ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3579/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Pitești la 25 iulie 1995, reclamanții R.A. și R.V., au chemat în

judecată pârâtele SC D.S. SA Pitești și SC A.O. SA Craiova, solicitând

obligarea acestora la contravaloarea lipsei de folosință a unui autoturism O.C.,

achiziționat la 2 noiembrie 1988, până în anul 1995, autoturismul fiind livrat

cu defecțiuni de fabricație la cutia de viteze, iar pârâtele au refuzat

înlocuirea mecanismului în termenul de garanție.

Prin sentința civilă nr. 10081, pronunțată

la 14 decembrie 1999, în dosarul nr. 8875/1995, Judecătoria Pitești, a admis în

parte acțiunea și a obligat pârâta SC A.O. SA Craiova să plătească

reclamanților 63.000.000 lei, reprezentând lipsa de folosință a autoturismului

pe perioada martie 1992 – martie 1995, a constatat prescrise pretențiile pentru

perioada 1988 – martie 1992, obligând ambele pârâte la cheltuieli de judecată.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâta SC A.O. SA Craiova a fost admis de Tribunalul Argeș, care,

prin decizia civilă nr. 2178 din 15 septembrie 1999, a desființat sentința și a

trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță, secției comerciale

a Tribunalului Argeș.

Soluționând în primă instanță cauza,

tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că pârâta SC A.O. SA Craiova

a vândut reclamaților un autoturism O., având obligația să predea bunul vândut

și să-l garanteze pe cumpărător, potrivit prevederilor art. 1313 și 1352 C.

civ., precum și art. 70 C. com.

Pârâta, vânzător, fiind obligată

prin hotărâre judecătorească să schimbe cutia de viteze defectă a

autoturismului vândut, nu a îndeplinit această obligație și a produs

cumpărătorului un prejudiciu prin nefolosirea autoturismului.

În aceste împrejurări, prin sentința

civilă nr. 1055/C, pronunțată la 4 decembrie 2000, Tribunalul Argeș, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea

reclamanților și a obligat pârâta SC A.C. SA să plătească reclamanților

131.211.256 lei despăgubiri și 25.893.173 lei cheltuieli de judecată.

Acțiunea față de pârâta SC D.S. SA

Pitești a fost respinsă, cu motivarea că între aceasta și reclamanți, nu există

raporturi contractuale.

Apelurile declarate împotriva

acestei sentințe de reclamanții R.A. și R.V. și de pârâta SC A.O SA Craiova au

fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 394/AC, pronunțată la 18 iunie 2001,

în dosarul nr. 2034/2001/A-C.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

A.O. Craiova SA a declarat recurs.

În motivarea recursului, pârâta, invocând

prevederile art. 304 pct. 5 - 10 C. proc. civ., solicită casarea deciziei

atacate și schimbarea în întregime a sentinței tribunalului, în sensul

respingerii acțiunii față de ea, ca fiind prescrisă și netemeinică.

În motivarea cererii sale, recurenta

pârâtă susține că, în cauză, reclamanții au cumpărat autoturismul de la SC C.S.,

căruia pârâta-recurentă i l-a transmis în scop de revânzare pe baza unui

contract de vânzare și distribuție autoturisme O.

Între reclamantă și societatea

pârâtă nu exista nici un raport juridic contractual, iar reclamanții, prin

acțiune, nu reclamă neexecutarea obligației de garanție, ci executarea

necorespunzătoare a asistenței tehnice, în termenul de garanție, de către

pârâta SC D.S. SA Pitești, constând în înlocuirea cu întârziere a unei piese

defecte, situație în care pârâta nu putea răspunde pentru viciile lucrului cumpărat,

ca urmare a imposibilității folosirii acestuia.

Se mai susține că instanța a aplicat

greșit dispozițiile art. 8 din DL 167/1958, în sensul că dreptul la acțiune al

reclamanților s-a născut în momentul în care aceștia au cunoscut întinderea

pagubei, deși textul se referă la momentul în care aceștia au cunoscut

existența ei, adăugând nepermis la lege.

Într-un alt motiv de recurs, pârâta

susține că instanța de apel i-a nesocotit dreptul la apărare, deoarece a repus

cauza pe rol, pentru ca expertul să răspundă la obiective stabilite arbitrar,

nepuse în discuția părților. Raportul suplimentar de expertiză a fost efectuat

fără citarea părților, fiind neconcludent, deoarece nu s-au lămurit toate

obiecțiunile formulate de parte.

Recursul declarat de pârâtă, nu este

fondat.

Din examinarea probelor

administrate, rezultă că, prin sentința civilă nr. 513, pronunțată de Judecătoria

Pitești, învestită cu formula executorie, pârâta SC D.S. SA Pitești a fost

obligată să înlocuiască cutia de viteze a autoturismului O.C.II.R.,

proprietatea reclamantei R.A., prin predarea produsului de către pârâta SC A.O.

SA Craiova.

Prin aceeași sentință, acțiunea

reclamantei față de SC C.S. SA București și SC D.S. SA Pitești a fost respinsă.

În raport de această hotărâre, instanța

de apel a reținut corect că acțiunea de față este o acțiune în despăgubiri,

pentru prejudiciul cauzat cumpărătorului de viciile bunului vândut, fiind

aplicabile dispozițiile art. 1082 - 1086 C. civ. și dispozițiile art. 3 și 8

din Decretul nr. 167/1958, iar dreptul la acțiune al reclamanților a început să

curgă de la data la care aceștia au avut posibilitatea să cunoască întinderea

pagubei suferite.

Corect a reținut instanța de apel și

calitatea de vânzător a recurentei pârâte, în raport cu contractul de mandat

dintre aceasta și SC C.S SA, pentru vânzarea autoturismului produs de ea,

contract care nu a fost depus la dosarul cauzei.

În ceea ce privește nulitatea de

drept a hotărârii, cu motivarea că intimata-pârâtă SC DS SA Pitești nu a depus

la dosar contractul de asistență tehnică, iar instanța, deși a respins cererea

apelantei-pârâte pentru efectuarea unei noi expertize, a dispus arbitrar o

expertiză cu obiective care nu au fost puse în discuția părților, se reține, de

asemenea, că recursul este nefondat.

Obligația de a pune la dispoziția

celei de a doua pârâte cutia de viteze, care trebuia înlocuită pe autoturismul

cumpărat de reclamanți, a fost stabilită prin hotărâre judecătorească învestită

cu formulă executorie, situație în care depunerea contractului de asistență

tehnică este nerelevantă, iar pe de altă parte, pe toată durata judecării

cauzei, recurenta nu a făcut dovada că acel contract ar fi cuprins alte clauze

decât cele prevăzute în copiile depuse la dosarul instanței de apel.

Raportul de expertiză contestat nu

poate constitui, de asemenea, motiv de casare, deoarece instanța a cerut

expertului actualizarea cuantumului pagubei la data soluționării cauzei, în

raport cu concluziile expertizelor efectuate anterior, nu a stabilit obiective

care priveau fondul cauzei, situație față de care obiecțiunile depuse în scris

de pârâta apelantă, în ziua judecării apelului, au fost corect înlăturate de

instanță.

Pentru aceste considerente, în baza art.

312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 394 din 18 iunie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 2003.