ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

4 martie 2003 reclamantul C.C.G. a chemat în judecată pe pârâta SC A.D. SA

Mioveni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie

obligată a-i preda un automobil Dacia 1300 sau să-i plătească contravaloarea

acestuia plus dobânda aferentă începând cu anul 1987 și până la zi.

Motivându-și cererea reclamantul a

arătat, că în cursul anului 1987 a depus în contul pârâtei suma de 70.000 lei,

urmând ca la 28 decembrie 1987 să-i fie livrat autoturismul Dacia 1300, însă

pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.

Pârâta a formulat întâmpinare invocând

excepția prescripției dreptului de acțiune al reclamantului, iar în situația

respingerii excepției aceasta a arătat, pe fondul cauzei, că între părți nu s-a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism, suma de 70.000 lei

depusă de reclamant constituind un depozit neregulat, așa încât, între părți nu

a existat un raport juridic generator de drepturi și obligații.

Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul

Argeș, prin sentința civilă nr. 157 din 14 mai 2003 a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Pitești în raport de valoarea obiectului cererii, conform

dispoziției art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 2 și art. 5 C. proc. civ. și art. 158

alin. (3) din același cod.

Astfel investită Judecătoria Pitești a

pronunțat sentința civilă nr. 3965 din 4 noiembrie 2003, prin care a respins

acțiunea reținând că, dreptul reclamantului la acțiune în sens material s-a

prescris, întrucât nu a fost exercitat în termen de 3 ani socotiți de la data

depunerii la CEC a sumei de 70.000 lei în vederea achiziționării

autoturismului, reclamantul nefăcând dovada existenței în cauză a vreunui caz

de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.

Soluția pronunțată de judecătorie a fost

menținută de Curtea de Apel Pitești, care, prin decizia nr. 460/A din 10 martie

2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva deciziei pronunțată în apel,

reclamantul a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art.

304 la pct. 1-10 C. proc. civ. A susținut că instanțele au ignorat faptul că

pârâta, beneficiara sumei de bani depuse la CEC s-a îmbogățit fără just temei

și ca atare trebuia obligată la desdăunare chiar dacă în cauză ar fi aplicabile

prevederile Decretului nr. 167/1958.

Recursul nu este fondat.

Curtea de apel, menținând soluția

pronunțată de judecătorie, a reținut în mod corect că acțiunea reclamantului

având un obiect patrimonial este prescrisă.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat în 1960,

dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă

nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

În conformitate cu art. 3 din același act

normativ, termenul prescripției este de 3 ani și începe să curgă, conform art. 7

de la data când se naște dreptul la acțiune.

În speță, de la data depunerii sumei la

CEC, decembrie 1987 așa cum susține reclamantul în acțiune, și până la data introducerii

acțiunii, 4 martie 2003, au trecut mai mult de 3 ani, astfel că, acesta nu mai

are posibilitatea de a obține protecția dreptului său subiectiv prin promovarea

unei acțiuni în justiție.

Fiind corect respinsă acțiunea pe

excepție, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. este de prisos cercetarea

pricinii în fond.

Față de considerentele menționate,

recursul reclamantului urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de C.G. împotriva deciziei nr. 460/A din 10

martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2005.