ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3540/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 februarie 2003, reclamantul D.A. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Alba, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să

fie obligată pârâta să emită hotărârea, prin care să-i recunoască calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002 și să-i acorde drepturile

conferite de lege, pentru perioada cât a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

arătând că aceasta, în mod nejustificat, refuză să-i soluționeze cererea.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 107 din 9 aprilie 2003, a respins acțiunea reclamantului,

ca rămasă fără obiect, reținând, în esență, că prin hotărârea nr. 1940 din 17

martie 2003, pârâta a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 309/2002 și i-a acordat drepturile începând cu 1

octombrie 2002, în baza dispozițiilor legale și a înscrisurilor prezentate,

precum și faptul că prin cererea depusă la dosar, acesta a renunțat la proces.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.A.,

arătând că instanța de fond nu a avut în vedere, pe de o parte, că prin

hotărârea nr. 1940/2002, în mod greșit i s-au acordat drepturile de la 1

octombrie 2002, în loc de 1 septembrie 2002, iar pe de altă parte, că prin

hotărârea nr. 1940/2002 i s-au acordat drepturile doar pentru perioada 10 mai

1952 – 31 decembrie 1952, iar nu și pentru perioada următoare, până la 23

decembrie 1953, astfel cum rezultă din livretul său militar.

Examinând sentința criticată în

raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din Legea nr.

309/2002 beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român,

care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, iar prin art. 2 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, aprobată prin

H.G. nr. 1114/2002,

se definește noțiunea de stagiu

militar.

Stabilirea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002 se face la cerere, în baza probelor administrate, iar nu din

oficiu și se acordă de la întâi a lunii următoare celei în care s-a formulat

cererea.

În cauză, se constată că pârâta a

recunoscut recurentului-reclamant beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002 în

limitele legale și că de altfel, prin cererea depusă la dosar, acesta a

renunțat la judecată, astfel cum s-a și reținut.

Prin urmare, avându-se în vedere că

obiectul acțiunii îl constituia constatarea refuzului nejustificat de a i se

soluționa cererea privind beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002 și

obligarea la emiterea hotărârii se reține, pe de o parte, că instanța de fond,

în mod corect, a respins acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.

Pe de altă parte, se constată că

recurentul-reclamant nu a atacat hotărârea nr. 1940/2002 în fața instanței de

fond, nefiind admisibilă critica acesteia direct pe calea de atac a recursului.

Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse

judecății.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât

prin cererea înregistrată la dosar, recurentul-reclamant a precizat chiar că

renunță la proces.

În consecință, constatându-se că sentința atacată

este corectă, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.A.

împotriva sentinței civile nr. 107 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2003.