ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3060/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor in dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1955 din 18 iunie 2002, pronunțată la Judecătoria Hunedoara a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.V. împotriva pârâtelor B.R.D. Hunedoara – Deva, C.E.C., sucursala Deva, și S.C. C.C.A. S.A. Câmpulung Muscel, care au fost obligate, în solidar, să-i plătească reclamantei sumele de 500.000.000 lei, reprezentând valoarea actuală a prejudiciului suferit prin depunerea sumelor de bani în vederea achiziționării unui autoturism Aro Diesel 243 și de 24.890.237 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în anul 1981, fratele reclamantei, B.N., a depus pe numele acesteia, la CEC Hunedoara, suma de 70.000 lei, în vederea achiziționării unui autoturism Aro 243, sumă ce reprezintă 64% din prețul autoturismului; că în anul 1990 a mai depus suma de 114.000 lei, ce reprezenta diferența de 36% din preț; că deși reclamanta a făcut demersuri pentru dobândirea autoturismului, acest lucru nu s-a întâmplat, din culpa CEC Hunedoara, care nu a transmis cererea sa unității care fabrica și comercializa autoturismele Aro din Câmpulung Muscel; că ulterior, reclamantei i s-a comunicat faptul că prețul autoturismului s-a majorat la suma de 330.000 lei, situație în care, în anul 1991 aceasta și-a transferat avansul de la CEC, filiala Hunedoara, la B.R.D., agenția Hunedoara, pentru a împrumuta diferența de bani necesară în vederea acoperirii prețului autoturismului; că pârâții sunt răspunzători de producerea prejudiciului cauzat prin nepredarea autoturismului, prin aceea că nu a transferat banii unității care fabrica și comercializa autoturisme, care, la rândul său nu a respectat ordinea de prioritate.

Apelurile declarate de pârâți au fost admise, prin decizia nr. 1550 din 1 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, și a fost schimbată sentința, în tot, în sensul respingerii acțiunii, reținându-se că, pârâtul C.C. A. S.A. Câmpulung Muscel nu are calitate procesuală pasivă și că nevirarea sumei de bani în vederea achiziționării autoturismului nu depindea de celelalte două pârâte, ci acest moment trebuia să fie stabilit de reclamantă și de unitatea I.D.M.S. Prin decizia nr. 11 din 8 ianuarie 2003 pronunțată, cu opinie separată, de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a fost admis recursul reclamantei și a fost modificată decizia tribunalului, în sensul menținerii sentinței judecătoriei.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece pârâtele C.E.C. și B.R.D. nu aveau atribuții privind virarea sumei de bani depusă de reclamantă către unitatea I.D.M.S. care urma să-i predea autoturismul, iar pârâta S.C. C.C.A. S.A. nu are calitate procesuală pasivă. Recursul în anulare este fondat. Conform Normelor metodologice nr. 16/1984, privind tehnica operațiunilor în legătură cu înscrierea depunătorilor pentru cumpărarea de autoturisme, era necesară deschiderea unui cont curent, iar cumpărarea autoturismului se realiza, la data la care, fostul I.D.M.S.

anunța numărul de ordine la cumpărare. În acel moment, deponentul trebuia să se prezinte la I.D.M.S. cu cecul pe care era consemnat prețul autoturismului, pe care îl preda în schimbul bunului. În aceste condiții, C.E.C. avea doar obligația de depozitare a sumei de bani și nu intra în nici un raport juridic cu unitatea I.D.M.S., virarea banilor efectuându-se la solicitarea titularului de cont. Rezultă deci că, reclamantei îi revenea obligația de a se înscrie pe lista de ordine la I.D.M.S., care urma să-i comunice data programării, pentru predarea autoturismului. Reclamanta nu a urmat această procedură și, în anul 1991, când i s-a comunicat majorarea prețului autoturismului și-a transferat suma depusă de la CEC, filiala Hunedoara, la BRD, agenția Hunedoara, în vederea obținerii unui împrumut pentru completarea prețului majorat, dar nu a solicitat nici credit bancar, nici transferarea banilor către unitatea care comercializa autoturisme.

În atare situație, greșit au stabilit instanța de fond și cea de recurs că pârâtele C.E.C. și B.R.D. au prejudiciat-o pe reclamantă, întrucât nu acestea erau persoanele în măsură a hotărî cu privire la momentul virării sumei de bani, moment ce nu putea fi stabilit decât de către fostul I.D.M.S. și de către titular, care trebuia să lichideze contul. Cele două pârâte susmenționate nu aveau dreptul de a efectua transferuri în conturi, decât la solicitarea expresă a deponentului, solicitare pe care reclamanta nu a făcut-o. În privința pârâtei S.C. C.C.A. S.A. Câmpulung Muscel se constată că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 726/1995, pronunțată de Tribunalul Argeș, are acționari cinci societăți comerciale, printre care nu se regăsește fostul I.D.M.S., ale cărei obligații deci, nu i-au fost transmise.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis , a fi casată decizia pronunțată de curtea de apel și a fi respins recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 11 din 8 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și respinge recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei civile nr. 1550 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.