ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 9/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2010, sub nr. 352/97/2010,

reclamanta SC S. SRL Sibiu a chemat în judecată pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC

D.P. SRL Deva, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie

obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei de 132.706 lei, cu titlu de

pretenții, reprezentând: 93.828,31 lei diferență contravaloare lucrări

executate și neachitate; 38.877,77 lei contravaloarea materialelor

aprovizionate pentru pârâte și neachitate; la plata dobânzilor legale începând

cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a

sumelor datorate, și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 64/CA/2011,

pronunțată la data de 19 ianuarie 2011, în Dosarul nr. 352/97/2010, Tribunalul

Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal a admis, ca

fondată, acțiunea introdusă de reclamanta SC S. SRL - prin administrator

judiciar D.C. împotriva pârâtelor SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, și, în

consecință: a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumelor

de 75577,22 lei reprezentând prejudiciu material din garanții de execuție

reținute de pârâte, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii

acțiunii (27 ianuarie 2010), și, respectiv, 38.877,77 lei cu titlu de daune

materiale, și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 4500 lei, în

solidar, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel, în termen, pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, la data de 4

aprilie 2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași

dată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

prin Decizia comercială nr. 50/2011, pronunțată la data de 03 iunie 2011, a

admis apelurile declarate de către pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL

Deva împotriva sentinței nr. 64/CA/2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar

nr. 352/97/2010; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit

la 74.577,22 lei suma reprezentând prejudiciu material din garanții de execuție

reținute de pârâte și a menținut în rest sentința atacată.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs, în termen, pârâtele SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiteri în

întregime a apelului declarat împotriva sentinței nr. 64/CA/2011 a Tribunalului

Hunedoara și a modificării acestei sentințe, în sensul de a respinge acțiunea

reclamantei- intimate și cu privire la plata de către pârâte a sumei de

38.877,77 lei, reprezentând contravaloare materiale, obligând-o, totodată, pe

intimată să plătească cheltuielile de judecată din recurs și apel.

În recursul lor, întemeiat în drept pe

prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentele - pârâtele SC A.C.

SRL. Deva și SC D.P. SRL Deva au relevat situația de fapt în cauză și au

criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate, arătând, în esență, că

în mod cu totul greșit instanța de apel a respins apelul lor în ceea ce

privește obligarea la plata către reclamanta- intimată a sumei de 38.877,77

lei, reprezentând contravaloare materiale, prin această soluție și motivare a

ei instanța de apel încălcând dispozițiile art. 969 și 977 C. civ., fiind

astfel incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În acest sens, au învederat

recurentele - pârâte faptul că, prin art. 4 din Protocolul încheiat între părți

în data de 30 martie 2010, SC S. SRL- reprezentată prin administratorul

judiciar a renunțat la pretențiile formulate față de pârâte, în sumă de

38.877,77 lei privind plată contravaloare materiale, fără a condiționa de ceva

această renunțare.

De altfel, au mai susținut recurentele

- pârâte, interpretarea instanței de apel contravine nu numai intenției părții,

clar exprimată la pct. 4 din acest protocol, ci și celor privind contractele

sinalagmatice, deoarece obligațiile asumate de pârâte pot fi executate prin

intervenția instanței de judecată, pe când cea asumată de intimată devine, în

opinia instanțelor de apel și de fond, lipsită de orice eficiență, ceea ce nu

este legal.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 3021 alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului,

menționarea motivelor de nelegalitate.

Rezultă, din aceste prevederi legale,

conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor

de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să

cuprindă motivele de nelegahtate pe care se sprijină, adică acele argumente de

natură juridică pentru care recurentele înțeleg a critica hotărârea atacată sub

aspectul legalității.

Pentru a conduce la casarea sau

modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea

textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând

încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 -

9 C. proc. civ.

În speță, din observarea criticilor

formulate de recurentele - pârâte SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva, se

constată că motivele invocate de către recurente în susținerea recursului lor

nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1-

9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau

invocarea unor texte legale, pretins a fi fost încălcate de către instanța de

apel.

Astfel, deși recurentele- pârâte au

indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea își

exprimă, de fapt, nemulțumirea față de modul de soluționare a apelului în ceea

ce privește obligarea lor la plata către intimata- reclamantă a sumei de

38.877,77 lei, reprezentând contravaloare materiale, și au arătat că, prin

această soluție și motivare a ei, instanța de apel a încălcat dispozițiile art.

969 și 977 C. civ., învederând, totodată, că interpretarea instanței de apel

contravine și intenției părții, clar exprimată prin art. 4 din Protocolul

încheiat în data de 30 martie 2010, însă fără a dezvolta, în concret, critici

în acest sens, situație care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate.

Or, în raport de generalitatea

criticilor formulate, simpla trimitere și indicare a unui text legal și redarea

conținutului său, fără a se formula critici privind interpretarea și aplicarea

acestuia de către instanța de apel sau că ar fi fost greșit aplicat, și fără a

se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii sub aspectul

aplicării respectivului text, nu se încadrează în acest motiv de nelegalitatc,

care se referă la hotărârea pronunțată fără temei legal sau cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Dezvoltarea criticilor nu face, deci,

posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar nici în restul motivelor

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

în realitate recurentele- pârâte reluând apărările de fond formulate în fazele

procesuale anterioare, referitoare la împrejurarea că intimata - reclamantă ar

fi renunțat la pretențiile formulate față de pârâte în sumă de 38.877,77 lei,

ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii

în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla

indicare a unui text de lege, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin

raportare la hotărârea pronunțată, nu este suficientă, din această perspectivă.

Așadar, recurentele- pârâte au indicat

drept motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile

formulate nu pot fi subsumate acestui motiv, care se referă la hotărârea

pronunțată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii, aceste critici

vizând, așa cum s-a arătat mai sus, doar nemulțumirea recurentelor cu privire

la soluția dată asupra unui capăt de cerere.

Or, simpla indicare a textului de lege

prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi

modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția

pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile

săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica

încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa

acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

În cauză, recurentele - pârâte SC A.C.

SRL. Deva și SC D.P. SRL Deva nu s-au conformat, așadar, dispozițiilor înscrise

în art. 3021 și art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu

au dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de

nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea

deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 -

9 C. proc. civ., și cum recurenta nu s-a conformat acestei dispoziții legale

imperative;

Pe de altă parte, recursul nefiind o

cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt,

nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da

eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, a constata

nulitatea cererii de recurs.

Constatând, deopotrivă, că nu sunt

incidente nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de

cadre instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte,

dând eficientă textului de lege invocat, va constata nulitatea cererii de

recurs, conform dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulate de recurentele- pârâte SC A.C. SRL Deva și SC D.P. SRL Deva împotriva

Deciziei comerciale nr. 50/2011 din 03 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială, în temeiul dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit.

c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 ianuarie 2012.