ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2004

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

M.T. a formulat acțiune împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Alba,

înregistrată sub nr. 3867/2003 la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta să

se anuleze Hotărârea  nr. 1703/2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru

întreaga perioadă de armată 5 iunie 1951 – 31 ianuarie 1954 ca fiind în

detașamente de lucru, prin Hotărârea nr. 1703/2003 fiind recunoscută numai

perioada 5 mai 1953 – 31 ianuarie 1954.

În

motivarea acțiunii sale reclamantul a susținut că fără justificare pârâta a

refuzat să îi acorde drepturile pentru întreaga perioadă, deși aceste date

rezultă din livretul militar.

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ prin

sentința nr. 246/2003 din 2 iulie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat

Hotărârea nr. 1703/12 februarie 2003, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să îi acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002

pentru întreaga perioadă, adică 8 iunie 1951 – 31 ianuarie 1954.

Instanța

de fond a reținut că prin operațiunile consemnate în livretul militar se face

dovada că reclamantul a efectuat stagiul militar în condițiile cerute de Legea nr.

309/2002.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, pârâta criticând soluția primei instanțe ca

nelegală, în sensul că înscrisurile depuse nu fac dovada îndeplinirii

condițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 de către reclamant.

Recursul

este nefondat.

Conform

prevederilor art. 6 (2) din Legea nr. 309/2002 stabilirea drepturilor

reglementate de acest act normativ, se face la cerere, pe baza înscrisurilor

din livretul militar și/sau adeverințe eliberate de centrele militare județene

sau de U.M. 02405 Pitești, cum este menționat în art. 6(1) din H.G. nr. 1114/2002.

Din livretul

militar rezultă că reclamantul a desfășurat perioada de stagiu militar în

formațiuni „Detașament de muncă” dar pârâta a susținut că doar pentru perioada

5 martie 1953 – 31 ianuarie 1954 când a fost  în detașamentul 2,  5 este în

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, restul detașamentelor nu ar fi

din cadrul acestei Direcții.

Este de

reținut că „Tabelul cu Evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii „150-1961”, are un caracter

consultativ, în el nefiind cuprinse toate formațiunile ce au funcționat în

acest interval de timp, sau nici perioadele complete.

Pentru

a răspunde însă și apărărilor formulate de pârâtă, și a stabili o situație

reală și corectă era necesar a fi completat probatoriul și cu alte acte emise

în legătură cu acele detașamente necunoscute de pârâtă, din partea centrului

militar corespunzător sau filialele Arhivelor Naționale sau militare, date ce

trebuiau stabilite și depuse de către reclamant.

Omițând

să procedeze în sensul arătat, prin instanță a nesocotit dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ., astfel că soluția pronunțată prin sentința nr. 246/2003

ste nelegală, iar recursul urmează a fi admis, casată sentința și trimisă cauza

spre rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării urmează ca prima instanță să completeze probatoriul în sensul

considerentelor expuse, solicitând în acest scop relații de la instituțiile

menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile

nr. 246 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.