ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Alba Iulia,

reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta

C.J.P.H., anularea

Hotărârii nr. 1940/1589 din 14 februarie 2003 și emiterea unei noi hotărâri de

acordare a drepturilor conferite de Lege nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a fost încorporat la 19 aprilie 1953 de C.M.P. și dus

la detașamentul

de muncă din Bistrița

Năsăud, unde a efectuat lucrări de construcții la

diferite obiective.

Prin sentința civilă nr.

116/2006 din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, Instanța a admis excepția autorității de

lucru judecat invocată din oficiu, respingând în consecință contestația

formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre Instanța a reținut, în esență, că reclamantul contestă prin

acțiune, Hotărârea nr. 1940/1589 din 14 februarie 2003 a C.J.P.H., iar

Instanța a soluționat irevocabil, prin

respingerea recursului, contestația

formulată de reclamant, având

același obiect și părți, prin sentința civilă nr. 122/2003.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs D.G., susținând că, în opinia sa,

îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fiind astfel îndrituit să

beneficieze de măsurile în speță.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat

recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

După cum în

mod corect a reținut și prima Instanță, prin sentința civilă nr. 122/2003 din 9

aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, Instanța a respins acțiunea formulată

de D.G. privind anularea Hotărârii nr. 1940/1589 din 14 februarie 2003 a C.J.P.H., iar prin Decizia nr. 4399 din 2 decembrie 2003, recursul promovat împotriva acestei

sentințe a fost respins.

În

conformitate cu prevederile legale este lucru judecat atunci când o a doua

cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, excepția în

acest sens putându-se ridica, în

conformitate

cu dispozițiile art. 166 C. proc. civ., de

părți și de judecător.

În atare

condiții, se constată existența triplei identități de elemente prevăzută de

art. 1201 C. civ., respectiv părți, obiect și cauză, astfel încât în mod corect

prima Instanță a invocat, respectiv admis excepția autorității de lucru

judecat, respingând în consecință acțiunea formulată.

Pentru

considerentele arătate, se constată că Instanța a pronunțat

o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 116/2006 din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2007.