ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1885/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Revizuirea. Decizia supusă revizuirii, temeiul legal invocat. B.V. în contradictoriu cu B.B.D., agenția Hunedoara și C.E.C., agenția Hunedoara, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să revizuiască decizia nr. 610/F/2004 pronunțată de aceeași Curte în dosarul nr. 3551/2003, să admită cererea, să modifice toate hotărârile pronunțate în acel dosar și să le oblige pe pârâtele intimate la plata sumei de 149.051 lei reprezentând diferență de prejudiciu material stabilită prin raportul de expertiză contabilă pe care l-a depus la dosar. Argumentarea cererii de revizuire. Revizuienta a susținut că, prin sentința civilă nr. 1955/2002 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, menținută prin decizia nr. 11 din 8 ianuarie 2003 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Alba Iulia, i-a fost admisă acțiunea, iar pârâtele Centrul de comercializare A. SA Câmpulung Muscel, C.E.C.

Deva și B.R.D. – G.S.C., agenția Hunedoara, au fost obligate să-i plătească suma de 500.000.000 lei reprezentând valoarea actualizată a prejudiciului suferit prin depunerea unor sume de bani în vederea achiziționării unui autoturism A.D. din anii 1981, care nu a fost obținut din vina pârâtelor. Împotriva deciziei nr. 11/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a declarat recurs în anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii. Recursul în anulare a fost soluționat de secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 3060 din 27 aprilie 2004, a casat decizia nr. 11 din 8 ianuarie 2003 pronunțat de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, și respingând recursul reclamantei B.V.

a păstrat decizia civilă nr. 1550 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pronunțată în apel prin care sentința nr. 1955/2002 a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei. B.V., după pronunțarea acestei decizii de către Secția civilă a Înaltei Curți, a sesizat C.E.D.O. invocând îngrădirea dreptului de acces la o instanță și a dreptului la respectarea bunurilor sale. A solicitat totodată Curții Europene să constate că decizia nr. 3060 din 27 aprilie 2004 a fost pronunțată cu încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Hotărârea din 8 ianuarie 2007 în cauza B. contra României. Analizând decizia nr. 3060 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, C.E.D.O.

a constatat că s-au încălcat prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și în consecință a obligat S.l.R. să-i plătească reclamantei suma de 22000 Euro prejudiciu material și suma de 1.000 euro prejudiciu moral. Aceeași Curte a hotărât ca de la data expirării termenului de 3 luni și până la momentul efectuării plății, sumele acordate să fie majorate cu o dobândă simplă, practicată de Banca C.E. Hotărârea C.E.D.O., potrivit revizuientei, a rămas definitivă prin respingerea cererilor formulate în temeiul art. 44 din Convenție. Decizia supusă revizuirii în temeiul art. 322 pct. 9 C. proc. civ. După expunerea situației dosarului în care s-a pronunțat hotărârea C.E.D.O.

din 8 ianuarie 2007, revizuienta a susținut că în anul 2003 a mai promovat o acțiune prin care a solicitat ca pârâtele, pe lângă suma de 500.000.000 rol pe care o obținuse prin sentința nr. 1955/2002 pronunțată de Judecătoria Hunedoara să fie obligate la o diferență de 80.000.000 Rol cu motivarea că împreună cu Statul au folosit și au perceput dobândă pentru banii depuși în vederea dobândirii autoturismului A. Cererea i-a fost respinsă de Judecătoria Hunedoara care a constat autoritatea de lucru judecat în raport de acțiunea civilă soluționată anterior.

Sentința nr. 1219/2002 prin care s-a constatat autoritatea de lucru judecat a fost confirmată de Tribunalul Hunedoara care a respins apelul reclamantei prin decizia nr. 611 din 17 octombrie 2003. Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs, de către reclamanta B.V., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 610 din 5 martie 2004 pronunțată în Camera de Consiliu, în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 58/2003, a anulat recursul pentru nerespectarea cerințelor impuse de prevederile art. 302 1 pct. 3 C. proc. civ., de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea și dezvoltarea lor. Motivele revizuirii. Împotriva acestei ultime decizii, nr. 610/2004 pronunțată în dosarul nr. 3551/2009, în temeiul art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., B.V. a formulat cererea de revizuire prin care, în esență, a solicitat revizuirea deciziei pronunțată de Înalta Curte, secția comercială, admiterea recursului și obligarea pârâtelor la plata sumei de 149.051 lei diferență între suma acordată de C.E.D.O. de 22.000 euro și suma calculată printr-un raport de expertiză pe care l-a depus la dosar prin care a fost reactualizată suma pe care o consideră datorată, cu rata inflației. plus dobânda capitalizată până la data efectuării expertizei. Intimata B.R.D. – G.S.G. SA prin concluziile scrise a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 610/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție argumentând că prin soluția pronunțată nu a fost evocat fondul ci a fost anulat recursul pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind motivarea în fapt și în drept a recursului.

Inadmisibilitatea cererii a fost invocată și pentru faptul că se solicită revizuirea unei hotărâri care nu a făcut obiectul procedurii în fața Curții Europene. În fond, s-a invocat lipsa preexistenței consecințelor grave ale încălcării C.E.D.O., condiție prevăzută de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens, intimata a constatat că reclamanta nu a solicitat repararea încălcării constatate de C.E.D.O., ci completarea despăgubirilor obținute ca urmare a procedurii din fața instanței europene, suma pretinsă reprezentând diferența dintre suma acordată de C.E.D.O. de 22.000 euro despăgubiri materiale determinate de Curtea Europeană pe baza rapoartelor de expertiză depuse de reclamantă și de Guvernul României și suma determinată prin raportul de expertiză depus la dosar, efectuat în anul 2007. Decizia Înaltei Curți.

Temeiul legal invocat: art. 322 pct. 9 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere… pct. (9) dacă, C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”. Din dispozițiile citate rezultă că pentru promovarea cererii de revizuire întemeiată pe aceste prevederi trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: a) constatarea încălcării drepturilor sau libertăților fundamentale să fie făcută de C.E.D.O., iar încălcarea să se datoreze unei hotărâri judecătorești, (b) încălcarea să fi produs consecințe grave și acestea să continue să se producă; (c) consecințele grave să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate și a condițiilor expuse, care se desprind din text, impun o primă concluzie și anume că încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale se raportează la o hotărâre judecătorească pronunțată de instanțele naționale iar înlăturarea consecințelor acestor încălcări, în măsura în care continuă să se producă, se realizează prin declanșarea procedurii prevăzută de art. 322 pct. 9 C. civ., împotriva acelei hotărâri care a fost examinată de C.E.D.O. Concluzia, în legătură cu interpretarea dispozițiilor mai sus amintite, are în vedere și faptul că hotărârea Curții Europene a fost rezultatul unei analize concrete a încălcării drepturilor fundamentale raportată la o hotărâre judecătorească națională și nu la un context general al faptelor sau al încălcării drepturilor fundamentale în legătură cu alte cauze, care s-au concretizat în hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele naționale.

În al doilea rând, având în vedere și finalitatea hotărârilor C.E.D.O. care sancționează efectele hotărârii judecătorești naționale pronunțate cu încălcarea drepturilor fundamentale, consecințele grave, în ipoteza în care acestea continuă să se producă, vizează aceeași hotărâre judecătorească națională. Prin urmare și,,remedierea” acestor consecințe pe calea procedurală pusă la dispoziție de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., vizează aceeași hotărâre. Revenind la speță. Din perspectiva dispozițiilor procedurale care constituie temeiul cererii de revizuire și valorificând precizările de mai sus, în speță trebuie făcută următoarea distincție: a) Hotărârea din 8 noiembrie 2007 B. contra României pronunțată de C.E.D.O.

a examinat Decizia Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3060 din 27 aprilie 2004 prin care s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar sancțiunea Curții Europene a vizat această soluție pronunțată cu încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin admiterea cererii și obligarea la repararea prejudiciului material și moral, Curtea Europeană a înlăturat efectele acelei decizii (nr. 3060 din 27 aprilie 2004) în raport de care s-a constatat încălcarea drepturilor fundamentale ale revizuientei. b). Revizuienta prin reprezentantul său, în declarațiile consemnate în precedentele încheieri, a arătat că nu cunoaște dacă s-a solicitat în temeiul art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., revizuirea deciziei nr. 3060 din 27 aprilie 2004 examinată de C.E.D.O. în scopul de a înlătura eventuale încălcări care ar continua să se producă și nici dacă s-a pornit executarea pentru obținerea sumelor câștigate prin hotărârea B. contra României. c). Decizia nr. 610/F/2004 a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată într-o altă cauză în procedura filtrului instituită de O.G. nr. 58/2003 și vizează un alt litigiu prin care au fost formulate pretenții distincte de cauza care s-a finalizat în fața secției civile a Înaltei Curți prin decizia civilă nr. 3060 din 27 aprilie 2004, examinată prin hotărârea C.E.D.O., și în raport de care s-a constatat încălcarea drepturilor fundamentale amintite anterior.

d). Decizia nr. 610/F/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3551/2003, nu era supusă niciunei căi de atac la acel moment (5 martie 2004), iar împotriva sa nu a fost formulată plângere la C.E.D.O. pentru a se examina dacă și în această cauză promovată tot de B.V. au existat încălcări ale drepturilor fundamentale prin soluțiile anterior pronunțate, rămase irevocabile în urma anulării recursului. e). Prin cererea de revizuire s-a solicitat modificarea deciziei civile nr. 610/F/2004 în sensul obligării intimatei la plata diferenței dintre suma acordată de C.E.D.O. ca despăgubiri materiale și suma pe care a calculat-o expertiza depusă de revizuientă. Prin urmare, este evident că revizuienta se declară nemulțumită de despăgubirile acordate prin hotărârea C.E.D.O.

în baza rapoartelor de expertiză depuse de reclamantă și G.R., această solicitare neconstituind o remediere și o raportare a consecințelor grave care izvorăsc din hotărârea judecătorească față de care C.E.D.O. a constatat încălcarea drepturilor fundamentale. Se poate afirma în acest context că cererea promovată în acest litigiu se constituie ca și o revizuire a hotărârii C.E.D.O., pe care partea a fundamentat-o pe o cerere în pretenții soluționată de instanțele naționale într-o altă cauză, or, din afirmația cuprinsă în cererea de revizuire, nemulțumirea asupra hotărârii C.E.D.O. a fost materializată prin cereri formulate în fața respectivei Curți, care au fost respinse. Valorificând distincțiile de mai sus raportate la împrejurările speței, concluzia care se impune față de prevederile art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., este aceea că C.E.D.O. prin hotărârea B. contra României nu a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorată deciziei nr. 610/F/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai trebuie reținut că încălcarea constatată prin hotărârea C.E.D.O. pronunțată în raport de decizia nr. 3060/2004 a Secției civile a aceleiași Curți și „diferența de prejudiciu” spre care se tinde prin această cerere nu se constituie în cerința legală privind continuarea producerii consecințelor grave ale încălcării drepturilor fundamentale rezultate din hotărârea judecătorească analizată în cauza B. contra României. În consecință, cererea de revizuire a deciziei nr. 610/F/2004 nu poate avea ca fundament hotărârea C.E.D.O.

evocată de revizuientă întrucât în acest proces prin care s-au solicitat dobânzi și daune suportate ca urmare a depunerii sumelor respective la C.E.C., Curtea Europeană nu a sancționat anularea căii de atac a recursului promovată de B.V. și nici efectele acelei decizii prin constatarea încălcării drepturilor fundamentale . Ca urmare, legătura dintre cele două cauze, afirmată de revizuientă pentru a invoca hotărârea C.E.D.O. în cauza B. contra României nu este de esența revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., iar analiza persistenței consecințelor grave ale încălcării drepturilor fundamentale a căror remediere se cere nu poate fi făcută decât în raport de hotărârea pronunțată de instanțele naționale, care a fost examinată de C.E.D.O.

În final, nu este lipsit de relevanță să se precizeze că accesul la justiție într-o cale extraordinară de atac cum este revizuirea prevăzută de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., se supune regimului legal impus de dispozițiile procedurale amintite și se promovează observând dacă situația procesuală se încadrează în aceste cerințe. În alte cuvinte, exercițiul drepturilor procesuale și apărarea drepturilor nu poate fi realizată decât respectând reglementările legale. Așa fiind, cererea de revizuire va fi respinsă. În privința excepțiilor invocate de intimată în legătură cu inadmisibilitatea cererii, trebuie reținut că imperativul aplicării art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., instituit pentru remedierea drepturilor încălcate, a căror violare a fost constatată printr-o hotărâre C.E.D.O., obligatorie jurisdicției naționale, în temeiul art. 20 din Constituție, a determinat Înalta Curte să nu se oprească asupra acestor excepții și să treacă la analiza fundamentului susținerilor revizuientei având în vedere că aceasta s-a considerat îndreptățită să solicite repararea unui prejudiciu și în această cauză, care în opinia sa își are izvorul în hotărârea C.E.D.O. Fiind necesară o analiză a dispozițiilor art. 322 alin. (9) C. proc. civ., în contextul împrejurărilor speței, numai prin examinarea cererii de revizuire în ansamblul argumentelor de mai sus s-a putut realiza o cercetare completă a motivelor invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B.V. împotriva deciziei nr. 610/ F din 5 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.