ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 13 iunie 2003,

reclamantul  C.D. a solicitat, în contradictoriu  cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Alba, anularea hotărârii pârâtei nr. 1766 din 2 februarie 2003 și

obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002

pentru întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar.

Motivându-și

cererea, reclamantul a arătat că, prin actul administrativ contestat, pârâta

i-a admis cererea de acordare a drepturilor dispuse prin legea indicată mai

sus, doar pentru perioada 2 octombrie 1955 – 25 mai 1956, deși a efectuat

stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii până la data de 5 decembrie 1956.

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 253 din 2 iulie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002 și

să-i acorde acestuia drepturile conferite de acest act normativ pentru perioada

2 octombrie 1955 – 5 decembrie 1956, cât a  efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din livretul

militar depus la dosar, reclamantul a dovedit îndeplinirea condițiilor cerute

de lege pentru perioada 2 octombrie 1955 – 5 decembrie 1956, pârâta

interpretând incorect și restrictiv dispozițiile normative.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, solicitând în

temeiul prevederilor art. 304  pct. 8 și 9 C. proc. civ., casarea hotărârii

recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta

și-a susținut propunerea de casare a hotărârii judecătorești atacate reiterând

apărările formulate în prima instanță și arătând, în esență, că pentru perioada

25 mai 1956- 5 decembrie 1956 instanța i-a stabilit eronat reclamantului

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece Detașamentul de muncă

Vâlcea nu figurează în tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de

muncă din  cadrul  Direcției  Generale a Serviciului Muncii, astfel încât să

se  încadreze în dispozițiile legii menționate și ale adreselor de îndrumare

metodologică emise de C.N.P.A.S. în aplicarea acestui act.

Recursul

se va admite în  sensul celor ce urmează și în temeiul următoarele

considerente.

În

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 309/2002 s-au acordat drepturile

compensatorii prevăzute de acest act normativ persoanelor care au efectuat

stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciilor Muncii în perioada

1950 – 1961.

Din

analiza dosarului, rezultă că prima instanță a admis cererea de chemare în

judecată, având în vedere exclusiv livretul militar depus ca probă de către

reclamant.

Or, din

această unică dovadă administrată în sprijinul acțiunii reclamantului, nu reies

decât perioadele și unitatea militară, precum și  detașamentele unde acesta

și-a efectuat stagiul militar, fără să se fi probat în vreun mod apartenența

respectivelor detașamente la Direcția Generală a Serviciului Muncii pentru a se

verifica incidența dispozițiilor Legii nr. 09/2002.

Pe de

altă parte și recurenta pârâtă a invocat lipsa detașamentului Vâlcea din

Tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciilor Muncii, fără a face vreo probațiune cu privire la acest

aspect.

Ținând

cont că, practic instanța și-a fundamentat soluția pe un probatoriu

neconcludent și necomplet, cenzurând legalitatea actului administrativ

contestat fără a clarifica situația de fapt dedusă judecății și existența certă

a pretinsului drept recunoscut de lege, vătămat, Curtea va admite recursul, va

casa sentința atacată și, în  baza art. 312 alin. (1) teza 1 și a art. 313 C.

proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu

ocazia rejudecării, urmează a se suplimenta probatoriul prin orice mijloc de

dovadă admis de lege (eventual pe baza unor verificări la U.M. 02405 Pitești

sau la Arhivele Naționale) în vederea stabilirii dacă în perioada 25 mai 1956 –

5 decembrie 1956 intimatul-reclamant și-a efectuat stagiul militar într-un

detașament de muncă organizat în acest scop, conform prevederilor art.1 din

Legea nr. 309/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile

nr.253 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  12 februarie 2004 .