ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2654/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta F. Argeș a chemat în judecată pe pârâtele SC I. SA Pitești și F.P.S. Argeș, solicitând restituirea activelor preluate de stat abuziv, prin Decretul nr. 103/1966, sau a valorii acestora, în sumă de 3,5 miliarde lei, întrucât, la 18 aprilie 1966, prin proces-verbal au fost trecute în proprietatea statului construcțiile, terenurile, mijloacele fixe, obiecte de inventar, mijloace de transport auto, utilaje, semifabricate, aparținând patrimoniului cooperativei de consum. Tribunalul Argeș, prin sentința nr. 118/C din 3 martie 1999, a admis în parte acțiunea față de pârâta SC I. SA Pitești, pe care a obligat-o la plata sumei de 7.964.845.000 lei, reprezentând despăgubiri, precum și la 2.900.000 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea față de F.P.S.

București. Instanța de fond a reținut, în esență, că autoarea reclamantei a predat, fără plată, mijloace fixe și circulante, în baza Decretului nr. 103 din 1966, fostei I.V.L.F. Argeș, transformată, după 1990, în SC I. SA, cu patrimoniu compus, printre altele, și din bunurile transmise. Întrucât o parte din active au fost vândute, iar o altă parte a suferit transformări majore, ele nu mai pot fi restituite în natură, rămânând actuală obligația de despăgubire. Curtea de Apel Pitești, prin decizia 301/A-C din 29 mai 2000, a respins apelurile declarate de reclamantă și pârâta SC I. SA, considerând că reclamanta nu este prejudiciată prin acordarea despăgubirilor, iar neintroducerea în cauză a SC M. SA este ca urmare a principiului disponibilității acțiunii civile.

F.P.S. este acționar al SC I. SA, proprietatea bunurilor aparținând acesteia din urmă, care s-a constituit pe structura fostei I.V.L.F. Argeș. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia 6736 din 20 noiembrie 2001, a admis recursurile reclamantei și pârâtei SC I. SA, a casat decizia curții de apel și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a soluționa pricina, în raport cu declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996. În rejudecare, instanța de apel, prin decizia nr. 23/A/C din 16 octombrie 2002, a cărei îndreptare materială s-a dispus la 5 decembrie 2002, a admis apelul pârâtei, a respins apelul reclamantei și, schimbând sentința tribunalului, a respins acțiunea.

Curtea de apel a reținut că declararea neconstituționalității, art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996, lipsește de temei obligarea pârâtei la despăgubiri, această obligație revenind statului, iar introducerea în cauză a altor persoane este atributul părților, potrivit principiului disponibilității. Mai mult, F.P.S. este o autoritate publică, înființată cu scopul de a verifica vânzarea acțiunilor sau activelor statului, care nu poate fi atrasă în raporturile juridice de răspundere asupra bunurilor statului. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta U.J.C.C. Argeș F. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că, în anul 1966, o serie de active au fost preluate, fără plată, de statul român, care le-a transmis în administrare fostei I.J.V.L.F.

Argeș, transformată în SC I. SA, așa încât, răspunderea pentru despăgubiri sau revendicare, aparține statului, reprezentat de A.P.A.P.S., dar și celeilalte pârâte, precum și SC M. SA Câmpulung. Intimatele au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Asupra excepțiilor invocate, Curtea urmează a le considera nefondate. Calitatea procesuală ( legitimatio ad causam ) analizează identitatea între persoana reclamantului și cea care este titular al dreptului raportului juridic și, tot astfel, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. Ea privește posibilitatea persoanei de a fi reclamant sau pârât într-un proces, determinată în raport cu litigiul concret, prin îndeplinirea condițiilor particulare, care le legitimează dreptul de a sta în instanță.

Existența unor raporturi juridice între părți, determinată de transferul pe cale administrativă a unor bunuri, nu poate fi contestată. Ele rezultă prin efectele produse de Decretul nr. 103/1966, care a transmis o parte din patrimoniul reclamantei, autoarei pârâtei, dar și din calitatea de acționar, pe care A.P.A.P.S. o avea la SC I. SA. Lipsa temeiului obligării pârâtelor la despăgubiri, prin crearea unui statut de securitate juridică asupra unor bunuri, nu poate fi identificată cu lipsa legitimării de a sta în instanță, așa încât pârâtelor li se poate recunoaște calitatea procesuală pasivă. Recursul este însă nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prin Legea nr. 109/1996 au fost reglementate raporturile privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, prevăzându-se posibilitatea recuperării de către acestea, a activelor transmise altor întreprinderi, prin acte administrative, cu încălcarea dreptului de proprietate.

Declarându-se neconstituțional, textul art. 162 alin. (3) din legea sus menționată, obligarea pârâtei, SC I. SA, apare neîntemeiată; deși între acestea s-a născut un raport juridic, răspunderea a fost transferată statului. Confuzia pe care recurenta o creează, privind calitatea A.P.A.P.S. de reprezentant al statului, nu este acceptabilă. În raporturile juridice de drept privat, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, căruia îi revine și obligația stabilită prin lege de a răspunde pentru transferurile de bunuri efectuate și de a despăgubi persoanele îndreptățite, în condițiile în care operațiunile efectuate au fost considerate abuzive. De aceea, apreciind asupra justeții deciziei pronunțată de instanța de apel, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 23/A/C din 16 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. București și SC I. SA Pitești. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, U.J.C.C. Argeș F. Pitești, împotriva deciziei nr. 23 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 mai 2003.