ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3060/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor in dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1955 din 18

iunie 2002, pronunțată la Judecătoria Hunedoara a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta B.V. împotriva pârâtelor B.R.D. Hunedoara – Deva, C.E.C.,

sucursala Deva, și S.C. C.C.A. S.A. Câmpulung Muscel, care au fost obligate, în

solidar, să-i plătească reclamantei sumele de 500.000.000 lei, reprezentând

valoarea actuală a prejudiciului suferit prin depunerea sumelor de bani în

vederea achiziționării unui autoturism Aro Diesel 243 și de 24.890.237 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în anul 1981, fratele reclamantei, B.N., a depus pe numele

acesteia, la CEC Hunedoara, suma de 70.000 lei, în vederea achiziționării unui

autoturism Aro 243, sumă ce reprezintă 64% din prețul autoturismului; că în

anul 1990 a mai depus suma de 114.000 lei, ce reprezenta diferența de 36% din

preț; că deși reclamanta a făcut demersuri pentru dobândirea autoturismului,

acest lucru nu s-a întâmplat, din culpa CEC Hunedoara, care nu a transmis

cererea sa unității care fabrica și comercializa autoturismele Aro din Câmpulung

Muscel; că ulterior, reclamantei i s-a comunicat faptul că prețul

autoturismului s-a majorat la suma de 330.000 lei, situație în care, în anul

1991 aceasta și-a transferat avansul de la CEC, filiala Hunedoara, la B.R.D., agenția

Hunedoara, pentru a împrumuta diferența de bani necesară în vederea acoperirii

prețului autoturismului; că pârâții sunt răspunzători de producerea

prejudiciului cauzat prin nepredarea autoturismului, prin aceea că nu a

transferat banii unității care fabrica și comercializa autoturisme, care, la

rândul său nu a respectat ordinea de prioritate.

Apelurile declarate de pârâți au

fost admise, prin decizia nr. 1550 din 1 octombrie 2002, pronunțată de

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, și a fost schimbată sentința, în tot, în

sensul respingerii acțiunii, reținându-se că, pârâtul C.C. A. S.A. Câmpulung

Muscel nu are calitate procesuală pasivă și că nevirarea sumei de bani în

vederea achiziționării autoturismului nu depindea de celelalte două pârâte, ci

acest moment trebuia să fie stabilit de reclamantă și de unitatea I.D.M.S.

Prin decizia nr. 11 din 8 ianuarie

2003 pronunțată, cu opinie separată, de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, a fost admis recursul reclamantei și a fost modificată decizia

tribunalului, în sensul menținerii sentinței judecătoriei.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând

în esență că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece pârâtele C.E.C. și B.R.D.

nu aveau atribuții privind virarea sumei de bani depusă de reclamantă către

unitatea I.D.M.S. care urma să-i predea autoturismul, iar pârâta S.C. C.C.A.

S.A. nu are calitate procesuală pasivă.

Recursul în anulare este fondat.

Conform Normelor metodologice nr.

16/1984, privind tehnica operațiunilor în legătură cu înscrierea depunătorilor

pentru cumpărarea de autoturisme, era necesară deschiderea unui cont curent,

iar cumpărarea autoturismului se realiza, la data la care, fostul I.D.M.S.

anunța numărul de ordine la cumpărare.

În acel moment, deponentul trebuia

să se prezinte la I.D.M.S. cu cecul pe care era consemnat prețul

autoturismului, pe care îl preda în schimbul bunului.

În aceste condiții, C.E.C. avea doar

obligația de depozitare a sumei de bani și nu intra în nici un raport juridic

cu unitatea I.D.M.S., virarea banilor efectuându-se la solicitarea titularului

de cont.

Rezultă deci că, reclamantei îi

revenea obligația de a se înscrie pe lista de ordine la I.D.M.S., care urma

să-i comunice data programării, pentru predarea autoturismului.

Reclamanta nu a urmat această

procedură și, în anul 1991, când i s-a comunicat majorarea prețului

autoturismului și-a transferat suma depusă de la CEC, filiala Hunedoara, la BRD,

agenția Hunedoara, în vederea obținerii unui împrumut pentru completarea

prețului majorat, dar nu a solicitat nici credit bancar, nici transferarea

banilor către unitatea care comercializa autoturisme.

În atare situație, greșit au

stabilit instanța de fond și cea de recurs că pârâtele C.E.C. și B.R.D. au

prejudiciat-o pe reclamantă, întrucât nu acestea erau persoanele în măsură a

hotărî cu privire la momentul virării sumei de bani, moment ce nu putea fi

stabilit decât de către fostul I.D.M.S. și de către titular, care trebuia să

lichideze contul.

Cele două pârâte susmenționate nu

aveau dreptul de a efectua transferuri în conturi, decât la solicitarea expresă

a deponentului, solicitare pe care reclamanta nu a făcut-o.

În privința pârâtei S.C. C.C.A. S.A.

Câmpulung Muscel se constată că aceasta nu are calitate procesuală pasivă,

deoarece, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 726/1995, pronunțată de

Tribunalul Argeș, are acționari cinci societăți comerciale, printre care nu se

regăsește fostul I.D.M.S., ale cărei obligații deci, nu i-au fost transmise.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis , a fi casată decizia pronunțată de curtea de apel și a fi

respins recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, care

va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 11 din 8 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și respinge recursul declarat de

reclamanta B.V. împotriva deciziei civile nr. 1550 din 1 octombrie 2002 a

Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.