ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 251 din 2 iulie 2003 Curtea de Apel  Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de

reclamantul D.S. și a anulat hotărârea nr. 1576 din 27 ianuarie 2003 adoptată

de Comisia de specialitate  din cadrul Casei Județene de Pensii Alba, care a

fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al drepturilor acordate prin Legea nr. 309/2002 pentru

perioada 30 martie 1960 – 31 ianuarie 1961.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că, în

perioada de mai sus, reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul unor

detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel

că este îndreptățit să beneficieze de drepturile compensatorii ce au fost

stabilite prin Legea nr. 309/2002.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Alba, susținând, în

esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, din probele

cauzei nerezultând că

reclamantul ar fi

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a  Serviciului Muncii.

Recursul

este întemeiat.

Instanța

de fond reține că din copia xeroxată a livretului militar și a certificatului

nr. 3116 din 29 mai 2003 eliberat de Centrul Militar Județean Alba  ar rezulta

că reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând

Direcției Generale a Serviciului Muncii, ceea ce este inexact.

Astfel,

în privința perioadei 30 martie 1960 – 31 ianuarie 1961, pentru care instanța

de fond a reținut că ar fi îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002,

rezultă că intimatul reclamant a  efectuat stagiul în U.M. Det. 62 respectiv,

Det. nr. 62 Reșița, fără a rezulta că această unitate ar fi făcut parte din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or,

potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile

acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în

perioada 1950 – 1961.

În

conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civș., judecătorul

este obligat să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice

greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii  faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În

cauza de față, instanța de fond era obligată să lămurească mai întâi dacă

intimatul reclamant a efectuat stagiul militar într-o unitate militară din

sistemul fostului Minister al Forțelor Armate sau într-un detașament de muncă

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru că numai în acest

ultim caz sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002.

În

acest scop, în conformitate și cu prevederile Normelor Metodologice pentru

aplicarea Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G. nr.1114/2002, era necesar să

administreze toate probele legale pentru a lămuri această împrejurare în scopul

aplicării corecte a prevederilor Legii nr. 309/2002.

Astfel

fiind, recursul este întemeiat și va fi admis, sentința atacată va fi casată și

cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile

nr. 251 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.