ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 13 iunie 2003, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, anularea hotărârii pârâtei nr. 1766 din 2 februarie 2003 și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, prin actul administrativ contestat, pârâta i-a admis cererea de acordare a drepturilor dispuse prin legea indicată mai sus, doar pentru perioada 2 octombrie 1955 – 25 mai 1956, deși a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii până la data de 5 decembrie 1956. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 253 din 2 iulie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002 și să-i acorde acestuia drepturile conferite de acest act normativ pentru perioada 2 octombrie 1955 – 5 decembrie 1956, cât a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din livretul militar depus la dosar, reclamantul a dovedit îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru perioada 2 octombrie 1955 – 5 decembrie 1956, pârâta interpretând incorect și restrictiv dispozițiile normative. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, solicitând în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta și-a susținut propunerea de casare a hotărârii judecătorești atacate reiterând apărările formulate în prima instanță și arătând, în esență, că pentru perioada 25 mai 1956- 5 decembrie 1956 instanța i-a stabilit eronat reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece Detașamentul de muncă Vâlcea nu figurează în tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel încât să se încadreze în dispozițiile legii menționate și ale adreselor de îndrumare metodologică emise de C.N.P.A.S. în aplicarea acestui act. Recursul se va admite în sensul celor ce urmează și în temeiul următoarele considerente.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 309/2002 s-au acordat drepturile compensatorii prevăzute de acest act normativ persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciilor Muncii în perioada 1950 – 1961. Din analiza dosarului, rezultă că prima instanță a admis cererea de chemare în judecată, având în vedere exclusiv livretul militar depus ca probă de către reclamant. Or, din această unică dovadă administrată în sprijinul acțiunii reclamantului, nu reies decât perioadele și unitatea militară, precum și detașamentele unde acesta și-a efectuat stagiul militar, fără să se fi probat în vreun mod apartenența respectivelor detașamente la Direcția Generală a Serviciului Muncii pentru a se verifica incidența dispozițiilor Legii nr. 09/2002.

Pe de altă parte și recurenta pârâtă a invocat lipsa detașamentului Vâlcea din Tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciilor Muncii, fără a face vreo probațiune cu privire la acest aspect. Ținând cont că, practic instanța și-a fundamentat soluția pe un probatoriu neconcludent și necomplet, cenzurând legalitatea actului administrativ contestat fără a clarifica situația de fapt dedusă judecății și existența certă a pretinsului drept recunoscut de lege, vătămat, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și, în baza art. 312 alin. (1) teza 1 și a art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, urmează a se suplimenta probatoriul prin orice mijloc de dovadă admis de lege (eventual pe baza unor verificări la U.M.

02405 Pitești sau la Arhivele Naționale) în vederea stabilirii dacă în perioada 25 mai 1956 – 5 decembrie 1956 intimatul-reclamant și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă organizat în acest scop, conform prevederilor art.1 din Legea nr. 309/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr.253 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 februarie 2004 .