ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1444/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul B.V  a chemat în

judecată pe pârâtele SC A.S. Curtea de Argeș și Asociația Teritorială a

Cooperativelor Meșteșugărești, solicitând, instanței, restituirea sumei de

9.698.366 lei, actualizată, reprezentând contravaloarea a 5 anvelope de

autoturism Dacia, și cheltuieli de judecată.

Judecătoria Curtea de Argeș, prin

sentința civilă 2240 din 15 octombrie 1998, a admis în parte acțiunea, obligând

pe pârâta SC A.S. SA la 96.705.179 lei despăgubiri și la restituirea a 5 bucăți

anvelope autoturism Dacia.

Instanța a reținut, în esență, că,

prin hotărârea nr. 12 din 1996, Asociația teritorială a Cooperativei

Meșteșugărești a stabilit lichidarea, prin absorbție, a SC A. – debitoarea

reclamantului - al cărui patrimoniu a fost preluat de pârâta SC A.S. SA, care

nu a executat obligația de restituire a împrumutului efectuat. Apărarea pârâtei

privind compensarea creanțelor reciproce a fost respinsă, considerându-se că nu

sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 1143 C. civ., nici una dintre

creanțe nefiind certă și exigibilă.

Tribunalul Argeș, prin decizia nr. 28/C

din 25 ianuarie 1999, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința

judecătoriei și a reținut cauza pentru judecare în primă instanță, apreciind

asupra caracterului comercial al litigiului.

În recursul declarat de reclamant Curtea

de Apel Pitești, prin decizia nr. 331/R-C din 10 noiembrie 1999, a anulat, ca

netimbrată cererea, constatând că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997

sunt aplicabile.

Reluând judecarea fondului

tribunalul, prin sentința nr. 734/C din 29 septembrie 2000, a admis în parte

acțiunea, pentru 7.798.386 lei împrumut nerestituit, 51.154.894 lei daune-interese,

3.250.000 lei despăgubiri și 4.864.154 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut existența unui

raport juridic întemeiat pe dispozițiile art. 1584 C. civ., împrumutul acordat

de reclamant fiind scadent la 3 aprilie 1995, iar daunele-interese

calculându-se la nivelul indicelui de inflație, după cum despăgubirile, pentru

anvelope nerestituite, au în vedere prețul acestora.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

nr. 289/A/C din 7 mai 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

reclamant și pârâta SC A.S. SA.

Instanța de apel a reținut că, în

urma cesiunii de creanță intervenită între reclamant și SC B. SRL, calitatea

procesuală a persoanei fizice a încetat, așa încât apelul declarat de aceasta

nu a putut fi analizat.

În privința apelului declarat de

pârâtă, instanța a apreciat că lipsa motivelor căii de atac exercitate

determină netemeinicia acesteia.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

reclamantul și pârâta SC A.S. SA au declarat recurs la data de 2 iulie 2001 și,

respectiv, 25 iunie 2001.

Reclamantul și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., criticând decizia atacată în

privința calității sale procesuale: cesiunea de creanță a intervenit înainte de

exercitarea căii de atac a apelului, dar reclamantul nu-și putea pierde

calitatea pentru că, prin actul intervenit, nu i-a transmis și calitatea

procesuală.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru următoarele considerente:

Subiecții procesului civil sunt

persoanele cărora legea le acordă drepturi și le impune obligații procesuale și

prin activitatea cărora este influențată desfășurarea procesului.

Părțile au astfel dreptul de a

introduce cereri, a formula apărări, a-și retrage sau modifica acțiunea, a

ataca hotărârea sau încheierile instanței.

Calitatea procesuală –

legimitatea

ad causam

– se analizează în privința existenței identității între persoana

reclamantului și persoana care este titular al dreptului, în raportul juridic

dedus judecății sau între persoana pârâtului și cel obligat în raportul

menționat.

Drepturile sau obligațiile, care

formează conținutul raportului juridic litigios, pot trece asupra altor

persoane odată cu transmiterea drepturilor sau obligațiilor acestora.

Cesiunea de creanță, ca mijloc

specific de transmitere a obligațiilor, constă în acordul de voință prin care

creditorul – numit cedent – transmite, în mod voluntar, cu titlu oneros sau gratuit,

dreptul său de creanță unei alte persoane – numită cesionar – care devine,

astfel, creditor și care va putea încasa creanța cedată, de la debitor.

Cesiunea de creanță conferă astfel,

legitimare procesuală activă cesionarului, față de debitul cedat. Dobânditorul

preia procesul în starea în care se află în momentul transmiterii, pentru că el

se substituie, în acel moment, transmițătorului.

Dacă procesul se află în faza

declarării unei căi de atac, numai dobânditorul este în drept să exercite

această cale de atac, pentru că el a devenit titular al dreptului substanțial

și are disponibilitatea drepturilor procesuale.

Instanța de apel a caracterizat

judicios raportul dintre părți: la data de 24 octombrie 2000, reclamantul a

exercitat calea de atac a apelului, dar, la data de 10 octombrie 2000, a

intervenit cesiunea de creanță, prin care drepturile sale erau cedate unei alte

persoane.

Recursul declarat de pârâtă,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., vizează greșita

reactualizare a dreptului, dar și greșita obligare la restituirea contravalorii

a 5 anvelope pentru autoturismul Dacia.

Acesta va fi anulat ca netimbrat.

Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997

și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind obligativitatea participanților la

procesul civil de a timbra anticipat cererile, sub pedeapsa anulării acestora.

Pârâta-recurentă a fost citată cu

mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 30.000 lei și a

timbrului judiciar de 1.500 lei, fără, însă, a-și îndeplini obligația

determinată de lege.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamant împotriva

deciziei 289/AC din 7 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, și va

anula, ca netimbrat, recursul pârâtei SC A.S. SA, declarat împotriva aceleiași

hotărâri judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamantul B.V. împotriva deciziei nr. 289/A/C din 7 mai 2001 a

Curții de Apel Pitești.

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de pârâta SC A.S. SA Curtea de Argeș, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 7 martie 2003.