ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3579/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești la 25 iulie 1995, reclamanții R.A. și R.V., au chemat în judecată pârâtele SC D.S. SA Pitești și SC A.O. SA Craiova, solicitând obligarea acestora la contravaloarea lipsei de folosință a unui autoturism O.C., achiziționat la 2 noiembrie 1988, până în anul 1995, autoturismul fiind livrat cu defecțiuni de fabricație la cutia de viteze, iar pârâtele au refuzat înlocuirea mecanismului în termenul de garanție. Prin sentința civilă nr. 10081, pronunțată la 14 decembrie 1999, în dosarul nr. 8875/1995, Judecătoria Pitești, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta SC A.O.

SA Craiova să plătească reclamanților 63.000.000 lei, reprezentând lipsa de folosință a autoturismului pe perioada martie 1992 – martie 1995, a constatat prescrise pretențiile pentru perioada 1988 – martie 1992, obligând ambele pârâte la cheltuieli de judecată. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta SC A.O. SA Craiova a fost admis de Tribunalul Argeș, care, prin decizia civilă nr. 2178 din 15 septembrie 1999, a desființat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță, secției comerciale a Tribunalului Argeș. Soluționând în primă instanță cauza, tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că pârâta SC A.O. SA Craiova a vândut reclamaților un autoturism O., având obligația să predea bunul vândut și să-l garanteze pe cumpărător, potrivit prevederilor art. 1313 și 1352 C. civ., precum și art. 70 C. com.

Pârâta, vânzător, fiind obligată prin hotărâre judecătorească să schimbe cutia de viteze defectă a autoturismului vândut, nu a îndeplinit această obligație și a produs cumpărătorului un prejudiciu prin nefolosirea autoturismului. În aceste împrejurări, prin sentința civilă nr. 1055/C, pronunțată la 4 decembrie 2000, Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta SC A.C. SA să plătească reclamanților 131.211.256 lei despăgubiri și 25.893.173 lei cheltuieli de judecată. Acțiunea față de pârâta SC D.S. SA Pitești a fost respinsă, cu motivarea că între aceasta și reclamanți, nu există raporturi contractuale. Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de reclamanții R.A.

și R.V. și de pârâta SC A.O SA Craiova au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 394/AC, pronunțată la 18 iunie 2001, în dosarul nr. 2034/2001/A-C. Împotriva acestei decizii, pârâta SC A.O. Craiova SA a declarat recurs. În motivarea recursului, pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 5 - 10 C. proc. civ., solicită casarea deciziei atacate și schimbarea în întregime a sentinței tribunalului, în sensul respingerii acțiunii față de ea, ca fiind prescrisă și netemeinică.

În motivarea cererii sale, recurenta pârâtă susține că, în cauză, reclamanții au cumpărat autoturismul de la SC C.S., căruia pârâta-recurentă i l-a transmis în scop de revânzare pe baza unui contract de vânzare și distribuție autoturisme O. Între reclamantă și societatea pârâtă nu exista nici un raport juridic contractual, iar reclamanții, prin acțiune, nu reclamă neexecutarea obligației de garanție, ci executarea necorespunzătoare a asistenței tehnice, în termenul de garanție, de către pârâta SC D.S. SA Pitești, constând în înlocuirea cu întârziere a unei piese defecte, situație în care pârâta nu putea răspunde pentru viciile lucrului cumpărat, ca urmare a imposibilității folosirii acestuia.

Se mai susține că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 8 din DL 167/1958, în sensul că dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut în momentul în care aceștia au cunoscut întinderea pagubei, deși textul se referă la momentul în care aceștia au cunoscut existența ei, adăugând nepermis la lege. Într-un alt motiv de recurs, pârâta susține că instanța de apel i-a nesocotit dreptul la apărare, deoarece a repus cauza pe rol, pentru ca expertul să răspundă la obiective stabilite arbitrar, nepuse în discuția părților. Raportul suplimentar de expertiză a fost efectuat fără citarea părților, fiind neconcludent, deoarece nu s-au lămurit toate obiecțiunile formulate de parte. Recursul declarat de pârâtă, nu este fondat.

Din examinarea probelor administrate, rezultă că, prin sentința civilă nr. 513, pronunțată de Judecătoria Pitești, învestită cu formula executorie, pârâta SC D.S. SA Pitești a fost obligată să înlocuiască cutia de viteze a autoturismului O.C.II.R., proprietatea reclamantei R.A., prin predarea produsului de către pârâta SC A.O. SA Craiova. Prin aceeași sentință, acțiunea reclamantei față de SC C.S. SA București și SC D.S. SA Pitești a fost respinsă. În raport de această hotărâre, instanța de apel a reținut corect că acțiunea de față este o acțiune în despăgubiri, pentru prejudiciul cauzat cumpărătorului de viciile bunului vândut, fiind aplicabile dispozițiile art. 1082 - 1086 C. civ. și dispozițiile art. 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, iar dreptul la acțiune al reclamanților a început să curgă de la data la care aceștia au avut posibilitatea să cunoască întinderea pagubei suferite.

Corect a reținut instanța de apel și calitatea de vânzător a recurentei pârâte, în raport cu contractul de mandat dintre aceasta și SC C.S SA, pentru vânzarea autoturismului produs de ea, contract care nu a fost depus la dosarul cauzei. În ceea ce privește nulitatea de drept a hotărârii, cu motivarea că intimata-pârâtă SC DS SA Pitești nu a depus la dosar contractul de asistență tehnică, iar instanța, deși a respins cererea apelantei-pârâte pentru efectuarea unei noi expertize, a dispus arbitrar o expertiză cu obiective care nu au fost puse în discuția părților, se reține, de asemenea, că recursul este nefondat.

Obligația de a pune la dispoziția celei de a doua pârâte cutia de viteze, care trebuia înlocuită pe autoturismul cumpărat de reclamanți, a fost stabilită prin hotărâre judecătorească învestită cu formulă executorie, situație în care depunerea contractului de asistență tehnică este nerelevantă, iar pe de altă parte, pe toată durata judecării cauzei, recurenta nu a făcut dovada că acel contract ar fi cuprins alte clauze decât cele prevăzute în copiile depuse la dosarul instanței de apel. Raportul de expertiză contestat nu poate constitui, de asemenea, motiv de casare, deoarece instanța a cerut expertului actualizarea cuantumului pagubei la data soluționării cauzei, în raport cu concluziile expertizelor efectuate anterior, nu a stabilit obiective care priveau fondul cauzei, situație față de care obiecțiunile depuse în scris de pârâta apelantă, în ziua judecării apelului, au fost corect înlăturate de instanță.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 394 din 18 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2003.