ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1333/2014

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 mai 2011, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâta SC S.A.O.V.I.G. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 75.009,46 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri datorate.

A mai solicitat reclamantul în conformitate cu dispozițiile art. 37 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii nr. 5/2010, obligarea pârâtei la plata sumei de 18.227,29 lei, reprezentând penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru un număr de 243 de zile întârziere, precum și în conformitate cu art. 41 din Legea nr. 136/1995, raportat la dispozițiile art. 26 lit. c) din Norme, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 3.573,76 lei, reprezentând valoarea impozitului datorat statului pentru autovehiculul avariat pe o perioadă de 8 luni, cuprinsă între momentul expirării termenului legal de 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat și până în prezent.

Totodată, reclamantul a solicitat și plata sumei de 4.000 lei, reprezentând valoarea închirierii unui garaj pentru autovehiculul avariat pentru o perioadă de 8 luni, cuprinsă între momentul expirării termenului legal de 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat și până în prezent. Prin sentința nr. 1218 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 47.276,65 lei reprezentând despăgubiri, fiind respinse capetele de cerere privind penalitățile de întârziere și obligarea pârâtei la plata impozitului aferent autovehiculului avariat pentru o perioadă de 8 luni. A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel în raport de dispozițiile art. 720 1 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut demersurile cerute de textul de lege privind soluționarea litigiului pe cale amiabilă, respectiv prin conciliere directă, astfel cum rezultă din convocarea și procesul verbal încheiate la data de 6 aprilie 2011. În cauză a fost introdus în calitate de intervenient forțat Ș.L., acesta fiind conducătorul autoutilitarei. Au fost încuviințate probele cu interogatoriu, înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate pentru a se face dovada pagubelor rezultate în urma accidentului.

În urma administrării probatoriului administrat, instanța de apel a reținut, din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de către expert tehnic A.B., că urmare a impactului dintre cele două autoturisme, autoturismul a suferit avarii în partea din față, ce sunt precizate în procesul verbal de constatare încheiat de firma de asigurări SC O. SA, conducătorul Ș.L. fiind vinovat de producerea accidentului. S-a mai constatat că sunt afectate toate cele 14 componente precizate în nota de constatare realizată de asigurător, dar și o parte dintre cele precizate suplimentar în devizul estimativ realizat de reprezentanța A.E.T.G. Pitești. Evaluându-se costurile reparațiilor în raport de Ordinul C.S.A.

nr. 5/2010, expertul tehnic a concluzionat că valoarea de despăgubire a autoturismului, este de 47.276,65 lei. Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, precum și în baza textelor de lege invocate, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta să plătească acestuia suma de 47.276,65 lei. Capetele de cerere privind penalitățile de întârziere și contravaloarea închirierii unui garaj au fost respins ca nedovedite. Împotriva sentinței nr. 1218 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș pârâta SC O.V.I.G. SA București a declarat recurs, care prin Decizia nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei sentințe pârâta SC O.V.I. SA a declarat recurs, care prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2013 a fost calificat ca fiind apel, iar prin Decizia nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că prima instanță a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, stabilind situația de fapt prin coroborarea probelor de la dosar, respectiv interogatoriu, înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, precum și a textelor legale aplicabile în materie și a statuat în mod corect că pârâta trebuie să plătească reclamantului suma de 47.276,65 lei, așa cum a fost stabilită de expertul tehnic al cauzei, în raport de costurile reparațiilor și de Ordinul C.S.A.

nr. 5/2010 și ținând cont că intervenientul forțat Ș.L. s-a făcut vinovat de producerea accidentului. S-a reținut că soluția pronunțată de tribunal nu a fost dată fără temei legal și fără a ține cont de probele de la dosar, iar V.M.D. a fost calculată de un expert neutru tehnic de specialitate în raport de situația concretă a reparației autoturismului și de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, astfel că acest cuantum nu poate fi înlăturat. S-a apreciat că instanța de fond nu putea obliga pârâta la plata sumei de 33.825,69 lei, așa cum susține aceasta, întrucât acest cuantum a fost calculat de inspectorii de specialitate ai apelantei, fiind un calcul subiectiv, care trebuie înlăturat și de aceea tribunalul a apelat la un pârâta trebuie să plătească reclamantului suma de 47.276,65 lei, așa cum a fost stabilită de expertul tehnic al cauzei, în raport de costurile reparațiilor și de Ordinul C.S.A.

nr. 5/2010 și ținând cont că intervenientul forțat Ș.L. s-a făcut vinovat de producerea accidentului. S-a reținut expres că prima instanță nu putea obliga pârâta la plata sumei de 33.825,69 lei, astfel cum susține pârâtă inclusiv în recurs, întrucât acest cuantum a fost calculat de inspectorii de specialitate ai pârâtei, fiind un calcul subiectiv, ceea ce a determinat apelarea la un expert tehnic neutru de specialitate, care a întocmit lucrarea în cauză și a stabilit suma de 47.276,65 lei ca valoare a pagubei. Cum în mod legal a constatat și instanța de apel, în mod corect prima instanță, în raport de admiterea parțială a acțiunii a obligat-o pe pârâtă doar la plata sumei de 9000 lei onorariu avocat, reprezentând cheltuieli de judecată, din totalul de 13.628 lei cheltuieli efectuate la fond, fiind nefondate criticile recurentei sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 276 C. proc.

civ. Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva Deciziei nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva Deciziei nr. 18/A/Com din 22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședința publică, astăzi 2 aprilie 2014.