ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6587/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42 din 31

ianuarie 2003, Tribunalul Argeș a respins ca prematur introdusă acțiunea

formulată de reclamanta C.S., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Pitești.

Acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice Argeș, a fost respinsă ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtei SC M. SA Pitești suma

de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că

Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală, întrucât cererea

pentru restituirea în natură a bunului se adresează unității deținătoare, iar

unitatea deținătoare a imobilului care face obiectul procesului este SC M. SA

Pitești.

Reține instanța, că este întemeiată și excepția de prematuritate a

acțiunii, formulată de pârâta SC M. SA, deoarece, deși conform art. 22 din

Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită este obligată să comunice actele doveditoare

ale dreptului de proprietate, o dată cu notificarea sau în termen de cel mult

18 luni de la data intrării în vigoare a legii, reclamanta nu a depus actele

doveditoare a dreptului de proprietate. De aceea, pârâta nu s-a putut pronunța

asupra cererii de restituire în natură, formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 133/A din 25 septembrie 2003, Curtea de Apel

Pitești a respins apelul declarat de reclamantă și a obligat-o pe apelantă să

plătească intimatei SC M. SA Pitești suma de 20.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel a reținut, că reclamanta nu a depus la unitatea pârâtă

actele de proprietate pentru imobilul a cărei restituire a fost cerută în

termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, termen care a fost

prelungit succesiv până la data de 1 iulie 2003. De aceea, termenul de 60 zile

prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege a început să curgă la această dată, iar

dreptul la acțiune, s-a născut pentru reclamantă la data de 1 septembrie 2003.

Reține instanța, că soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă,

datorită prematurității, este legală și că aceeași excepție operează și cu

privire la Statul Român, însă are prioritate excepția lipsei calității

procesuale pasive, pentru că prin Legea nr. 10/2001sunt stabilite obligații exclusive

în sarcina unităților-deținătoare a bunului, pentru ipoteza în care se cere

restituirea în natură.

Se mai reține, că acțiunile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

sunt scutite de taxe de timbru, fără a fi exclusă aplicarea art. 274, art. 277 C.

proc. civ. De aceea, respingându-se apelul, apelanta este obligată la plata

cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând

art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susține că instanța de fond și cea de

apel au ignorat dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform

cărora unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau

dispoziție motivată asupra cererii, iar în lipsa actelor cererea poate fi

respinsă.

Arată recurenta, că actele au fost comunicate pârâtei la data de 20

august 2002, că instanțele au ignorat actele depuse la dosar, iar motivarea

instanței de apel că dreptul la acțiune s-a născut la data de 1 septembrie 2003

se întemeiază pe art. 24 alin. (7) din lege, însă textul privește o altă

situație decât cea existentă în speță.

Se mai susține, că instanța a ignorat motivul întemeiat pe art. 46 din

Legea nr. 10/2001, și solicită să se admită recursul, să fie casată hotărârea

atacată și să se trimită cauza spre rejudecare.

Intimata SC M. SA Pitești a formulat întâmpinare, prin care a cerut să

se respingă recursul, iar intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P. Argeș a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată,

deoarece nu are calitate procesuală, și să fie scos din proces.

Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.

Dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocate de

recurentă, nu sunt incidente în cauză, deoarece hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea corectă a art. 22 și art.

23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și fiind admise excepțiile invocate de

pârâte, nu s-a intrat în cercetarea fondului.

Este, de principiu, că o cerință esențială pentru valorificarea unui

drept prin exercitarea acțiunii, este ca dreptul să fie actual, adică să nu fie

supus unui termen suspensiv.

Or, în speță, s-a făcut dovada că dreptul reclamantei nu era actual la

data de 20 septembrie 2002, când s-a înregistrat acțiunea. Aceasta a adresat

pârâtei SC M. SA Pitești notificarea aflată în xerocopie la dosarul instanței

de fond, la data de 26 iulie 2001, fără să depună, ca anexe la notificare,

actele doveditoare ale dreptului de proprietate, deși art. 22 din lege prevede

această obligație.

În finalul notificării există precizarea că actele vor fi depuse în

termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, însă reclamanta-recurentă, după data

înregistrării notificării, 30 iulie 2002, nu a depus la unitatea deținătoare

actele doveditoare ale dreptului său.

De aceea, la data de 20 august 2002 reclamanta nu avea posibilitatea

să-și valorifice dreptul la restituire prin exercitarea acțiunii. Dreptul

acesteia nu era actual, iar obligația unității deținătoare notificate de a

emite dispoziție motivată nu se născuse, deoarece termenul prevăzut de lege

pentru emiterea actului nu începuse să curgă.

În acest sens, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispune „În

termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data

depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra

cererii de restituire în natură”.

Întrucât reclamanta, nu a dovedit că a depus la unitatea deținătoare

actele prevăzute de art. 22 din lege, iar termenul pentru depunerea actelor

doveditoare a fost prelungit până la data de 1 iulie 2003, corect s-a reținut

prin sentința instanței de fond, păstrată prin hotărârea atacată, că excepția

prematurității acțiunii, invocată de pârâta SC M. SA Pitești, este întemeiată.

Susținerea recurentei că instanțele au omis să se pronunțe asupra

actelor depuse la dosar nu este întemeiată, deoarece fiind admise excepțiile

prematurității și lipsei calității procesuale, nu s-a intrat în cercetarea

fondului, iar critica privitoare la omisiunea instanțelor de a se pronunța

asupra cererii întemeiată pe art. 46 din Legea nr. 10/2001 nu face posibilă

încadrarea în art. 304 C. proc. civ. După modificarea art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., prin O.U.G. nr. 138/2000, textul privește numai situațiile în care

instanțele acordă

plus petita

sau

extra petita

nu și omisiunea de

a fi soluționată o cerere

minus petita

.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, va fi respins recursul

declarat de reclamantă.

Recurenta va fi obligată să-i plătească intimatei SC M. SA cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu de avocat, micșorat, conform art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., deoarece suma de 20.000.000 lei, pretinsă de intimată, este

nepotrivit de mare față de obiectul pricinii și munca îndeplinită de avocat la

instanța de recurs, unde procesul s-a soluționat la primul termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta C.S.

împotriva deciziei civile nr. 133/A din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel

Pitești.

Obligă recurenta C.S. să plătească

intimatei SC M. SA suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu avocat micșorat conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie

2004.