ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5

octombrie 2006, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

C.J.P.H., rectificarea Hotărârii nr. 803/188 din 20 decembrie 2002 emisă de

pârâtă pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, fiind beneficiarul Legii nr. 309/2002, cu privire la

stabilirea unor drepturi pentru cei care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă, pârâta a emis hotărârea atacată, care nu corespunde cu

realitatea datelor lucrate, existând o diferență de aproximativ 4 luni în

minus, din cauza unor greșeli din livretul militar actual.

Prin sentința

civilă nr. 5883 din 15 decembrie 2006, Judecătoria Deva a declinat competența

de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținând

incidența prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.

Judecând în

fond pricina în primă Instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 22 din 23 februarie 2007, a respins excepția tardivității invocată de pârâtă, a admis acțiunea, a obligat pârâta să

modifice Hotărârea nr. 803/188 din 20 decembrie 2002, în sensul stabilirii

perioadei în care reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă, ca fiind 20 martie 1951 - 25 martie 1954, în total 3 ani și 5 zile și

să-i acorde drepturile aferente acestei perioade conform Legii nr. 309/2002.

Cu privire la

excepția tardivității acțiunii, Instanța a apreciat că soluția se impune

întrucât reclamantul a cerut modificarea (revizuirea) hotărârii în baza

înscrisului nou privind datele corecte din livretul militar și nu modificarea

hotărârii pe baza actelor depuse inițial la dosar.

Pe fondul

cauzei, Curtea de Apel a reținut că, din extrasul de pe livretul militar

rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de

Legea nr. 309/2002 în perioada 20 martie 1951 - 25 martie 1954.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P.H., în temeiul

prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.,

solicitând casarea hotărârii judecătorești atacate și respingerea acțiunii, în

principal, ca tardivă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Recurenta a

susținut că prima Instanță a respins în mod eronat excepția tardivității

acțiunii, cu toate că hotărârea contestată a fost comunicată prin poștă

reclamantului la data de 11 februarie 2003, acesta a cerut punerea ei în plată

și nu a contestat-o în termenul prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr.

309/2002.

A mai

susținut că și pe fondul cauzei soluția este greșită, având în vedere că

hotărârea Comisiei s-a bazat pe datele rezultate din fișa de evidență deținută

de C.M. și adresa din 15 martie 2007 a U.M. Deva, documente cerute potrivit

dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002.

Pe de altă

parte, a menționat recurenta, înscrisul din carnetul de muncă, în temeiul

căruia Instanța a dispus modificarea hotărârii, nu poate fi avut în vedere ca

document pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 și nici

nu poate fi considerat act nou pentru a se aprecia că acțiunea „în

revizuire" este în termen.

Analizând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

În mod corect

prima Instanță a respins excepția tardivității acțiunii, având în vedere că,

într-adevăr, așa cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată,

intimatul reclamant a solicitat modificarea (revizuirea) hotărârii emisă de

recurenta - pârâtă.

Faptul că nu s-a emis

decizia de revizuire, cum susține recurenta nu este de natură să atragă

respingerea acțiunii ca tardivă, neemiterea unui astfel de act făcându-se din

culpa autorității.

Soluția primei Instanțe

este corectă și în ceea ce privește fondul cauzei. Astfel, prin livretul

militar depus în copie la dosar, s-a făcut dovada, în condițiile art. 6 alin.

(1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, că

intimatul - reclamant a fost încorporat la data de 20 martie 1951, de unde

rezultă că perioada în care s-a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă a fost stabilită corect de Instanță la intervalul 20 martie 1951 - 25

martie 1954, pentru care s-a și dispus acordarea drepturilor compensatorii.

Dezlegarea

dată pricinii fiind, după cum s-a arătat, legală și temeinică, în considerarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul declarat

în cauză se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta C.J.P.H. împotriva sentinței civile nr. 22 din 23

februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.