ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 4 martie 2003 reclamantul C.C.G. a chemat în judecată pe pârâta SC A.D. SA Mioveni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată a-i preda un automobil Dacia 1300 sau să-i plătească contravaloarea acestuia plus dobânda aferentă începând cu anul 1987 și până la zi. Motivându-și cererea reclamantul a arătat, că în cursul anului 1987 a depus în contul pârâtei suma de 70.000 lei, urmând ca la 28 decembrie 1987 să-i fie livrat autoturismul Dacia 1300, însă pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.

Pârâta a formulat întâmpinare invocând excepția prescripției dreptului de acțiune al reclamantului, iar în situația respingerii excepției aceasta a arătat, pe fondul cauzei, că între părți nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism, suma de 70.000 lei depusă de reclamant constituind un depozit neregulat, așa încât, între părți nu a existat un raport juridic generator de drepturi și obligații. Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 157 din 14 mai 2003 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești în raport de valoarea obiectului cererii, conform dispoziției art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 2 și art. 5 C. proc. civ. și art. 158 alin. (3) din același cod.

Astfel investită Judecătoria Pitești a pronunțat sentința civilă nr. 3965 din 4 noiembrie 2003, prin care a respins acțiunea reținând că, dreptul reclamantului la acțiune în sens material s-a prescris, întrucât nu a fost exercitat în termen de 3 ani socotiți de la data depunerii la CEC a sumei de 70.000 lei în vederea achiziționării autoturismului, reclamantul nefăcând dovada existenței în cauză a vreunui caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției. Soluția pronunțată de judecătorie a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, care, prin decizia nr. 460/A din 10 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului. Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamantul a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 la pct. 1-10 C. proc.

civ. A susținut că instanțele au ignorat faptul că pârâta, beneficiara sumei de bani depuse la CEC s-a îmbogățit fără just temei și ca atare trebuia obligată la desdăunare chiar dacă în cauză ar fi aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958. Recursul nu este fondat. Curtea de apel, menținând soluția pronunțată de judecătorie, a reținut în mod corect că acțiunea reclamantului având un obiect patrimonial este prescrisă. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat în 1960, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. În conformitate cu art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani și începe să curgă, conform art. 7 de la data când se naște dreptul la acțiune.

În speță, de la data depunerii sumei la CEC, decembrie 1987 așa cum susține reclamantul în acțiune, și până la data introducerii acțiunii, 4 martie 2003, au trecut mai mult de 3 ani, astfel că, acesta nu mai are posibilitatea de a obține protecția dreptului său subiectiv prin promovarea unei acțiuni în justiție. Fiind corect respinsă acțiunea pe excepție, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. este de prisos cercetarea pricinii în fond. Față de considerentele menționate, recursul reclamantului urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de C.G. împotriva deciziei nr. 460/A din 10 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.