nu primăria, sens în care au fost invocate
prevederile Legea nr. 10/2001.
- măsura restituirii în natură a
terenului în litigiu ar avea consecințe grave asupra activității societății,
întrucât pe acesta sunt edificate construcții iar subsolul său este ocupat cu
rețele de încălzire a autovehiculelor și de termoficare, necesare desfășurării
activității specifice, astfel încât au invocat prevederile art. 11 alin. (3)
din Legea nr. 10/2001, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prin
echivalent.
- nelegal s-a dispus obligarea sa în
solidar cu pârâta Primăria municipiului Odoheiu Secuiesc la acordarea de măsuri
reparatorii prin echivalent, întrucât nu are calitate de unitate deținătoare în
sensul Legea 10/2001, calitate deținută în speță de Statul Român prin
administratorul său Consiliul Local.
- în speță erau aplicabile
prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 18/1991, corect reținute de prima
instanță, astfel încât reclamanții trebuiau să uzeze de dispozițiile acestei
legi, care exclud aplicarea prevederilor Legea nr. 10/2001.
În drept, au fost invocate
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta Primăria municipiului
Odorheiu Secuiesc a invocat în recursul său motivele încadrate pe dispozițiile
art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., susținând că imobilului în litigiu nu i se
aplică prevederile art. 2 din Legea 10/2001 și că, întreaga suprafață de teren
este ocupată de construcții, iar subsolul său este traversat de conducte,
rețele de termoficare care asigură transportul energiei termice către cartierul
Beclean II din municipiul Odorheiu Secuiesc.
Au invocat prevederile art. II alin.
(4) din Legea nr. 10/2001, arătând totodată că propunerea Comisiei pentru
aplicarea Legea nr. 10/2001 a fost aceea de a se stabili favoarea recurenților
măsuri reparatorii prin echivalent prin acordarea de titluri de valoare
nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Recursurile sunt fondate.
Reclamanții au susținut că au
notificat Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc, solicitând restituirea în
natură a suprafeței de 1800 mp teren înscris în C.F. Beclean sub nr.top
473/2/4, pentru diferența de 4118 mp solicitând acordarea de măsuri reparatorii
prin echivalent.
Anexat cererii introductive au depus
notificarea înregistrată sub nr. 829/M din 27 iulie 2001, arătând că nu au
primit nici un răspuns până la data pronunțării acțiunii.
Prin urmare, la momentul sesizării
instanțelor și în tot cursul cercetării judecătorești, judecata a fost
efectuată în lipsa actului juridic ce constituie obiectul controlului
judecătoresc prevăzut de art. 25, art.26 din Legea nr. 10/2001 în forma
actuală.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001
[fost art. 23 alin.(1) din lege] unitatea deținătoare este obligată să se
pronunțe, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin decizie
sau dispoziție motivată asupra cererii.
Iar conform art. 26 din aceeași
lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă deținătorul imobilului este
obligat ca, prin decizie sau, după caz prin dispoziție motivată, în termenul
prevăzut de art. 25, să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin
echivalent, în modalitățile prevăzute de lege.
Din textele legale enunțate refuză
că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul
ori i se oferă restituire prin echivalent sau chiar i se rezultă un atare
drept, unitatea deținătoare este obligată ca, asupra solicitării adresate prin
notificare să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată.
Ori, conduita culpabilă a persoanei
juridice notificate nu poate să afecteze drepturile persoanelor îndreptățite și
nici să le lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de
lege.
Este adevărat că legea nu
reglementează sancțiunea ce intervine în cazul în care persoana juridică
deținătoare nu respectă dispozițiile art. 25 din lege, însă cei îndreptățiți se
pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică
deținătoare să fie obligată să emită decizie sau dispoziție motivată, obligație
ce decurge din lege și care face parte dintr-o procedură administrativ
jurisdicțională prealabilă, instituită în mod imperativ.
În speță însă instanțele judecătorești
nu se pot substitui unității deținătoare și nu pot suplini îndeplinirea obligației
legale sus menționate, întrucât dispozițiile legale ce reglementează
modalitatea de emitere și control a actului juridic prevăzut de dispozițiile
legale citate, sunt de strictă interpretare și nu pot fi aplicate prin
analogie.
Prin urmare, considerentele
instanței de apel cu referire la cristalizarea unei anumite opinii în practica
judiciară și care ar avea relevanță în cauză, nu pot fi reținute, întrucât
aceasta nu se poate substitui legii și să constituie temei de drept la
pronunțarea unei hotărâri.
Se constată astfel, în raport de
cele ce precede că greșit, cu încălcarea legii, instanța de apel a soluționat
pricina în modalitatea reținută în dispozitiv, motiv pentru care, în temeiul
art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi admise, iar hotărârile atacate vor fi
casate.
În urma rejudecării față de
înscrisurile existente în cauză, din care rezultă că are calitate de unitate
deținătoare în sensul Legea nr. 10/2001 pârâta Primăria municipiului Odorheiu
Secuiesc, care exercită dreptul de proprietate în numele Statului Român,
înscris în evidențele de carte funciară la foaia de proprietate asupra acestui
imobil, se va dispune, în acord cu prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,
admiterea acțiunii și obligarea Primarului municipiului Odorheiu Secuiesc să
soluționeze notificarea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de SC
U. SA și Primăria Odorheiu Secuiesc împotriva deciziei 185/A din 15 aprilie
2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.
Casează decizia și sentința nr. 1502/24
septembrie 2003 a Tribunalului Harghita și, pe fond, admite acțiunea și obligă
pe Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc să soluționeze notificarea.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 2 decembrie 2005.