ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2006, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.H., rectificarea Hotărârii nr. 803/188 din 20 decembrie 2002 emisă de pârâtă pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, fiind beneficiarul Legii nr. 309/2002, cu privire la stabilirea unor drepturi pentru cei care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, pârâta a emis hotărârea atacată, care nu corespunde cu realitatea datelor lucrate, existând o diferență de aproximativ 4 luni în minus, din cauza unor greșeli din livretul militar actual.

Prin sentința civilă nr. 5883 din 15 decembrie 2006, Judecătoria Deva a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținând incidența prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002. Judecând în fond pricina în primă Instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 22 din 23 februarie 2007, a respins excepția tardivității invocată de pârâtă, a admis acțiunea, a obligat pârâta să modifice Hotărârea nr. 803/188 din 20 decembrie 2002, în sensul stabilirii perioadei în care reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, ca fiind 20 martie 1951 - 25 martie 1954, în total 3 ani și 5 zile și să-i acorde drepturile aferente acestei perioade conform Legii nr. 309/2002.

Cu privire la excepția tardivității acțiunii, Instanța a apreciat că soluția se impune întrucât reclamantul a cerut modificarea (revizuirea) hotărârii în baza înscrisului nou privind datele corecte din livretul militar și nu modificarea hotărârii pe baza actelor depuse inițial la dosar. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că, din extrasul de pe livretul militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 în perioada 20 martie 1951 - 25 martie 1954. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P.H., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii judecătorești atacate și respingerea acțiunii, în principal, ca tardivă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că prima Instanță a respins în mod eronat excepția tardivității acțiunii, cu toate că hotărârea contestată a fost comunicată prin poștă reclamantului la data de 11 februarie 2003, acesta a cerut punerea ei în plată și nu a contestat-o în termenul prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002. A mai susținut că și pe fondul cauzei soluția este greșită, având în vedere că hotărârea Comisiei s-a bazat pe datele rezultate din fișa de evidență deținută de C.M. și adresa din 15 martie 2007 a U.M. Deva, documente cerute potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002. Pe de altă parte, a menționat recurenta, înscrisul din carnetul de muncă, în temeiul căruia Instanța a dispus modificarea hotărârii, nu poate fi avut în vedere ca document pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 și nici nu poate fi considerat act nou pentru a se aprecia că acțiunea „în revizuire" este în termen.

Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică. În mod corect prima Instanță a respins excepția tardivității acțiunii, având în vedere că, într-adevăr, așa cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, intimatul reclamant a solicitat modificarea (revizuirea) hotărârii emisă de recurenta - pârâtă. Faptul că nu s-a emis decizia de revizuire, cum susține recurenta nu este de natură să atragă respingerea acțiunii ca tardivă, neemiterea unui astfel de act făcându-se din culpa autorității.

Soluția primei Instanțe este corectă și în ceea ce privește fondul cauzei. Astfel, prin livretul militar depus în copie la dosar, s-a făcut dovada, în condițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, că intimatul - reclamant a fost încorporat la data de 20 martie 1951, de unde rezultă că perioada în care s-a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă a fost stabilită corect de Instanță la intervalul 20 martie 1951 - 25 martie 1954, pentru care s-a și dispus acordarea drepturilor compensatorii. Dezlegarea dată pricinii fiind, după cum s-a arătat, legală și temeinică, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul declarat în cauză se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.H. împotriva sentinței civile nr. 22 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.