ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5942/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Argeș, reclamanta U.J.C.C. F. Argeș, la data de 9 aprilie 2004 în

contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună anularea deciziilor 70-74 din 10 martie 2004 emise

de pârâtă.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin deciziile contestate au fost respinse notificările cu nr.

943-945 și 949-950/2001 prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de

capital pentru activele preluate de stat conform Decretului nr. 103/1996, HCM

nr. 364/1966 și a Protocolului din 15 martie 1966, care se regăsesc la SC I. SA

Pitești și M. SA Câmpulung Muscel, în prezent privatizate.

Tribunalul Argeș prin sentința

civilă nr. 154 din 6 iulie 2004 a respins contestația reclamantei reținând în

motivarea hotărârii că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra

acestor active, anterior preluării lor și că actul normativ depus, respectiv

instrucțiunile nr. 19 din 16 martie 1966, nu constituie titlu de proprietate .

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de fond reclamantul a declarat apel criticând soluția pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului a susținut că

a făcut dovada dreptului de său proprietate asupra imobilelor preluate abuziv

de către stat tocmai prin actele de preluare, Decretul de expropriere,

Hotărârea Consiliilor de Miniștri, Protocolul de predare-primire din 15 martie

1996 și Instrucțiunile nr. 19 din 1966, acte care se înscriu în dispozițiile

art. nr. 22 pct. 22.1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 în sensul că sunt acte doveditoare și a depus sentința civilă

nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș prin care pârâta SC I. SA

Pitești a fost obligată la plata de despăgubiri către reclamantă în sumă de

796.484.500 lei.

Prin decizia civilă nr. 65/A din 3

martie 2005 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă.

În motivarea hotărârii instanța de

apel a reținut că prin sentința nr. 118/C din 3 martie 2003 a Tribunalului

Argeș, toate imobilele pentru care reclamanta a formulat notificări către

pârâta (A.P.A.P.S.) au făcut obiectul judecății ce a fost soluționată prin

această sentință, conform căreia, pârâta SC I. SA a fost obligată la

contravaloarea bunurilor imobile sub formă de despăgubiri.

S-a mai reținut în motivare că

obiectul deciziilor contestate este tot contravaloarea acestor imobile

solicitate ca echivalent sub formă de acțiuni tranzacționate pe piața de

capital si că această contravaloare a fost deja acordată. Cu această motivare a

fost substituită motivarea instanței de fond.

Împotriva hotărârii instanței de

apel reclamanta a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului a arătat că

sentința nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș a fost între timp

apelată și recurată rămânând irevocabilă soluția din apel, prin care a fost

respinsă acțiunea reclamantei F. Argeș, că în aceste condiții nu există o

hotărâre definitivă și irevocabilă prin care pârâta SC I. SA Pitești să fie

obligată la plata unor despăgubiri către reclamantă, pe care ar fi pus-o în

executare, fără a mai da curs unei astfel de acțiuni.

În dovedire a depus hotărârile

pronunțate în apel și în recurs.

Pârâta A.V.A.S. a formulat

întâmpinare arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică

deoarece reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilului

pentru care a solicitat despăgubiri.

Analizând recursul prin prisma

motivului de casare invocat acesta va fi admis pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a respins apelul

reclamantei substituind motivarea instanței de fond, în sensul că prin sentința

nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș i-au fost deja acordate

reclamantei despăgubiri pentru același imobil.

Într-adevăr așa cum se susține în

recurs și cum a fost dovedit prin înscrisurile depuse sentința a fost schimbată

în tot prin decizia 23/A/C din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, în

sensul respingerii acțiunii, iar această decizie a devenit irevocabilă prin

decizia nr. 2654 din 16 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, care a respins

recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel.

Substituind motivarea instanței de

fond Curtea de apel nu a mai intrat în cercetarea motivelor de apel care vizau

fondul cauzei, motiv pentru care în raport de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta F. Argeș împotriva

deciziei nr. 65/A din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia și trimite cauza la aceiași instanță pentru

rejudecarea apelului formulat de aceiași parte împotriva sentinței civile nr.

154 din 6 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.