ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 251 din 2 iulie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul D.S. și a anulat hotărârea nr. 1576 din 27 ianuarie 2003 adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Alba, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor acordate prin Legea nr. 309/2002 pentru perioada 30 martie 1960 – 31 ianuarie 1961. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că, în perioada de mai sus, reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că este îndreptățit să beneficieze de drepturile compensatorii ce au fost stabilite prin Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Alba, susținând, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, din probele cauzei nerezultând că reclamantul ar fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este întemeiat. Instanța de fond reține că din copia xeroxată a livretului militar și a certificatului nr. 3116 din 29 mai 2003 eliberat de Centrul Militar Județean Alba ar rezulta că reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, ceea ce este inexact. Astfel, în privința perioadei 30 martie 1960 – 31 ianuarie 1961, pentru care instanța de fond a reținut că ar fi îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002, rezultă că intimatul reclamant a efectuat stagiul în U.M.

Det. 62 respectiv, Det. nr. 62 Reșița, fără a rezulta că această unitate ar fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civș., judecătorul este obligat să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În cauza de față, instanța de fond era obligată să lămurească mai întâi dacă intimatul reclamant a efectuat stagiul militar într-o unitate militară din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate sau într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru că numai în acest ultim caz sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002. În acest scop, în conformitate și cu prevederile Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G. nr.1114/2002, era necesar să administreze toate probele legale pentru a lămuri această împrejurare în scopul aplicării corecte a prevederilor Legii nr. 309/2002. Astfel fiind, recursul este întemeiat și va fi admis, sentința atacată va fi casată și cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 251 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.