ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2010, sub nr. 352/97/2010, reclamanta SC S. SRL Sibiu a chemat în judecată pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei de 132.706 lei, cu titlu de pretenții, reprezentând: 93.828,31 lei diferență contravaloare lucrări executate și neachitate; 38.877,77 lei contravaloarea materialelor aprovizionate pentru pârâte și neachitate; la plata dobânzilor legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a sumelor datorate, și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 64/CA/2011, pronunțată la data de 19 ianuarie 2011, în Dosarul nr. 352/97/2010, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal a admis, ca fondată, acțiunea introdusă de reclamanta SC S. SRL - prin administrator judiciar D.C. împotriva pârâtelor SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, și, în consecință: a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumelor de 75577,22 lei reprezentând prejudiciu material din garanții de execuție reținute de pârâte, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii acțiunii (27 ianuarie 2010), și, respectiv, 38.877,77 lei cu titlu de daune materiale, și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 4500 lei, în solidar, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen, pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, la data de 4 aprilie 2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin Decizia comercială nr. 50/2011, pronunțată la data de 03 iunie 2011, a admis apelurile declarate de către pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva împotriva sentinței nr. 64/CA/2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 352/97/2010; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit la 74.577,22 lei suma reprezentând prejudiciu material din garanții de execuție reținute de pârâte și a menținut în rest sentința atacată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiteri în întregime a apelului declarat împotriva sentinței nr. 64/CA/2011 a Tribunalului Hunedoara și a modificării acestei sentințe, în sensul de a respinge acțiunea reclamantei- intimate și cu privire la plata de către pârâte a sumei de 38.877,77 lei, reprezentând contravaloare materiale, obligând-o, totodată, pe intimată să plătească cheltuielile de judecată din recurs și apel. În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentele - pârâtele SC A.C. SRL. Deva și SC D.P.

SRL Deva au relevat situația de fapt în cauză și au criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate, arătând, în esență, că în mod cu totul greșit instanța de apel a respins apelul lor în ceea ce privește obligarea la plata către reclamanta- intimată a sumei de 38.877,77 lei, reprezentând contravaloare materiale, prin această soluție și motivare a ei instanța de apel încălcând dispozițiile art. 969 și 977 C. civ., fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens, au învederat recurentele - pârâte faptul că, prin art. 4 din Protocolul încheiat între părți în data de 30 martie 2010, SC S. SRL- reprezentată prin administratorul judiciar a renunțat la pretențiile formulate față de pârâte, în sumă de 38.877,77 lei privind plată contravaloare materiale, fără a condiționa de ceva această renunțare.

De altfel, au mai susținut recurentele - pârâte, interpretarea instanței de apel contravine nu numai intenției părții, clar exprimată la pct. 4 din acest protocol, ci și celor privind contractele sinalagmatice, deoarece obligațiile asumate de pârâte pot fi executate prin intervenția instanței de judecată, pe când cea asumată de intimată devine, în opinia instanțelor de apel și de fond, lipsită de orice eficiență, ceea ce nu este legal. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegahtate pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurentele înțeleg a critica hotărârea atacată sub aspectul legalității. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. În speță, din observarea criticilor formulate de recurentele - pârâte SC A.C.

SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, se constată că motivele invocate de către recurente în susținerea recursului lor nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau invocarea unor texte legale, pretins a fi fost încălcate de către instanța de apel. Astfel, deși recurentele- pârâte au indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., acestea își exprimă, de fapt, nemulțumirea față de modul de soluționare a apelului în ceea ce privește obligarea lor la plata către intimata- reclamantă a sumei de 38.877,77 lei, reprezentând contravaloare materiale, și au arătat că, prin această soluție și motivare a ei, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 și 977 C. civ., învederând, totodată, că interpretarea instanței de apel contravine și intenției părții, clar exprimată prin art. 4 din Protocolul încheiat în data de 30 martie 2010, însă fără a dezvolta, în concret, critici în acest sens, situație care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate.

Or, în raport de generalitatea criticilor formulate, simpla trimitere și indicare a unui text legal și redarea conținutului său, fără a se formula critici privind interpretarea și aplicarea acestuia de către instanța de apel sau că ar fi fost greșit aplicat, și fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării respectivului text, nu se încadrează în acest motiv de nelegalitatc, care se referă la hotărârea pronunțată fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Dezvoltarea criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar nici în restul motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în realitate recurentele- pârâte reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la împrejurarea că intimata - reclamantă ar fi renunțat la pretențiile formulate față de pârâte în sumă de 38.877,77 lei, ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a unui text de lege, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunțată, nu este suficientă, din această perspectivă. Așadar, recurentele- pârâte au indicat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile formulate nu pot fi subsumate acestui motiv, care se referă la hotărârea pronunțată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii, aceste critici vizând, așa cum s-a arătat mai sus, doar nemulțumirea recurentelor cu privire la soluția dată asupra unui capăt de cerere.

Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii. În cauză, recurentele - pârâte SC A.C. SRL. Deva și SC D.P. SRL Deva nu s-au conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 3021 și art. 304 C. proc.

civ., întrucât, în declarația de recurs, nu au dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., și cum recurenta nu s-a conformat acestei dispoziții legale imperative; Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs.

Constatând, deopotrivă, că nu sunt incidente nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de cadre instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textului de lege invocat, va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulate de recurentele- pârâte SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva împotriva Deciziei comerciale nr. 50/2011 din 03 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, în temeiul dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2012.