ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5942/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta U.J.C.C. F. Argeș, la data de 9 aprilie 2004 în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor 70-74 din 10 martie 2004 emise de pârâtă. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin deciziile contestate au fost respinse notificările cu nr. 943-945 și 949-950/2001 prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru activele preluate de stat conform Decretului nr. 103/1996, HCM nr. 364/1966 și a Protocolului din 15 martie 1966, care se regăsesc la SC I. SA Pitești și M. SA Câmpulung Muscel, în prezent privatizate.

Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 154 din 6 iulie 2004 a respins contestația reclamantei reținând în motivarea hotărârii că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor active, anterior preluării lor și că actul normativ depus, respectiv instrucțiunile nr. 19 din 16 martie 1966, nu constituie titlu de proprietate . Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond reclamantul a declarat apel criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului a susținut că a făcut dovada dreptului de său proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de către stat tocmai prin actele de preluare, Decretul de expropriere, Hotărârea Consiliilor de Miniștri, Protocolul de predare-primire din 15 martie 1996 și Instrucțiunile nr. 19 din 1966, acte care se înscriu în dispozițiile art. nr. 22 pct. 22.1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în sensul că sunt acte doveditoare și a depus sentința civilă nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș prin care pârâta SC I. SA Pitești a fost obligată la plata de despăgubiri către reclamantă în sumă de 796.484.500 lei. Prin decizia civilă nr. 65/A din 3 martie 2005 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

În motivarea hotărârii instanța de apel a reținut că prin sentința nr. 118/C din 3 martie 2003 a Tribunalului Argeș, toate imobilele pentru care reclamanta a formulat notificări către pârâta (A.P.A.P.S.) au făcut obiectul judecății ce a fost soluționată prin această sentință, conform căreia, pârâta SC I. SA a fost obligată la contravaloarea bunurilor imobile sub formă de despăgubiri. S-a mai reținut în motivare că obiectul deciziilor contestate este tot contravaloarea acestor imobile solicitate ca echivalent sub formă de acțiuni tranzacționate pe piața de capital si că această contravaloare a fost deja acordată. Cu această motivare a fost substituită motivarea instanței de fond. Împotriva hotărârii instanței de apel reclamanta a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului a arătat că sentința nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș a fost între timp apelată și recurată rămânând irevocabilă soluția din apel, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei F. Argeș, că în aceste condiții nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care pârâta SC I. SA Pitești să fie obligată la plata unor despăgubiri către reclamantă, pe care ar fi pus-o în executare, fără a mai da curs unei astfel de acțiuni. În dovedire a depus hotărârile pronunțate în apel și în recurs. Pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică deoarece reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat despăgubiri.

Analizând recursul prin prisma motivului de casare invocat acesta va fi admis pentru următoarele considerente: Instanța de apel a respins apelul reclamantei substituind motivarea instanței de fond, în sensul că prin sentința nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș i-au fost deja acordate reclamantei despăgubiri pentru același imobil. Într-adevăr așa cum se susține în recurs și cum a fost dovedit prin înscrisurile depuse sentința a fost schimbată în tot prin decizia 23/A/C din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, în sensul respingerii acțiunii, iar această decizie a devenit irevocabilă prin decizia nr. 2654 din 16 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, care a respins recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel.

Substituind motivarea instanței de fond Curtea de apel nu a mai intrat în cercetarea motivelor de apel care vizau fondul cauzei, motiv pentru care în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta F. Argeș împotriva deciziei nr. 65/A din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia și trimite cauza la aceiași instanță pentru rejudecarea apelului formulat de aceiași parte împotriva sentinței civile nr. 154 din 6 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.