ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1333/2014

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

data de 26 mai 2011, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâta SC S.A.O.V.I.G.

SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 75.009,46 lei, reprezentând

contravaloare despăgubiri datorate.

A mai solicitat

reclamantul în conformitate cu dispozițiile art. 37 din Normele privind asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii nr. 5/2010, obligarea

pârâtei la plata sumei de 18.227,29 lei, reprezentând penalități în cuantum de

0,1% pe zi de întârziere pentru un număr de 243 de zile întârziere, precum și

în conformitate cu art. 41 din Legea nr. 136/1995, raportat la dispozițiile art.

26 lit. c) din Norme, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 3.573,76

lei, reprezentând valoarea impozitului datorat statului pentru autovehiculul

avariat pe o perioadă de 8 luni, cuprinsă între momentul expirării termenului

legal de 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat și până

în prezent.

Totodată,

reclamantul a solicitat și plata sumei de 4.000 lei, reprezentând valoarea

închirierii unui garaj pentru autovehiculul avariat pentru o perioadă de 8

luni, cuprinsă între momentul expirării termenului legal de 3 luni de la data

avizării producerii evenimentului asigurat și până în prezent.

Prin sentința nr.

1218 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș a fost admisă

în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de

47.276,65 lei reprezentând despăgubiri, fiind respinse capetele de cerere

privind penalitățile de întârziere și obligarea pârâtei la plata impozitului

aferent autovehiculului avariat pentru o perioadă de 8 luni.

A mai fost

obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel în raport de dispozițiile art. 720

1

alin. (1) din C. proc.

civ., instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut demersurile cerute de

textul de lege privind soluționarea litigiului pe cale amiabilă, respectiv prin

conciliere directă, astfel cum rezultă din convocarea și procesul verbal

încheiate la data de 6 aprilie 2011.

În cauză a fost

introdus în calitate de intervenient forțat Ș.L., acesta fiind conducătorul

autoutilitarei.

Au fost

încuviințate probele cu interogatoriu, înscrisuri și expertiză tehnică de

specialitate pentru a se face dovada pagubelor rezultate în urma accidentului.

În urma

administrării probatoriului administrat, instanța de apel a reținut, din

raportul de expertiză tehnică auto întocmit de către expert tehnic A.B., că

urmare a impactului dintre cele două autoturisme, autoturismul a suferit avarii

în partea din față, ce sunt precizate în procesul verbal de constatare încheiat

de firma de asigurări SC O. SA, conducătorul Ș.L. fiind vinovat de producerea

accidentului.

S-a mai

constatat că sunt afectate toate cele 14 componente precizate în nota de

constatare realizată de asigurător, dar și o parte dintre cele precizate

suplimentar în devizul estimativ realizat de reprezentanța A.E.T.G. Pitești.

Evaluându-se

costurile reparațiilor în raport de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, expertul tehnic

a concluzionat că valoarea de despăgubire a autoturismului, este de 47.276,65

lei.

Analizând

materialul probatoriu administrat în cauză, precum și în baza textelor de lege

invocate, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și a fost

obligată pârâta să plătească acestuia suma de 47.276,65 lei.

Capetele de

cerere privind penalitățile de întârziere și contravaloarea închirierii unui

garaj au fost respins ca nedovedite.

Împotriva

sentinței nr. 1218 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș

pârâta SC O.V.I.G. SA București a declarat recurs, care prin Decizia nr. 18/A/Com

din 22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost respins, ca

nefondat.

Împotriva

acestei sentințe pârâta SC O.V.I. SA a declarat recurs, care prin încheierea de

ședință din data de 22 mai 2013 a fost calificat ca fiind apel, iar prin

Decizia nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins

apelul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București, ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că prima instanță a

motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, stabilind situația de fapt prin

coroborarea probelor de la dosar, respectiv interogatoriu, înscrisuri și

expertiză tehnică de specialitate, precum și a textelor legale aplicabile în

materie și a statuat în mod corect că pârâta trebuie să plătească reclamantului

suma de 47.276,65 lei, așa cum a fost stabilită de expertul tehnic al cauzei,

în raport de costurile reparațiilor și de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 și ținând

cont că intervenientul forțat Ș.L. s-a făcut vinovat de producerea

accidentului.

S-a reținut că

soluția pronunțată de tribunal nu a fost dată fără temei legal și fără a ține

cont de probele de la dosar, iar V.M.D. a fost calculată de un expert neutru

tehnic de specialitate în raport de situația concretă a reparației

autoturismului și de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, astfel că acest cuantum nu

poate fi înlăturat.

S-a apreciat că

instanța de fond nu putea obliga pârâta la plata sumei de 33.825,69 lei, așa

cum susține aceasta, întrucât acest cuantum a fost calculat de inspectorii de

specialitate ai apelantei, fiind un calcul subiectiv, care trebuie înlăturat și

de aceea tribunalul a apelat la un pârâta trebuie să plătească reclamantului

suma de 47.276,65 lei, așa cum a fost stabilită de expertul tehnic al cauzei,

în raport de costurile reparațiilor și de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 și ținând

cont că intervenientul forțat Ș.L. s-a făcut vinovat de producerea

accidentului.

S-a reținut

expres că prima instanță nu putea obliga pârâta la plata sumei de 33.825,69

lei, astfel cum susține pârâtă inclusiv în recurs, întrucât acest cuantum a fost

calculat de inspectorii de specialitate ai pârâtei, fiind un calcul subiectiv,

ceea ce a determinat apelarea la un expert tehnic neutru de specialitate, care

a întocmit lucrarea în cauză și a stabilit suma de 47.276,65 lei ca valoare a

pagubei.

Cum în mod

legal a constatat și instanța de apel, în mod corect prima instanță, în raport

de admiterea parțială a acțiunii a obligat-o pe pârâtă doar la plata sumei de

9000 lei onorariu avocat, reprezentând cheltuieli de judecată, din totalul de

13.628 lei cheltuieli efectuate la fond, fiind nefondate criticile recurentei

sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ.

Pentru toate

argumentele care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este la

adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC

O.V.I.G. SA împotriva Deciziei nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva Deciziei nr. 18/A/Com din

22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședința publică, astăzi 2 aprilie 2014.