ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

iunie 2003, reclamantul B.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Alba, solicitând anularea hotărârii nr. 2040 din 13 martie 2003 și obligarea

pârâtei la emiterea unei hotărâri, prin care să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, pentru întregul interval în care a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

În motivarea acțiunii arată că, în mod

greșit nu i-a fost luată în calcul, întreaga perioadă cât a efectuat stagiul

militar în condițiile prevăzute în actul normativ menționat, pârâta luând în

calcul doar o anumită perioadă.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 278 din 27 august 2003, a respins acțiunea, reținând că

aceasta a rămas fără obiect.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, reclamantul B.N., susținând că prevederile Legii nr. 309/2002, trebuiau

să i se aplice pentru o perioadă mult mai mare.

Recursul este fondat.

Art. 1 din Legea nr. 309/2002,

prevede că „Beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

În vederea aplicării acestei legi a

fost emisă H.G. nr. 1114/2004, privind aprobarea Normelor metodologice pentru

aplicarea legii.

Cu toate acestea, nici în cuprinsul

legii și nici în normele metodologice nu sunt menționate detașamentele sau

unitățile militare care se încadrează în Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face la

cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Din copia livretului militar, B.N. a

dovedit că începând cu 10 aprilie 1949 și până la 1 februarie 1951, când a fost

lăsat la vatră, a lucrat în diferite detașamente, în construcții.

Așa fiind, se va admite recursul

declarat, se va modifica sentința atacată, se va anula hotărârea pârâtei și va

fi obligată pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, pentru perioada 14 ianuarie 1950 (potrivit legii) – 1 februarie 1951,

cu începere de la data de 1 octombrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.N.

împotriva sentinței civile nr. 278 din 27 august 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamantul B.N.

Anulează hotărârea nr. 2040 din 13

martie 2003 a Casei Județene de Pensii Alba.

Obligă pe pârâtă să acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14

ianuarie 1950 - 1 februarie 1951, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2004.